1,160 matches
-
gesturile noastre n-a dorit să amintească faptul că a existat un moment în care eram un bărbat și o femeie legați de degetele nemiloase ale Destinului. Ea trebuia să fie cea care se desprinde. A făcut-o în chip imperceptibil, cu aceste vorbe de tandră îndepărtare: — Du-te, Hassan, fiule, o să ne ajute Dumnezeu. Ești cel mai bun frate pe care Mariam îl poate avea! Am alergat, numărându-mi pașii cu glas scăzut pentru ca mintea mea să nu se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de fereastră și a început să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul de al meu. Noaptea era răcoroasă, chiar rece, dar fața îmi ardea. — Vrei să fac la fel ca ei? Și, fără să mai aștepte răspuns, începu să dănțuiască în jurul meu, încet la început, apoi tot mai iute, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ele amenințate, Anfa e distrusă, iar locuitorii ei fug care-ncotro. La nord, spaniolii ocupă unul după altul orașele de pe coastă. M-a tras mai aproape și a coborât glasul. Apropiații lui se îndepărtară, dar nu fără a ciuli imperceptibil urechea. — Peste câteva luni, îmi voi ridica din nou oastea împotriva Tangerului și Arzillei și trag nădejde că de data asta Cel-de-Sus îmi va acorda victoria. Aș vrea ca în această problemă, șeriful să se dovedească aliat și, în loc să asmută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să le vând pe nimic. Cumpărătorii se fac tot mai rari. Din politețe, am dat imperceptibil din cap. Căpătând încredere, el mai adăugă: — Anul ăsta e cel mai prost de când am început să lucrez, cu treizeci de ani în urmă. Oamenii nu mai cutează să-și dea la iveală dinarii, de teamă că vor fi acuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săruta mâna monarhului, gest pentru care abia de a fost nevoie să mă aplec, căci mă domina cu cel puțin o palmă. Ochii i-au alunecat pe deasupra mea ca umbra unei trestii, înainte de a se risipi în mii de scântei imperceptibile, în vreme ce ai mei fixau fascinați un punct precis de pe chipul lui, acolo unde un nas imens părea că ocrotește mustața fină, plonjând vajnic deasupra buzelor. Desigur că acest fizic făcea ca zâmbetul francezului să pară ironic chiar și atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aproape toate torțele, iar Antonius fu condus în mijlocul templului. Aici rămase singur. Un miros puternic de tămâie se răspândi în aer, acoperind mirosul de lemn și de pământ umed. Liniștea era adâncă. Deodată, un timpan începu să se audă aproape imperceptibil - două sunete ușoare și unul mai puternic. Sunetele veneau de jos, din încăperea subterană; păreau bătăile inimii unei zeități infernale ascunse acolo, în întuneric, sub picioarele adeptului. Se auzea și o răsuflare profundă, grea, neomenească. Răsuflarea unui zeu. Antonius stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai bun sânge pe care banii îl pot cumpăra. Continuați, fir-ar al dracului să fie, și dați-mi de data asta exact ce-mi trebuie. * Din cauza Selinei Street, tot cursul vieții mele s-a schimbat sau s-a transformat imperceptibil. Antipaticul apartament a răspuns încet prezenței feminine cu un geamăt smuls de efort. Își aranjează ținuta greoi, cu mișcări stângace, încercând să pară drăguț, atent și binevoitor. Doar arareori lasă să-i scape prin mască o privire în care tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din atmosferă, înțelese că Virgil Jones cel din dimineața aceasta era un om diferit de Virgil Jones cel de noaptea trecută. Mai simți și că antipatia lui Dolores O’Toole față de el, la început imperceptibilă, se accentua rapid. Dar în dimineața asta își alungase intenționat din minte ambele lucruri. Voia informații de la domnul Jones. Cu cât afla mai repede ce anume reprezentau insula Calf și muntele ei, ca să nu mai vorbim despre peregrinările Prepelicarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
banul. — Și atunci, dacă viața este de o parte, moartea trebuie să fie de cealaltă, spuse Khallit. — Numai în cazul de față, spuse Mallit. — De dragul discuției, ziseră cei doi la unison și-și zâmbiră unul altuia. Pereții canionului se mișcară imperceptibil. Dar aici avem un paradox, zise Khallit. Să ne închipuim un om lipsit de moarte. Să presupunem că rătăcește prin eternitate, asemenei unui început fără sfârșit. Absența morții din el înseamnă oare că și viața e tot absentă? — Discutabil, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
