35,972 matches
-
de a comunica Occidentului destinul tragic al României în general și al Bisericii greco-catolice în special. Era o datorie înaltă de conștiință. Și ea trebuia mărturisita într-un document, chiar dacă lumea Occidentului nu mai putea, atunci, în 1955, interveni în imperiul țărilor din estul Europei, subjugate sovieticilor, din 1944-1945, cu acordul marilor puteri (SUA, Anglia) occidentale. Ceea ce comunica autorul în însemnările sale din 1954-1955, completate cu acele completări ("remember") din anii nouăzeci este nespus de interesant. Interesant, mai întîi, pentru că ne
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
a ivit prilejul, în timp ce ei s-au apărat cu arma în mână și în fața lui Hitler, si a lui Stalin. Iar astăzi, cănd Dumnezeu le-a luat mințile și votează cu iresponsabilitate aderarea la ceea ce-a mai rămas din Imperiul Râului, noi vrem să-i imitam și să-l aducem la putere pe Miloseviciul național! Sigur că omul de rând nu gândește în acești termeni. Prevăzut cu o memorie relativ scurtă, el compară dacă ceea ce i-a promis politicianul pe
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
curând că o epopee eroi-comică a agitației umanității de-a lungul a două milenii, de la Isus Hristos, văzut ca un luptător cu "nomenclatura religioasă" a vremii lui și până la Mihail Gorbaciov, prezentat că un reformist care a dărâmat... din greșeală un imperiu. Prozatorul Ion Cristoiu s-a mobilizat încă o dată, cu succes, pentru a-l salva pe publicistul cu același nume, aflat într-un moment critic. Ion Cristoiu, Un pesimist la sfârșit de mileniu, eseuri, București, Ed. Evenimentul Românesc, 1999, 704 pag
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
independent. Dar am atîta bucurie de a trăi în prezent și, mai ales, atîta speranța pentru viitor! În străfundul meu nu am pierdut niciodată speranța. A fost acolo un fel de sîmbure tare care n-a lăsat să se prăbușească imperiul meu.
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
modern, Ovidiu. Cu un astfel de autor nărăvaș, dîndu-se drept rob al Amorului, predîndu-se acestuia fără nici un fel de condiții, ba chiar aruncîndu-se în vîltorile sale orbitoare, literatura se emancipează. Secol uriaș, auster și genial! E cum ar veni peste imperiu democrația - sau cum a venit peste noi, cu zece ani în urmă, tot democrația. Zici democrație, zici failibitate... Prin urmare, urmează contradicția dintre austeritatea lui Octavianus arătată mai sus, cu a sa, printre altele, "lege contra adulterului". Și poezia lui
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
un mic pasaj din mărturisirile lui Alexandru George publicate în VATRA nr. 12: "cei mai mulți dintre criticii care se ăocupă de mine s...ț îmi descoperă intenții tenebroase, mă dezvăluie bolnav, în cel mai bun caz știu că eu lucrez sub imperiul urii, mișcat de ambiții de revanșa josnica sau de singularizare și bizarerie.... Dar nu numai acesta e motivul pentru care, atunci cand citesc ce se scrie despre mine, am impresia că respectivul autor nu m-a citit sau mă confundă cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
tragem din drojdia barbarilor, din pleava marilor năvăliri din acele hoarde care, neputincioase să-și continuie mersul lor spre apus, s-au ascuns de-a lungul Carpaților și a Dunării, căutându-si loc de somn; masă de dezertori la marginile Imperiului, golani spoiți cu un pic de latinitate. Așa trecut, așa prezent. Și așa viitor." Mă gândeam, ascultând textul, ca vecinii noștri francofoni (și Centrele culturale franceze) o să mai citeze și elogiile pe care Cioran le-a adus lui Hitler sau
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
asigura un loc bine precizat în Marele Mecanism. Asemănarea cu Împăratul pe care și-o doreau (prin coafura, mustață ș.a.m.d.) nu se datora neapărat mediocrității inșilor, cât dorinței de a participa la înfăptuirea înaltei Ordini. Cu alte cuvinte, imperiul proteja înaltă ordine în care fiecare avea locul, rolul, importanța să. Ovidiu Cotrus explică idilismul poeziei cosbuciene prin apartenența poetului la zona grănicereasca. Zonele grănicerești nu au cunoscut iobăgia: năsăudenii erau oameni liberi, si puteau prosperă în numele libertății. Există în
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
sacramentale aparținând gintei. În altele, ca în Budulea țaichii, formula sacramentala încheie lucrarea: cartea frumoasă, lăsată nouă lăcaș de viețuire e mesajul testamentar al unui neam de preoți, de învățători și de apostoli. La originea acestui mesaj nu e doar Imperiul, ci chiar ordinea celesta a tradiției, așa cum o descoperise scriitorul în paginile lui Confucius. Așa cum o descoperise Coșbuc în Eneida sau în Divină Comedie. Scriitorul ardelean coboară mereu nu doar către originile imperiului, ci către întemeierea lumii. El vrea să
