1,880 matches
-
Sorin Lavric Trăim cu iluzia că tot ceea ce reprezintă la un moment dat mentalitatea unei epoci a fost rezultatul firesc al evoluției gîndirii omenești. Cu alte cuvinte, credem că există un progres implacabil ce guvernează această lume, iar de acest progres nu scapă nici ideile de natură filozofico-religioasă. În acest caz, ideile cărora li s-a îngăduit odată consacrarea publică și au devenit astfel expresia dogmatică a opticii unei vremi, acele idei s-
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
îngrozitor de eficiente sunt aceste metode ale “asasinatului în viață”!) - înseamnă că aburii infernali ai tiraniei deja ne-au cuprins și lucrează (cum altfel decât îndârjit-distructiv!), asupra ființei și fibrei personalității noastre! “Deșteaptă-te, omule!” ...sau, daca istoria rămâne un dat implacabil, “samsaric-renăscător” - “NAȘTEREMOARTE-RENAȘTERE” (de fapt, stimulat de forțe occult-infernale terestre, să renască și să prolifereze și să se fortifice aparent... intru veșnicie!) care trebuie judecat în toată complexitatea lui și “la rece”: “Sculați, voi, oropsiți ai vieții” ...și ai destinului impus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lasă doar să alunece mai departe, ca pe o clisă moale colcăind de durere înghițită. Ca pe un țesut intern cald și umed, încet, fără grabă, spre pîlnia văii. Care-l aspiră cu migală, cu căldură, dramatic de lent, însă implacabil, în sorbul său însîngerat și zdrențuit pe margini de mii de sunete oarbe..." O viață goală și luminată, un raft de Romarta, cu păpuși-copii, cu păpuși-femei, mame-iubite, amestecate în echivocul, vechi de cînd lumea (și literatura), al dragostei de băiat
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
pe care le știm bine, însă pe care Corneliu Buzinschi le-a formulat între cei dintîi, diagnosticînd răul istoric cu un amestec de emoție și exactitate de care se cade a ține seamă. Remarcabil ni se pare și portretul în implacabile tușe pe care l-a trasat scriitorul ,vechiului pecerist", individ necesar pentru ,a ține biciul" și a pune în aplicare ucazurile venite de la Centru, deoarece ,de gîndit, gîndea numai și numai nomenclatura partidului". Inițial recrutat din categoriile cele mai suspecte
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
o dureroasă privire înspre moarte, din cea mai cumplită singurătate". Dacă poate fi înțeleasă și mai ales acceptată imaginea infernului cu un singur locuitor, atunci în acest fel se poate decoji simplitatea terifiantă de pe fiecare vers, fie el o sentință implacabilă : , Singurul sentiment omenesc este frica" sau doar o aparentă banalitate : Sînt singură cu-adevărat". Născută într-un sat din Argeș la 23 ianuarie 1940, Ileana Mălăncioiu reface (mai ales în primele ei volume) o lume ființînd arhaic, o copilărie în
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
și Consiliului Apărării al "R. S. România" țin de domeniul evidentei 25. Oricât s-a străduit partidul să inverseze declinul inexorabil al puterii sale politice și ideologice în favoarea statului - cu ajutorul sindicatelor sau a organelor cu "dublă natură", printre altele, avansul implacabil al birocrației, a rutinei, a lipsei de responsabilitate și de eroism, a spiritului mic-burghez, a cetățeniei, nu putea fi oprit. Asta deoarece, așa cum a constatat sociologul Pavel Câmpeanu, forțele de productie capitaliste, relațiile de productie socialiste și suprastructura politico-juridică precapitalista
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
o stare de permanentă alarmă, de conflict cu lumea, o exacerbare a negației. Dacă nimic nu e sigur pe lumea asta, de ce să nu accentuăm nesiguranța, de ce să nu investim într-însa energia spiritului nostru? Instanța acestuia devine un judecător implacabil al tuturor valorilor, pe care nu ezită, indiferent de gradul lor de prestigiu, a le scruta pe toate părțile, a le împresura cu o textură de obiecții și nu odată a le osîndi în termenii unei, să admitem, legitimități intelectuale
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
și paznicul, cei doi fac parte din întreg și întregul pulsează de nu mai are vreo importanță dacă ceea ce se vede, este vis sau realitate. Important este că femeia iubește. Nebunește. Pe cine? Nu mai contează. Dragostea ei este puternică, implacabilă. Imaginația sa o ia razna, se umflă ca balonul de spumă, femeia devine ca și volatilă. Nu este un vis. Doar culorile și formele lucrurilor pe care le privește în raclele lor de lemn ciupit de carii și tratat cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
