628 matches
-
nu vroiam să-i spun. Se umflase destul în pene, parcă vorbea de la catedră. Uitase complet de cutremur; de vin, nici nu mai pomenesc. Stăteam pe uscat, noaptea, ca popândăii. „E cam aceeași poveste, cu alți actori.“, a continuat Mihnea, imperturbabil. „Eu, de exemplu, am vrut să aflu cum va arăta geografia Orientului Mijlociu peste cincizeci de ani. Am introdus datele, am pus programele la lucru și-acum aștept rezultatele. Ar trebui să-mi scoată și-o hartă.“ „Când ai băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care plecase primul. Omul s-a urcat tacticos, a deschis cabina cu propria lui cheie, și-a așezat paltonul în cuier, chipiul pe cap și-a închis ușile. După care a răsucit maneta și 38-ul a pornit din stație, imperturbabil, la minut. Am simțit că iau foc. Precizia asta dementă, de ceasornic reglat acum 300 de ani la Geneva, mă exaspera. Cu puțin noroc, aș fi deturnat tramvaiul, l-aș fi putut scoate de pe șine, ca o poveste care se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ganea tăcu, frământând ceva în minte cu niște sforțări chinuitoare, însă, brusc, exclamă: — Imposibil! Nu se poate să vă fi îndemnat să-l citiți. Mințiți! L-ați citit din proprie inițiativă! — Spun adevărul, îi răspunse prințul cu același ton, absolut imperturbabil, și, credeți-mă: îmi pare foarte rău că incidentul vă impresionează atât de neplăcut. — Dar, nenorocit ce sunteți, măcar v-a spus ceva când v-a pus să-l citiți? Măcar v-a zis să-mi transmiteți vreun răspuns? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lefrançois, 1996). Memoria primară (pe termenscurt) înregistrează deteriorări evidente, comparativ cu memoria secundară (pe termen lung), care este mai puțin expusă la patina corozivă a timpului. Referitor la memoria terțiară (adică aceea datorită căreia putem arhiva amintiri străvechi), aceasta rămâne imperturbabilă, conform celei mai frecvente opinii vehiculate de specialiștii din domeniu. Meinz și Salthouse (apud Munteanu, 2004) acreditează, prin suport experimental, că memoria muzicală scade odată cu vârsta chiar și pentru muzicienii profesioniști. Referitor la memoria de perspectivă, grație căreia individul nu
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Lefrançois, 1996). Memoria primară (pe termenscurt) înregistrează deteriorări evidente, comparativ cu memoria secundară (pe termen lung), care este mai puțin expusă la patina corozivă a timpului. Referitor la memoria terțiară (adică aceea datorită căreia putem arhiva amintiri străvechi), aceasta rămâne imperturbabilă, conform celei mai frecvente opinii vehiculate de specialiștii din domeniu. Meinz și Salthouse (apud Munteanu, 2004) acreditează, prin suport experimental, că memoria muzicală scade odată cu vârsta chiar și pentru muzicienii profesioniști. Referitor la memoria de perspectivă, grație căreia individul nu
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
al XIX-lea, se inserase deja În dispozitivul receptor al imaginarului, reînvățându-i pe intelectualii maghiari să observe și să privească. Percepția condusă de sentiment a entuziastului romantic se metamorfoza acum În examinarea la rece a medicului sau savantului, care disecă imperturbabil obiectul pasiv al interesului său cognitiv, la fel cum ar proceda cu un cadavru. Trebuie să adăugăm și faptul că istoricul nostru nu era un mare admirator al românilor, deși admitea că aceștia constituie o componentă etnică esențială a iubitei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
față de algoritmică. Precizarea accepțiunii acestor termeni permite dezvăluirea relației și dinamicii mecanismului ce reunește modernul și tradiționalul. Se pot sesiza două planuri a căror mișcare, prin ecoul ei social și cultural, generează metamorfozarea unuia în celălalt, într-o succesiune circulară imperturbabilă în istoria Europei. Astfel, tradiția se rupe la un moment dat de dimensiunea practică a vieții, degenerînd în tradiționalism; acesta incită la reacții și acțiuni antitradiționale care deviază mentalitățile spre un nou model, cel modern care la rîndul lui, prin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fie din temelii absolut sigură, o lume din care incertitudinea să fie exclusă, o lume într-un fel magică. Toate acestea trădează faptul că nostalgia paradisului pierdut îl încearcă și pe Descartes „raționalistul”. În paradis, omul era într-o „siguranță imperturbabilă”, nimic nu i se împotrivea, totul îl servea, iar prin «cogito ergo sum», Descartes recâștiga, cel puțin pentru sine, certitudinea ascunsă între cele patru ziduri pe care le va dărâma, unul câte unul: simțirile, visul, imaginația, Dumnezeu înșelător. II.6
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