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
La originea acestui mesaj nu e doar Imperiul, ci chiar ordinea celesta a tradiției, așa cum o descoperise scriitorul în paginile lui Confucius. Așa cum o descoperise Coșbuc în Eneida sau în Divină Comedie. Scriitorul ardelean coboară mereu nu doar către originile imperiului, ci către întemeierea lumii. El vrea să întemeieze o lume nou: aspirația lui către originar trebuie legată de aceasta. Nașterea unei națiuni înseamnă nașterea unei lumi noi. Slavici - ca și ceilalți autori importanți ai Ardealului - poate fi comparat nu doar
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
literatura lor, ci și prin statutul de proscris pe care il au "în patria lor". Zilele de temnița le conferă aureola de martiri. În timpurile de "război" ei devin din profeți oameni politici. Regimul lor e acum altul: protejați de Imperiu, ei își puteau rosti discursul lor profetic, puteau implică sacrul în oratoria, în literatura, în opțiunile lor. După 1900, tot ceea ce se întâmplă arată altfel. Lumea s-a desacralizat. Ei sunt "recitiți" sub alt semn. În primul pătrar al veacului
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
puteau implică sacrul în oratoria, în literatura, în opțiunile lor. După 1900, tot ceea ce se întâmplă arată altfel. Lumea s-a desacralizat. Ei sunt "recitiți" sub alt semn. În primul pătrar al veacului, toate s-au schimbat. Rămâne el fidel imperiului că Roth, Zweig sau Kusniewicz? Nu trebuie să ni-l imaginăm foarte departe de Ștefan Zweig. Chiar dacă a descoperit "o nouă religie" lumea lui, cea adevărată, s-a prăbușit. România Mare nu este țara pe care a visat-o. Sau
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Slavici, așa cum le vede el în amintiri, în Lumea prin care am trecut, duc spre Viena. Toate amintirile se întorc către Eminescu. El nu e genialul pe care l-ar fi dorit proiectul schopenhauerian: el rămâne într-o margine a Imperiului, mereu hrănita și mereu amenințată de iluzie. Trăind, nu-i așa, sub semnul autodistrugerii. * A se compară cu monologul lui Rica Venturiano din O noapte furtunoasa scris totuși cu un an mai devreme. Rămâne de văzut dacă sintagmele nu apar
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
pentru a-și depăși condiția jalnică de eșec anunțat, iubirea apelează la Dumnezeu. Propriu îndrăgostiților romantici pe care ii preferă literatura le este acel coup-de-foudre, explicat cum vreți, ca licoare vrăjita, predestinare etc. Dar tocmai pentru că se naște instantaneu, sub imperiul clipei, care nu poate fi altfel decît efemera, iubirea e, la rîndu-i, din naștere supusă destrămării. Odată consumat acel coup-de-foudre, care de fapt nici nu poate presupune consumare dată fiind plasarea lui în imediat, îndrăgostiții nu fac decît să se
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
emană o foarte vie și ludica temperatura. Schemă ficțiunii este punctata astfel: un împărat român, Sapiens, situat cam în contemporaneitate (și în similitudine) cu Constantin cel Mare scrie unor prieteni cugetări referitoare la etapele și amploarea creștinismului de început de imperiu. Pretextul polemic? Fanatismul irațional al unor interpreți ai evangheliilor, exagerările de orice fel și nu în ultimul rând minciună ridicată la rang de principii, exagerările inevitabile luate drept adevăr și argument. Împăratul însuși este "luat de val" și, la un
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
ultimul rând minciună ridicată la rang de principii, exagerările inevitabile luate drept adevăr și argument. Împăratul însuși este "luat de val" și, la un conciliu episcopal dintr-o provincie orientala, semnează un edict prin care creștinismul devine religia oficială a imperiului. Cum se produce această transformare a împăratului Sapiens, de la contestare ironică și autoironică, de la vehemență celui ce dictează uciderea în arene a gladiatorilor creștini, până la acceptarea edictului și, implicit, sanctificarea să - acesta e drumul logic-ilogic foarte bine gradat în cele
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
zeii erau obosiți" - atât de obosiți încât "ziua de azi se încheie mâine" (ne amintim de una din ă"noimele" lui Brâncuși: azi e mâine). Se înțelege că zeii sunt, în acest caz, stâlpii raționalismului, ajunși în mare decădere odată cu imperiul care "suferea de prea mare întindere", cum spunea Herodot. PROCEDEUL "epistolarului imperial" amintește, prin aluziile la contemporaneitate, de Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Bătătoare la ochi în acest sens sunt scrioarea lui Sapiens către arhitectul Silvius Maximus (în legătură cu intenția creștinilor