literatura, cu scrisul? Afara de articole și lucrări publicate în reviste de specialitate (care reprezintă scrisul, dar nu și literatura...), mai nimic! Providența are însă planurile ei, la care noi suntem orbi de cele mai multe ori, dar care urmează un plan implacabil și probabil bine definit. Prin anii ’90, locuind la Brisbane și participând la activitățile comunității românești de acolo, am redactat și prezentat pentru vreo cinci ani (1991-1995) un program săptămânal în limba română. Pierdusem pentru mai mult de o decadă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
religioase. Mai mult decât un atac la adresa catolicismului (fixat simbolic la Sevilla), parabola lui Ivan Karamazov demasca instituționalizarea violenței față de aproapele. În veacul care îl oferea Danemarcei pe Sřren Kierkegaard, creștinismul dădea astfel proba autocriticii. Conștiința istorică răspundea la testul implacabil al ironiei. Un secol mai târziu, teologul francez Louis Bouyer avea să publice o remarcabilă carte despre dezonoranta istorie a persecuției Evangheliei de către clericii creștini: Religieux et clercs contre Dieu (Paris: Aubier Montaigne, 1975). În fine, anul 2000 consemnează gestul
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
nu are nimic din colectivismul egalitarist și inert al armatei comuniste, ci este o instituție aristocratică unde libertatea și noblețea se sprijină tocmai pe respectarea ierarhiei și a diferențelor umane. Apoi, în ochii lui Berdiaev, secularizarea, deși este un proces implacabil în ordinea lucrurilor pămîntești, nu afectează cîtuși de puțin sacralitatea Bisericii, căci Biserica, departe de a însemna ipostaza teocratică prin care o instituție clericală deține puterea într-un stat, este forma mirabilă pe care o ia la un moment dat
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
normale, plonjînd în abisul infernal, ele ajung a-și altera reacțiile, a-și anihila esența etică. Sînt forțate, așa cum am văzut, a se metamorfoza în călăi. Deținuții se bat între ei spre a proba că și-au însușit îndemnul pedepsirii implacabile a celor ce-ar mai păstra reminiscențe "reacționare". Se văd siliți a se lepăda de Dumnezeu,de familie, de neam, coram populo: "Totul trebuia spurcat în cadrul unei spovedanii făcute în public. Obligatoriu era să facem dovadă că ne-am însușit
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
a acestei soteriologii, din CONSTRUCȚIA SONETULUI: 1 - pe de o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și terține! (Sonetul de întemeiere, cel italiano-provensal - este profund creștin, fiind conceput chiar sub Semnul CRUCII: catrenul 1 își caută terțina 1, catrenul 2 își caută terțina 2 - ÎNCRUCIȘÂNDU
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
zărește pe Zevoianu și deci nu-i poate înțelege panica, invitat stăruitor de vizitator să-și facă spovedania, tovarășul general seamănă tot mai mult cu un șoarece prins în cursă. Hăituit de acest "ambasador", strigoi al trecutului care-i amintește implacabil data scadenței, Branea apelează la toate mijloacele și strategiile posibile. Solicită mașini de pază în fața casei, fuge din oraș, se roagă de o rudă bătrână să-l dezlege de blestem. Prozatorul îl trece cu artă prin etapele acestei ruinări, înfățișându
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
mai puțin onești...". Peripețiile scrierii indezirabile continuă. Aflând de cele petrecute la Cartea Românească, Z. Ornea o preia la Editura Minerva, unde o introduce în planul ferm pentru 1974. în pofida unor intervenții și referate pozitive, ea se izbește de atitudinea implacabilă a cenzurii. Insistența celor ce o sprijineau "a creat chiar o mare supărare a tovarășului Ion Dodu Bălan, vicepreședinte al CCES-ului, care nu numai că a înmormântat definitiv cartea, dar a și sancționat pe Zigu Ornea și pe Maria
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
îndeajuns să-i citești opera, ci mai trebuie să cunoști epoca în care a trăit și, mai apoi, să intuiești viața pe care a dus-o. Asta înseamnă că un sistem filosofic nu este o verigă necesară dintr-o înlănțuire implacabilă de momente ale gîndirii umane, o înlănțuire la capătul căreia progresul omenirii ar fi un dat firesc pe care toți îl așteptăm în virtutea unui consens unanim, ci un sistem filosofic este expresia pe care o anumită epocă a luat-o
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
a fost găsită în persoana mea. Mă gîndesc mai cu seamă la rolul nefast pe care l-a jucat Ov.S. Crohmălniceanu nu doar în cazul irelevantelor mele începuturi, ci și, în genere, în cel al literaturii române, menținîndu-se ca un implacabil ideolog pînă-n imediata apropiere a detendei din jurul anului 1965, cînd se străduia, la spartul tîrgului, să stingă primele luminițe de liberalizare ce mijeau în publicistica autohtonă. Firește că pentru a rămîne pe linia de plutire (care nu se mai identifica