explicațiile care au urmat. E de ajuns să spun că am mers în Camera Trandafirului înțeleși unul cu altul. Dintr-odată m-am simțit stingher. Cum să explic? în cameră exista o anumită senzație, un fel de vuiet ușor și imperceptibil. Nu, nu în cameră. înăuntrul capului meu. Și era mai puternic în apropierea Trandafirului. L-am întrebat pe Grimus, oarecum îngrijorat, ce era asta. El nu i-a dat atenție: nu afectase în nici un fel calitățile Trandafirului. — Era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aproape frumoasă, și ar fi fost așa dacă nu ar fi avut o urmă din ceea ce dușmanii ei ar numi îngâmfare, iar prietenii într-un fel mai indulgent, o îngâmfare care se ghicea în zâmbetul atotștiutor mascat și într-o imperceptibilă atitudine de superioritate. Avea părul drept, blond șuvițat, până aproape de talie; ochii albaștri, pielea roz pal. Purta un costum Chanel de un roz deschis (o femeie cunoaște detaliile astea) cu un body negru decoltat pe dedesubt, ca să nu arate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Încât, rotindu-și cele o mie de brațe tatuate În jurul capului, Își lua zborul peste oraș. Profesorul vorbi și despre femeia-ușă care, scârțâind din balamale, se deschidea dintr-un univers În altul, făcând posibilă trecerea dintre lumea perceptibilă și cea imperceptibilă, dintre cea vizibilă și cea invizibilă, dintre cea veche și cea nouă, dintre prezent și trecut, dintre viața de aici și cea de apoi. Tot Învârtindu-se În jurul masterandului, Înalta somitate recunoscu că el Însuși apelase de multe ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nostru ne intersectăm cu tot felul de făpturi, mai mult sau mai puțin reale. Poate că procesele de conștiință ale lui Noimann erau influențate, atunci când se afla În stare critică, tocmai de aceste entități hibride ce sălășluiau Într-un spațiu imperceptibil simțurilor. Unele din entități se Întrupau intrând În diverse corpuri, parazitându-le existența și trăgându-și energia din interiorul lor. Ținând cont de toate aceste lucruri, nu era de mirare că stabilimentul doctorului Perjovski era niciodată gol. Acolo se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dacă nu cumva și În alte locuri. Uneori, stând Întins În cripta sa de marmură, tapetată cu icoane și tablouri de ultimă modă, Noimann Își Închipuia cimitirul ca pe un tren ce se mișcă pe șine spiralate - cu o viteză imperceptibilă chiar și pentru un melc - spre un anumit punct unic, un fel de gaură neagră, a cărei menire e să scoată toată această omenire aflată Într-un stadiu de descompunere spre un liman luminos, binecuvântat de cel Atotputernic. (În treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui îi înăspri vocea. — În cazul ăsta îi am de partea mea pe cei de la LAPD, plus Procuratura. S-ar putea ca lor să nu le convină faptul că vă ascundeți în spatele unui polițist corupt de la Moravuri. Gordean zâmbi - aproape imperceptibil. — Nu-i voi spune locotenentului Matthews că ai zis așa ceva. Nu i-o voi spune nici lui Al Dietrich data viitoare când le voi trimite, lui și șerifului Biscailuz, invitații la clubul meu de golf. Și am amici buni atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
VIl-a reală, și când să fluier un punct, mă trezesc că-mi pică din cer un palton în cap... Cum se cheamă asta, că eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă-n clipă să se transforme într-un râs zgomotos și de nestăpânit. Atât i-a trebuit lui Cioc. Nu putea să sufere să te vadă zâmbind sau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că țin visele în care trăiești zile și ani de multe ori! Mi-am auzit glasul răspunzând limpede și sigur de sine: ― Terasele din Scandinavia s-au format în urma fluxului și refluxului provocate de atracția Lunei! Profesorul a zâmbit aproape imperceptibil și a dat din cap. " Să știi că am brodit-o!" mi-am zis eu. Da, așa trebuie să fie. Dacă sânt deștept, sânt deștept, ce mai?! Totul în viață e să ai imaginație! Acu' îi trag pe teoria asta