tradiționalism la un nou mod de a trăi lumea și în lume, la ceea ce se numește modern. Rezonanța cuvîntului “criză” este de cele mai multe ori apocaliptică, echivalează cu sfârșitul, cu moartea. Moartea este însă strîns legată de viață într-o succesiune imperturbabilă și mereu mai prolifică. La fel și criza în cultură: ea marchează un sfârșit, dar nu unul definitiv, nu o eradicare totală și completă a unui sistem de valori, a modului de gîndire și de viață a unei epoci. Acestea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
delimitându-se astfel ca suprafață plană. Când Alăptarea lui Jupiter de Poussin (figura 26) este văzută în condiții optime, nu suferă o asemenea frustrare. Ea pare să se continue dincolo de ramă, în toate direcțiile. Chiar și așa, compoziția este remarcabil imperturbabilă. Trunchiul greu al copacului este situat în centrul scenei, nu oriunde în sălbăticia de pe Muntele Ida. Episodul copilului hrănit de capră e în mod clar în focarul acțiunii care slăbește odată cu creșterea distanței față de centru. În acest caz, ce determină
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
refuzată și eu nu pot, asemeni celui puternic în sine, să mă retrag în ea. Singurătatea în care cad din clipa în care încetez să ocrotesc nu este putere, ci moartea mea. Pentru că proiectul nu cunoaște măsură, pentru că este avansare imperturbabilă către o cuprindere mai vastă (el începe modest și sfârșește grandios), preluarea ajunge treptat să se facă în exces. Proiectul este prin natura lui expansiv; el tinde să preia și să consume tot ce îi iese în cale. El „aruncă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau Moira și din proiecțiile ei târzii, renascentiste (Fortuna labilis și Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existența unei limite insurmontabile nu constituie o provocare. Dimpotrivă. Destinul tragic se realizează aici în măsura în care eroul avansează imperturbabil către propriile lui limite (prescrise prin destin) și se împlinește înăuntrul lor. Tocmai „conștiinciozitatea“ față de limita care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
era, în rest, cam îndoielnic), nerămânându-le, în caz contrar, decât să rămână (pardon de repetiție!), ele, mască... Prinzându-se, făcură, însă, haz: — Ha, ha, hohoti Nora; iar Carmen avu o filosofică mirare, care constă într-un: — Aha! Vasile continuă imperturbabil: — Pentru a fi un palindrom perfect, bref: pentru a fi un palindrom, iar nu numai o jumătate, cum vă spuneam mai sus, de palindrom, jumătatea primă ar trebui-ntregită cu ceea ce urmează, în sfârșit, să fie cealaltă jumătate, adică: „Roșul ușor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
dată fiind afinitatea opozițională dintre, să zicem, sâni și fese, gură și sex, s-ar intersecta, în plan orizontal, cu ombilicul...” — Ça bien commence, monologă lăuntric Nora; în timp ce Carmen, nu numai lăuntric, ci și-n afară, se îmbujoră. Vasile continuă imperturbabil: „Mișcarea clasică prin care o femeie, umflându-și pieptul și adâncindu-și greabănul spinării, își pune sânii în relief, e însoțită,-n chip spontan, de o mișcare analoagă,-n sens opus, a părții inferioare a trunchiului, ce-i reliefează (în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
tradus și a executat câteva ieșiri din scenă de mare efect somnambulic... Cu celebrul Adam Michnik am avut onoarea să mă întâlnesc la toaletă, dând buzna peste dânsul... Calm, mi-a închis ușa-n nas, cu clanța fleașcă, continuându-și imperturbabil intimitatea... Denisa m-a asigurat că-mi face rost ea Despre eroi și morminte, carte împrumutată, într-un moment de vană hormoneală laică, unei puștoaice divine, dar trădătoare... Mușina a călcat strâmb și și-a scrântit o gleznă... Ilie Constantin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un autism tautologic. Aici comunicarea nu mai este decît receptarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort, sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare întreg care înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic dintre atomii săi paradoxali". Lucien Sfez identifică sindroamele tautismului în
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
indivizilor. Eliminată orice referință la reprezentarea carteziană, care pune la distanță subiectul și obiectul. Eliminată, de asemenea, orice referință la expresia spinozistă, la delicata inserție a unui subiect complex într-un mediu complex. Aici, comunicarea nu mai este decît repetarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare Întreg care îl înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic atom al său. Această totalitate fără ierarhie, acest autism