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
grădină, la o masă, Petre Țuțea cu un tînăr dramaturg, Paul Cornel Chitic. M-am așezat la masa lor. După salutările de rigoare, Țuțea continuă: ,Aristotel a STATORNICIT PE VECI categoriile gîndirii politice!" Am răsuflat: totul era în ordine. Sentința implacabilă a lui Țuțea a restabilit rînduiala în lume. A statornicit pe veci..." În cea de-a doua povestire, Paleologu mărturisește în trei pagini cum a descoperit cu ajutorul preotului Stăniloae, ceea ce își dorea ,în chip obscur și imperios" să afle, să
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
îndeajuns să-i citești opera, ci mai trebuie să cunoști epoca în care a trăit și, mai apoi, să intuiești viața pe care a dus-o. Asta înseamnă că un sistem filosofic nu este o verigă necesară dintr-o înlănțuire implacabilă de momente ale gîndirii umane, o înlănțuire la capătul căreia progresul omenirii ar fi un dat firesc pe care toți îl așteptăm în virtutea unui consens unanim, ci un sistem filosofic este expresia pe care o anumită epocă a luat-o
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
și nu atât, condiția maturității, cât faptul că îmi era rezervată fără drept de apel. Puteam să inventez un alt fel de a fi adult, dar nu puteam să inventez o metodă de a nu ajunge adult. Iar această lege implacabilă mă umilea într-un fel intolerabil, obligândumă să devin ceva misterios și respingător. Iar faptul că nu era vorba doar de ceva teoretic o dovedea trupul meu care - fără să mă întrebe - se schimba văzând cu ochii, evoluând spre tipare
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
și uitate Într-un scrin cu secrete de familie. Acolo, la moșia bunicilor, a fost fericită. Eliza, mama ei, fusese o femeie frumoasă dar fragilă că o păpușă din porțelan de Meissen. O dată lovită În plex de realitatea dura și implacabila, s-a făcut țândări. Odată cu moartea ei, vremurile bune au apus la moșie. După patru decenii, când a revenit la Glodoasa și asta, doar pentru a-și lua În primire partea sa din celebra moșie, Mărțina a găsit conacul pe
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
mulți emuli, așa cum veți constata citind recenziile din lumea anglo-saxonă a cărții sale) care subliniază perfecta identitate politică și practică a celor două mari crime ideologice ale secolului al douăzecilea, comunismul și fascismul. Studiile și analizele lui Vladimir Tismăneanu demonstrează implacabil că e vorba de unul și același fenomen, de o aceeași „îndrăcire” ideologică și resentimentară care lovea prin două guri de tun gemene. Mitul „antifascism” vs. „pro-comunism” funcționează încă în societatea românească. Încă se mai fac lucrative cariere academice, publicistice
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
în cauză ce se dau în vileag prin propriile fapte. Prin intermediul acestor două personaje, stau față-n față două stări de spirit: inocența, ingenuitatea și optimismul tinerei Kelly vs. lașitatea, cinismul egolatru al Senatorului. Lupta este inegală: pragmatismul calculat și implacabil al politicianului, care pune mai presus de orice propria carieră, va zdrobi visele juvenile ale unei tinere femei „fără importanță” care își făcuse un mit din prezența, prestanța și prestația Senatorului. Suntem foarte departe de basmele cu zâne și fețifrumoș
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
nici nu are organ pentru omenie. Tehnica, în a formula păreri, constă în a nu avea răbdare să aștepți. Dacă nu te-ai grăbi, n-ai fi în stare - n-ai îndrăzni - să spui nimic despre aproape nimic. O execuție implacabilă a lui Nabokov - supradimensionat, cred, de gândirea literară dominantă însuflețită de satisfac- ția că, într-o vreme de scrieri sofisticate, Nabokov se lăsa citit. Executat pentru vanitatea, de altfel răspândită, de a crede despre calitățile pe care nu le are
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
răsfirate și neadunate, finalul mai imprecis, psihologiile personajelor mai slab conturate, într-un cuvânt, rotițele mecanismului narativ se angrenează mai greu și funcționează mai defectuos. Dar ambele romane vorbesc despre același lucru: despre căutare, despre predestinare, despre scris și înscris (implacabil, malefic) în propriul trup, în propriul destin, despre călătorie și cerc, despre coincidența dintre dragoste și moarte a contrariilor. Despre soarele negru, despre femeia zăpezilor și bărbatul deșerturilor, despre cum poți aduce soarele cuiva, despre melancolie și singurătate... Nu toate
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]