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se simtă, dincolo de ceea ce se putea vedea și auzi. Ritmul adevărat al confruntării. Pe care, deocamdată, doar dirijorul Îl intuia, mărind imperceptibil intensitatea instrumentelor. - Mihaloglu nu angajează lupta ofensivă cu călăreții noștri... Speră În rolul avantajului numeric. Un calcul greșit. Continuați „cascada”. Să intre În luptă lăncierii. Giuliano nu-și putu stăpâni un zîmbet. În sfârșit, „cascada”. Una din deschiderile preferate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
linii și culori, ci și ca stare de spirit. Lumea Creației nu putea fi altfel decât imensă, variată, atotcuprinzătoare. Fără zâmbetul Erinei, lumea Creației nu mai era la fel. Ceva se schimba În echilibrul ei precar, fragil, infinitezimal. Ceva aluneca, imperceptibil, spre tristețe. Sau spre nefiresc. Prezența Erinei alături de el era firească până la un hotar și devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră acel hotar, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume gâfâitul, dovada sonoră a efortului, a sudorii, a Încrâncenării În luptă. Era doar sunetul imperceptibil, pur, aproape delicat, al unei săbii care aducea moartea Într-o lume cufundată În ceață. * Nu mai funcționa nimic. Nu mai existau flancuri, nu mai exista centru, nu mai existau nici măcar adversarii. Nu mai exista nici o strategie, căci totul dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi zis zaharisite - pe care Greg le trimetea spre Mika-Le și cărora ea le răspundea cu acea fixitate inexpresivă care o caracter h. a. Dar privirile iui Greg, în drumul lor, treceau peste Adolful, care le înregistra printr-un surâs imperceptibil, totuși neândoios. Urma o aruncătură repede de ochi a actorașului spre Mika-Le, care atunci avea și ea un surâs de conivență, mai nesimțit încă. Jocul era penibil, mai ales că Mini, în mediul acela neobicinuit, era stânjenită, rătăcită. In discuție
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Bobby, prințul încoronat al celui mai rău famat dintre toate cartierele, scursura Indiei: Falkland road. Falkland Road este la momentul transformărilor de fiecare seară, al trecerii de la haosul de peste zi, la cel de noapte. Schimbarea ritmului este subtilă, poate chiar imperceptibilă unui ochi necunoscător. Vânzătorii ambulanți încă mai trec în sus și-n jos, oferind trecătorilor apă cu gheață, fructe, gustări și bidi. Roabele, tonga-urile și bicicletele, mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de variație, în lipsa lor riguroasă de flexibilitate. Nobile, în măsura în care se poate spune despre un pod suspendat sau un viaduct că este nobil. Vieți englezești, cuceritoare și funcționale. Vieți industriale. Bobby se îndreaptă spre ceva. Acest fapt, se petrece în etape imperceptibile, este un proces continuu, nu un salt brusc. Dar dacă există ceva în genul trecerii unei linii, asta se întâmplă în noaptea în care-l cunoaște pe Philips, agricultorul singaporez. Destinul efectuează electroliza acestei întâlniri, pentru că Philips îl acostează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe printre bambuși îmi atrage atenția. E An-te-hai. S-a întors cu o cupă în mână. Pașii săi sunt rapizi și aproape imperceptibili. Îmi dau seama că eunucii sunt antrenați să pășească precum fantomele. Tălpile ușoare ale lui An-te-hai ating pământul, în timp ce labele picioarelor se balansează precum bărcile. Oprindu-se în fața mea, îmi dă cupa. Zâmbesc și fac o plecăciune. An-te-hai se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Trecea singură prin sat Sau poate prin cer, Că prea erau aproape stelele De lacrimile ei... Dr. Constantin Bogdan CĂMINUL DE BĂTRÂNI Atâta lumină traversând pereții de sticlă dar nu și trupurile ascunzând suflete în întuneric. Statui în fotolii Respirând imperceptibil bătrâni decolorați de timp ieșiți din lume somnolenți sau absenți așteptând ieșirea din viață ... și această doamnă care întârzie la întâlnire ca pe vremuri iubita ... Ce straniu Să dorești întâlnirea Cu sfârșitul într‐ o primăvară atât de luminoasă, de caldă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]