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se vădește că Împăratul, devenit în dogmă Sfanțul Renatus, trăiește multe contestări, multe îndoieli păgâne - deși el semnase oficializarea noii religii în imperiu. Ce să facă umilul arhivar cu acest manuscris? Să-l pună în circulație? Să-l lase în continuare ascuns? Răspunsul Papei - căruia i se adresează - e definitiv: să rămână în continuare necunoscut "căci nu se cade să risipim mărgăritarele în fața
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
și nici râde, / Când nu poți mângâia / și nici cânta, / Cu-al tău pământ, / Cu cerul tău în față, / Tu taci atunce / Tot în limba ta. (VRF, 23). Ca înflăcărat militant împotriva înrobirii imperiale sovietice / ruse, pentru eliberarea Basarabiei din Imperiul Roșu / U.R.S.S. și pentru re-Unirea acestei valahe provincii cu Patria-Mumă, România, ori pentru recunoașterea limbii române ca limbă oficială în Republica Moldova, Grigore Vieru a îndurat eroic, mesianic, multele necazuri pricinuite de autoritățile sovieto-ruse de ocupație. Într-un interviu publicat
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
treptat poziția de autocrat al muzicii cumulând cele mai ănalte funcții an mai multe țări, condcuerea unor societăți de cinematografie, case de discuri, festivaluri internaționale, fundații pentru promovarea tinerilor artiști și a cercetărilor științifice din domeniu, adică nu numai un imperiu muzical ci și unul financiar. Autoarea ămpleteste abil faptele de viață cu mărturiile și considerațiile despre arta să dirijorala, cu o analiză aprofundată a ceea ce a ănsemnat "era Karajan" la Viena, Berlin, Salzburg (căci, deși ar fi putut obține oriunde
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
descoperi secretul celorlalți, al fiecăruia în parte. Astfel se întipărește pe fiecare, pe învelitoarea să de dinafară, ceea ce numim - fizionomie. Toate lucrurile au o fizionomie particulară. Ea exprimă voința încercării și deziluzia eșecului. Fără lucruri ce-ar fi lumea? Un imperiu al absenței, căci lucrurile fac lumea. Lucrurile sunt prezentul însuși, gândirea formelor și a fizionomiei lor. Pentru că forma este o înfățișare, aproape aceeași a unui anumit lucru, pasivă. Dar în clipa următoare când se mișcă, fie că vorbește sau nu
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
i-ar pasă nici macar atât! Recentul mesaj încurajator al Uniunii Europene (care nu înseamnă, însă, nici pe departe intrarea automată în clubul select al lumii) e, mai presus de orice, o victorie a geografiei. Tocmai plasarea noastră "la întretăierea de imperii" a devenit un atu, deîndată ce butoiașele cu pulbere din magazia balcanică au început să explodeze. Ceea ce fusese până acum un dezavantaj - apropierea geografică de sudul violent al Europei - a devenit, după tragedia din Kosovo, un atu. Și încă unul
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
alți ochi. ăntr-o altă carte a sa, Tensiunea esențială (și ea tradusă an românește), Kuhn povestește cum a avut loc conversia: lucrand la o serie de prelegeri despre istoria mecanicii an secolul al XVII-lea, veac al creșterii și descreșterii imperiului aristotelic an filozofia naturală, el a citit, pentru prima oara probabil, Fizica lui Aristotel. La o lectură parcursă inevitabil cu mintea unui fizician modern, care a ănvătat sărguincios lecția lui Einstein sau a lui Maxwell, Fizica trece drept o carte
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
desfășoară o operație cromatică în stadii succesive: melancolicul nigredo, durerosul dar încurajatorul rubedo, calmul și promițătorul albedo. Un Eldorado al veacului trecut, o țară dominată de "complexul Monte Cristo", pe de altă parte purtând stigmatul unor foste colonii penitenciare ale Imperiului pe teritoriul ei. Australia e viața de după aceea, ce-și capătă sensul numai prin raportarea speculara la viață rămasă în urmă: "Melbourne este față de București ceea ce memoria reprezintă vizavi de realitate". Cum să nu-i invidiez pe cei originari de
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
nu fac decît să le accentueze nevroza"... Ceea ce ne poate trimite, mutatis mutandis, la mărturisirea lui Woody Allen: "Pentru mine muncă e o terapie, sînt că un bolnav psihic care se vindecă împletind coșuri de baschet".) Călătoria lui Scorsese în imperiul filmului italian a ajuns doar la jumatate ("work în progress"). Pînă acum, principalul "sponsor" a fost Giorgio Armăni, care a investit în film peste două milioane de dolari. Dincolo de valoarea didactica, documentarul lui Scorsese cucerește prin fervoarea confesiunii ("Aș fi putut
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]