564 matches
-
uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
atât afectau mai multă deferență pentru mine. Acea nemărginită câmpie oferea o frumoasă priveliște, acoperită cum era de valurile agitate ale unei populațiuni în așteptarea destinului ei, și îngrădită la orizont de un brâu de trupe otomane în acea atitudine impasibilă pe care Orientul pare că o imprimă oamenilor ca și monumentelor sale. Afară de rari cuvinte schimbate pe șoptite de către oameni din mulțime asupra prezenței acestor trupe, totul se petrecu în regulă, până în momentul când comisarul imperial, după ce a citit firmanul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
să spună cîte ceva. Iar ea, era frumoasă, era regină. Cafeaua s-a servit stînd la masă. Valetul a trecut cu platoul cu țigări și țigarete. A făcut ocolul mesei; nimeni nu s-a servit, afară de regină. Singură soția mea, impasibilă, și-a aprins o țigaretă. M-am uitat în clipa aceea, nu la soția mea, ci la regină. Am văzut din privirea ei cît de mult o amuza dezinvoltura tinerească a soției mele. 52 În noiembrie 1937 se împliniseră cei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
se poate manifesta mai delicat, mai blând, mai uman? Trebuie neapărat să ne treci prin foc și sabie? Unde am greșit? Cu ce? De-a lungul tranșeelor era o umanitate suferindă: plânsete, gemete, urlete, strigăte de disperare, peste care dominau impasibile vuietele motoarelor, combinate cu zgomotul și suflul năprasnic al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă gândeam că am rămas surd. O teamă animalică, disperată m-a cuprins și trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
punct de vedere strategic. Așa că pleoapa "consumatorului de miere de albine" a revenit la poziția inițială, adică aceea pe care o avem de obicei, după vizita nocturnă a lui Moș Ene. Moș Martin continua să rămână mai departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând la chestiuni asupra cărora mintea omenească nu s-ar fi putut pronunța cu exactitate. Dar povestea acestui mamifer carpatin nu este de natură să creeze bună dispoziție, ci, dimpotrivă, o adâncă tristețe. Prins de țiganii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așezat sub mărul Cunoașterii din grădina Edenului, filosofând asupra frumuseții nepieritoare a acestei lumi, n-ai sesizat plutind prin fața ochilor Tăi divini particule de cenușă umană, depunându-se cu sfială tremurândă în părul Tău, pe umerii Tăi, pe obrazul Tău impasibil și pe fața de masă imaculată, țesută din cel mai fin borangic și brodată cu încântătoare motive folclorice? La ce meditai, Doamne? Spune! Ai probleme? Crezi că aș putea să Te ajut cu ceva? Și-au făcut viței în Horeb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din 1789, dar, în ciuda faptului că Robespierre era una dintre cele mai marcante figuri ale Revoluției, despre el nu știam nimic, sau aproape nimic. Am colindat anticariatele, am cumpărat aproape tot ce s-a scris despre "marele nervos cu mască impasibilă", cum l-au numit istoricii pe omul de la 9 Thermidor, și am reînceput lectura. În anul 1990 piesa despre Robespierre era gata, iar în 1991, avea loc premiera mondială. Găsirea reperelor dramatice a fost însă extrem de dificilă. A.B. Domnule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
stăpânul lor s-a prăpădit, familia împăratului și toți nobilii ei s-au făcut una cu pământul, dar ei, servitorii, au supraviețuit, ca o ironie a istoriei - spiritul gregar e mai vivace decât distincția aristocratică! -, și șterg în continuare praful, impasibili, de pe aceste obiecte strălucitoare, mai glumind superior între ei pe seama proprietarilor dispăruți, care-i privesc fără replică din tablouri și viniete... VITALIE CIOBANU: Ultima seară, de fapt, ultima noapte albă la Petersburg. Dialoghez cu buchiniștii de pe Nevski prospect. Cumpăr o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
