570 matches
-
de multe ori că ne învîrtim într-o nebuloasă, într-un mod incert, încît iam sugerat de cîteva ori să mă gonească sau să îmi spună dacă vrea să dispar din peisajul ei. Atunci cînd îmi refuză apropierea, e adeseori impasibilă și detașată, rezervată și absentă, iar eu îmi doresc mai mult, simt mai mult și mă nedumerește distanța din atitudinea ei. Adevărul e că eu am mai mult curaj ca ea, încît pot să simt și să mă manifest, să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răscoala materiei care nu ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
retras. — Am avut încredere în tine, Scout. Încredere oarbă. Ai dreptate, ce copilăros din partea mea! Fiindcă ea nu reacționă în nici un fel, alte cuvinte înțepătoare mi se îngrămădiră în gât vrând cu disperare să-i spargă scutul acela stupid și impasibil. — Ei, nu-ți face griji, n-o să mai repet greșeala asta. Scout mă privi prin stratul gros de sticlă. Eu nu puteam s-o văd, nu-i puteam citi expresia feței. — Bine, spuse ea, încet și monoton. Atunci asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
strict. Au fost aflate noi substanțe Întăritoare, chinina Înlocuind cu succes scoarța de copac, iar ceaiul de coada șoricelului, amuletele cu lăbuțe de iepure. Descoperirea a două noi continente anunța o mărire a bazei de selecție, Însă virusurile, sub privirile impasibile ale Arbitrului, i-au scos din luptă pe foarte mulți dintre cei nou introduși. Tifosul, holera și gripa spaniolă au Început să joace la intimidare, secerându-și adversarii, astfel că sfârșitul meciului i-a găsit pe oameni masați În propriul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Rainer îi explică foarte pe larg și ținând seama de împrejurări că iubirea nu este eros. Adevărata fericire este sentimentul că ți‑ai dorit tot ce e mai bun în viață, deși poate că acest lucru a fost interpretat greșit. Impasibilă, Sophie tocmai servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o nesfîrșită măreție și demnitate. Iar acum am avut impresia că, așa cum făpturile moarte, livide, ale nopții, ființele vii cu chipuri cenușii se Înfruptau din imaginea lui cu ochi Întunecați și lacomi, tot astfel mortul le răspundea cu o privire impasibilă, veșnică, plină de ironie, de dispreț și batjocură, la fel de vie ca și căutătura lor Întunecată, o privire ce va dăinui de-a pururi. Apoi, la fel de repede cum se ivise, imaginea deformată dispăru, obiectele, formele și dimensiunile Își reluară toate proporțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui. Toată lumea se văita, numai Maiko păstra o față impasibilă. Nu-ți dădeai seama dacă suferă sau nu, dacă îi e sete ori foame, dacă trăiește sau a murit cu ochii deschiși. În pofida caniculei, doi pasageri porniră o discuție absolut necesară. Unul susținea că Stoica era sub protecție divină, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului guvernamental Paranoia democratică. - Aaa! domnu’ Leo, Hristos s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise, ea însăși, omului tributul cărnii, era cuprinsă privirea palpitândă, neliniștită, dornică, chinuită, rușinoasă și enigmatică care pironea ochii Manuelei în ochii lâncezi, triști, impasibili ai dușmancei eterne, ai curtezanei”. Dar eroina, ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză nedesfătată încă?! Gelozia nu vine dintr-un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
îți mulțumesc că mi-ai oferit această șansă. Am avut ce învăța. Se întoarce și traversează încăperea, conștient că privirea mamei lui nu s-a deslipit nici o clipă de el. Mortimer se apropie acum de Dorothy Winshaw, fiica îmbujorată și impasibilă a lui Lawrence și a lui Beatrice, care stă singură într-un colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în glas. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
imediat pe bărbatul proptit de capota mașinii și privind-o. Se ridică și se uită la el, ferindu-și ochii de soare. Îl recunoscu, dar nu se mișcă, nu făcu cu mâna, nu-i strigă numele; doar îi întoarse privirea impasibilă. În locul unde ar fi trebuit ă fie ochii erau două spații goale. Dacă privea mai de aproape, ea și-ar fi dat seama că el purta ochelari cu oglindă care nu reflectau decât albastrul adânc al cerului. Dar Mildred rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
centurion întorcându-se spre Antonius. — Și zici că ăsta-i un manipul pentru aprovizionare? îl auzi râzând. Îi răspunseră strigătele barbarilor. Quazii goneau cu toții spre frontul roman; erau vreo patru sute împotriva celor o sută șaizeci de soldați care îi așteptau impasibili, nemișcați, liniștiți ca niște feline. Era liniștea furiei gata să explodeze. Sub privirea hipnotizată a lui Valerius și a tovarășului său, genieri rezistară ciocnirii cu barbarii, reușind să-și mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca pe un oaspete de seamă? întrebă, privind îngrijorat spre draperia de la intrare. În definitiv, ești doar un bărbat care trebuie să devină secutor. Se ridică deodată, se apropie cu pași ușori de draperie și o dădu deoparte. Întâlni privirea impasibilă a santinelei. Lăsă draperia să cadă și se întoarse, întunecat la față. — Vitellius pleacă în Gallia. De acolo, se va duce în Italia, cu tot fastul ce i se cuvine unui împărat. Noi, aici, zise cu glas puternic, vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui un învingător. Ai înțeles? Manteus rămase multă vreme tăcut, privindu-și mâinile. — Care-i partea ascunsă a ofertei pe care mi-o faci și care ar trebui să mă umple de ușurare? De ce faci asta? întrebă, privind neliniștit chipul impasibil al lui Proculus. O faci pentru Valerius? Pentru mine? Pentru fratele lui? De ce? — Ești bătrân, Manteus, dar întrebările tale îmi dovedesc încă o dată că bătrânețea și înțelepciunea nu merg mână-n mână. Te aștepți să-ți răspund? zâmbi Proculus, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