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care le dau mai tare, pînă ce nu se mai pot auzi? Această practică trimite la practicile napolitane, unde fiecare urlă laolaltă cu ceilalți, unde nimeni nu înțelege nimic, înțelegînd totuși 149. Mașinile nu mai emit atunci un mesaj electronic imperturbabil. Ele au devenit napolitane. Este într-adevăr curios (și răutăcios) să constați că, dacă există ceva care să devină un obstacol pentru întreprinderea limbajului artificial, acesta este desigur conversația obișnuită, cu ale sale du-te-vino, legăturile sale omise, bîiguielile sale, hiatus
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fapte luminoase săvârșite împreună, să întrețină cultul prietenului trecut vai! prea devreme la cele veșnice. Dacă tandemul s-a frânt, este de observat că Theodor Codreanu suplinește cu brio intempestiva dispariție, înnobilându-și destinul în "urbea dintre vii", tenace, serios, imperturbabil, surd la vocile de sirenă ale marilor orașe. În ultimii ani, ritmul de apariție al cărților criticului s-a accelerat, devenind astfel cel mai normal pentru un condei atât de avizat, de comprehensiv și de percutant. În prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nu fixiste! Stilul său este alert, al urgenței, dinamic, decis, cursiv. Căci ce poate fi mai ispititoare decât o bună controversă, intelectuală decentă în pofida acidității ei? Polemistul nostru nu-i viforos ca Eminescu, nici neguros subiectiv ca G. Ibrăileanu, nici "imperturbabil" ca E. Lovinescu. Reacțiile lui per contrariam, repet, au vehemență temperată, argumentația permanentă și vioiciune stilistică. Să mergem la exemple. Campaniile demarează cu un text din 1966, când autorul era student (dar ele, textele, nu urmează o strictă ordine cronologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
animal! Ce cauți pe o proprietate privată, porcule? Doctorul nu înțelege și deschide geamul ca să se dumirească. Mă dobitocule, tu-ți.... Vecinul agită bîta. Din curte o fetiță aleargă ca să aducă un topor... Răgete, țipete, agitări de scule primitive. Doctorul, imperturbabil, întoarce mașina și ajunge în dreptul meu. Ăsta-i de-al meu, spune vesel luîndu-și bun rămas. Asta am vrut să știu. Este periculos? În anumite situații, da. Și cum știu dacă.... Flerul, dragul meu, flerul. Mașina pleacă și eu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la gară și-am constatat cu surprindere că În Împrejurimi viața părea să fi intrat În normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace nesinchisindu-se de Împușcături, iar sala de așteptare și peronul erau pline. Se anunțau trenuri. Orarul cefereului funcționa imperturbabil. N-aș fi avut la ce să mă mir, de vreme de trenurile sunt tot ale lor. M-am suit totuși Într-un tren de București. Ceasul de pe peron arăta ora nouă și am auzit la megafon că trenul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oameni răsăritul astrului luminii și al vieții. Mai Întâi, zorii feciorelnici se Îmbujorează ușor, apoi discret apare o primă licărire aurie, un colțișor palid, care se mărește, până ce conturul se definitivează și Hyperion În caru-i de foc Își Începe aventura imperturbabilă de lumină și căldură pe Întinsul bolții cerești. Dintotdeauna, tabloul a fost copleșitor În măreție și puritate. Momentul magic al ieșirii astrului printre cețurile reci, cearceafuri transparente ale nopții, Îți creează o stare euforică, transcendentală. Totul respiră ordine, disciplină și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în căruța lui moș Vasile din Vama, unde au nimerit niște tineri ieșiți dintr-o bodegă. Unul dintre cheflii, neavând ce face, aruncă așa o vorbă, în râs: „Ți se rupe coșul la căruță, moș Vasile.”. Fără să întoarcă capul, imperturbabil, din partea din față, de lângă cal, a venit răspunsul: „De-atâta prost!” Dacă ar fi să-l credem pe domn’ președinte, guvernul acesta care-i tot expresia voinței de la Cotroceni, se mai ține, fiindcă e ținut în brațe, dar atunci când va
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de discurs, fapt atestat prin plasarea sa deasupra portativului în paginile de manuscris, apare ulterior menționată între cele două portative. Acest detaliu aparent minor poate conduce la o interpretare eronată a motivului ostinato în crescendo, deformând astfel caracterul glacial și imperturbabil cu care acesta fusese investit prin concepție. Traseul ascendent al melodiei, purtând indicația comme un tendre et triste regret și abordând, de această dată, o expresie mai coerentă prin abandonarea discontinuității conferită de frecvența crescută a pauzelor inserate pe parcursul afirmațiilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]