seară”, conform „contractului”, creându-mi uneori nu puțini inamici; cu atât mai mare stupoarea mea când Geo mă acuză, subit, că „nu muncesc”! Iar la replica mea, iritată, că nici el „nu prea muncește”, mi-a răspuns pe un ton impasibil că „el, ca șef, scapă acestor reguli!”. M-am întors atunci și, îndreptându-mă spre ușa de oglindă, capitonată a biroului, l-am anunțat că nu mă mai interesează și că-l las să facă ce vrea cu revista... Cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pământ m-opresc! Râdeau pălăriile de el, în timp ce urca liniștit pe axa imaginară a privirii, coborând, subțiindu-se de-a dreptul. Numai în sus să n-o iau, mai spuse omul nostru, acolo nu mai e capăt! Elogiul toleranței Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cerșetorii de origine română nu sunt vizibili, nu există nici o prejudecată legată de români. Când spun în Franța că sunt român există riscul ca pe fața interlocutorului meu să tresară un mușchi. În Statele Unite sau în Japonia fețele rămân sincer impasibile, pentru că în fața acelor oameni contezi tu ca individ și nu ești responsabil de eventuala imagine negativă a nației tale. Ai avut momente în care te-ai simțit bine că ești român mai mult decât francez, de exemplu...? Sunt momente când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și [a-și] justifica politica din război, discurs care ținu două ședințe, toată Camera, adânc emoționată ca și oratorul de reamintirea atâtor dureri, pierderi, entuziasm și fericire, îl ovaționa cu frenezie, Transilvania, pe băncile din mijlocul parterului, ședea mută și impasibilă. D. Sever Dan, pierzându-și sângele rece, aplaudă și dânsul. Atunci d. Eugen Goga, trimis fățiș de d. Maniu, alergă să-l readucă la ordine. Câtva timp în urmă, într-un nou val de însuflețire, d. Goldiș își manifestă prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bandiți sadea grupuri care nu aveau de secole tradiții de putere politică. Pentru ambele state, înfrîngerea militară, sau amenințarea acesteia, a jucat un rol major în apariția necesității reformelor. Situația otomanilor era comparativ mai periclitată, din cauză că statele străine asistau realmente impasibile la dezmembrarea imperiului. Poarta se confrunta cu amenințări din partea Austriei, Rusiei și Persiei; principalul adversar al monarhiei a fost la început Franța, apoi, la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, Prusia. Trebuiau deci inițiate reforme interne pentru ca statul să aibă o situație mai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tare. Apoi a luat bastonul de cauciuc și a dat cu el, la întâmplare, din toate puterile. Însă femeia tot nu ceda: nu recunoștea și nici nu plângea de durere și de frică, așa cum ar fi reacționat oricine. Sub ochii impasibili ai gealatului care stătea smirnă, tovarășul Cameniță a bătut-o pe mama până când ea a leșinat. Atunci s-a oprit. Transpirase de efort. I-a poruncit insului în uniformă: -Toarnă niște apă pe ea. A așteptat până s-a convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care se raportează la ei înșiși e profund viciat, le lipsește simțul pentru autoumilire. Își instrumentalizează țeasta, și-o poartă denaturat ca pe un grohotiș, ca pe bolovanii din albii de râuri scăzute sau secătuite. Își dau aere de soldățime impasibilă și rece, transformă disprețul de sine în fanfaronadă. Viziunea lor abrutizată asupra lumii ar vrea să dea blazon de noblețe perversiunii rasului în cap - ei adoptă acest stigmat voluntar ca pe un semn distinctiv al grupului lor. Orice trăsătură individuală
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru arderea cuptoarelor de pâine, adică la brutărie. Iar tătarii cei care ne ațineau mereu fruntariile țării îi apreciau de multă vreme potențele ignigene. Șeptelul gostatului "Pavel Tkacenko" înainta pe miriștea țepoasă și încâlcită de mulțimea rugilor clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asupra lor, n-ar trebui să ne deruteze. Ideea aceasta nu spune decât că Balzac avea o putere fabuloasă de a se inventa. Scăpată sau nu de sub controlul creatorului, Eugènie Grandet e Balzac - așa cum, cu limbă de moarte, Flaubert cel impasibil a lăsat tuturor bacalaureaților strigătul său: „Emma, c’est...”. E aici o osmoză fundamentală, un schimb de vieți interioare pe care din exterior îl ignorăm fie din lene, fie din plăcerea naturală de a consuma formule simpliste de genul: „Viața