murit soldații mei? Pentru asta am luptat? Pentru asta am îndurat atâtea greutăți și atâta oboseală? Antonius lovi cu pumnul în masa ce fusese așezată în fața cortului. Mesagerul tresări. În spatele lui Antonius, Arrius Varus, Errius Sartorius și Cornelius Fuscus rămaseră impasibili. Sunt mesagerul împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu uit că ambasadorii sunt sacri chiar și pentru barbari... Glasul lui Antonius era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să zăvorăști în tine tot ce îți voi relata și nu te vei burzului la fata aceea! - De ce aș face-o? Ce am eu cu Vira asta a ta? - Ei vezi? Asta e! Vira, al cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fiind un om drept, asuprit de cei nelegiuiți, destinați pedepsei finale. Dezvoltarea literaturii hagiografice, imediat după perioada persecuțiilor, va contribui la dispariția celei mai mari părți a prezentărilor ori a proceselor-verbale ale martirilor în favoarea unor texte stereotip, în care martirii impasibili reușesc să-i înfrunte pe guvernatorii plini de furie. Necesitatea unei atenții sporite asupra acestui ultim aspect unilateral al surselor noastre, precum și al încercării de a înțelege din punctul de vedere al persecutorilor aspectele politice, sociale și religioase ale acțiunilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se încurcă și atunci le aruncă, la nimereală) N-are importanță! Totu-i să-i stric bîrlogul! Să fie colțul liber ca înainte! (continuă să trîntească și să arunce lucrurile) Așa, ca să știi că eu hotărăsc în casa asta. Mina: (impasibilă, așa cum a privit toată scena) Dragul meu, acum înțeleg marea ta greșeală. Ilie: Ce greșeală? Ce vrei să spui? Mina: Vreau să spun că o ordine se înlocuiește cu alta, nu cu o dezordine. Ilie: (buimăcit) Ce ordine? Ce dezordine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ignorîndu-l) Acum, puțină atenție, vă rog... vom da citire regulamentului. Plutonierul: Hai, las-o, că ni-l citești în fiecare zi... las-o...! Sursa dublă: (împreună cu Dosar nr. și Obiectiv nr.) Îl știm, frățioare... dă-l dracului... îl știm! Supraveghetorul: (impasibil) Deci: 1. Evitați vociferările; 2. Evitați limbajul nepotrivit; 3. Nu deteriorați dosarele; 4. Nu scoateți file din dosar și nu introduceți file în dosar; 5. Întrebați Supraveghetorul în legătură cu orice nelămurire (dă fiecăruia cîte un exemplar din regulament și se retrage
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
etic avem de-a face cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie, la Jean Echenoz, alteori compact, ca atitudine În fața absurdului, la Marie Redonnet. Reprezentanții acestui curent, gestionat editorial de Minuit, sunt calificați de Jérôme Lindon, regretatul editor, de “impasibili”. Cel mai apropiat gen proxim al acestei literaturi ar fi desenul animat, unul adresat adulților. În primul rînd În modalitatea de abordare diegetică: evenimentele “serioase”, grave, sînt prezentate În registrul derizoriului (Redonnet, de exemplu, alături de majoritatea “minimaliștilor”), iar non-evenimente capătă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
realismului magic practicat. Dar situarea ei În descendența lui Michel Tournier este corectă. Ar mai fi fost de adăugat aici Tahar Ben Jelloun, amintit deja ca scriitor francofon. “Noii cinici” - Amélie Nothomb, de exemplu - numesc o altă diferență specifică a “impasibililor”. Rămîne de văzut dacă Michel Houellebecq va merge pe linia impasibilității, sau va continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
invidie pe unchiul lui compozitorul, pentru că știe că Rameau nu există - a murit sau nici n-a existat, sau a murit ca și cum n-ar fi existat. De aici Înainte, cititoareo/cititorule, aș putea să-ți spun o poveste despre literatura impasibilă, despre ideologia care o servește, despre personajele ei banale și viața lor lipsită de sens - dar asta ar Însemna să intru În detalii estetice, să speculez, să devin acel cititor pe care Beigbeder vrea să-l șocheze. Ar fi o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de sine Însuși, speriat la gândul că, Întîlnindu-se cu sine, dublul său l-ar obliga să se oprească, să-și frângă aripile, să cadă, să moară cu un ultim horcăit. Viteza aceasta care-și face cinic cu ochiul sub privirea impasibilă a morții de după umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele călcate de ea trebuia ucise. În cele din urmă se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
judecăți (patetice, ale stilului jurnalistic, n.m.), fără a participa la nici una; ea este făcută tocmai din absența lor; dar este o absență totală, care nu implică nici un refugiu, nici un secret; nu putem spune astfel că este vorba despre o scriitură impasibilă; este mai degrabă o scriitură inocentă; (...) gîndirea Își menține astfel Întreaga responsabilitate (În mod normal atenuată de stil, n.m.), fără a fi acoperită de un angajament accesoriu al formei Într-o Istorie care nu-i aparține.” Barthes continuă afirmînd că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]