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
român care, prin ’50, ridicase un imn garderobierei de la Balșoi Teatr, cea care îi cususe agățătoarea paltonului, întruchipând astfel extraordinara generozitate a omului sovietic, dusă până la acest infinit mic; lângă garderobiera mea stătea, pe un scaun, o fetiță care citea, impasibilă, o carte cartonată, un Pușkin pentru copii, probabil. Sala era fastuoasă, până la balcon unde aveam locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
e de acord ca eu să-i discut problemele cu mama lui. Ei, asta e, acum e prea târziu. Oricum, tot trebuia să-i spună lui Elinor cineva toate lucrurile astea în față. — A avut o copilărie fericită, spune, privind impasibilă pe geam. Mașina a oprit la o trecere de pietoni și în ochelarii ei de soare se reflectă siluetele pietonilor. Dar te-a iubit. Voia să fie cu tine. Cu mama lui. Și să știe că ești acolo lângă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vorbit cu Radu Cârneci și este de acord ca începînd chiar din nr. 1 să dăm mici (și spectaculoase) articole inedite Ibrăileanu, în vederea centenarului din mai, făcînd astfel campanie înaintea tuturor și mai ales lovind (loial) indiferența Iașului conservator și impasibil la amintirea marilor valori după care se ascunde la ocazii festive sau festiviste pentru a da impresia că și azi este extraordinar! Pentru ianuarie, la Breviar (zic eu), un mic articol despre C. Hogaș (cum ți-am spus, și dacă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vinul parfumat. „Oare încotro merge, nu știe că încolo e doar poarta?” Privesc ceva mai atentă cum taurul se îndreaptă fix către poarta grea de ieșire din fermă. „Oare am închis-o bine??” Rodrigo, vino înapoi!! Strig, neconvinsă, după creatura impasibilă. Las paharul cu vin și ies după Rodrigo, încercând să-i captez atenția de la distanță. Rodrigo ori nu mă aude, ori nu vrea să mă audă, fapt este că mă ignoră cu desăvârșire. Se îndreaptă către poarta de la intrare, se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ale lor sînt Fargo și Marele Lebowski. Plasat într-o Americă profundă și înzăpezită, unde toată lumea pare să se miște și să vorbească în reluare, Fargo spune povestea unui plan criminal care se face arșice pas cu pas. Privirea studiat impasibilă a camerei transformă povestea asta într-un studiu de caz pe problema prostiei umane și, în plus, reușește să stoarcă tot comicul care se putea stoarce din vorbirea cetățenilor din Midwest, fără a cădea în batjocură. Plasat în L.A., ...Lebowski
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
filozofic fecunde, în mod obișnuit atribuite lui Socrate de către Platon, cum este cea că prietenia (philia, aproape identică la el cu eros) ar fi năzuința unilaterală a neîmplinitului către împlinire și că deci numai ființa imperfectă iubește, cea perfectă rămânând impasibilă (teză de altminteri amendată foarte subtil chiar de Platon la finele dialogului). Cu toate arguțiile acestea, nu rareori iritante, dar și stimulatoare pentru inteligență, Platon deduce în Lysis, într-o extrem de frumoasă și subtilă viziune artistică (și dramatică în planul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să i se facă înmormântarea după tradiția ortodoxă și după tradițiile în care trăiau părinții în Corbeni; sfaturi pe care Sabina le-a notat și le-a respectat. Sabina a făcut întocmai cum i-a spus unchiul. Măriuca a stat impasibilă la toată rânduiala înmormântării și la urmă ne-a declarat, mie și lui Sabina: „Mie să nu-mi faceți așa ceva”. După un an, a plecat și Măriuca. Sabina era de părere să o înmormânteze după rânduiala ortodoxă, dar am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]