25,072 matches
-
Sumarul, de o diversitate caleidoscopică, suscită interesul oricărui cititor de limba română (evreu sau neevreu). Uneori situația politică din România este mai clar - și în mod sigur mai succint - explicată în acest newsletter decât în presa românească. Totodată, face o impresie bună și inspiră încredere apărarea consecventă a cauzei evreiești de pe o poziție democratică. Meritul impecabilei ținute publicistice a săptămânalului îi revine editorului, Uli Friedberg Vălureanu, cândva ziarist la România liberă, unde era respectat pentru profesionalismul său și iubit pentru generozitatea
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
atunci ți-e frică să nu ți se întîmple și să nu li se întîmple celor dragi tot felul de funeste pocinoage. Încercam să alung, ca pe o muscă, gîndurile de felul acesta, care îmi tot bîzîiau prin cap. Aveam impresia că gîndind așa atrag neșansa. Pînă la urmă, am și avut parte de toate aceste mari neșanse. Și am chiar acel complex de vină, de inexplicabilă culpabilitate, pe care îl are supraviețuitorul. (...) Sînt supraviețuitorul Miei. În genere, un bărbat singur
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
lovitură de snooker: o bilă albastră în direcția pesedeilor, una portocalie pe adresa Alianței. Susținând în Parlament PSD-ul iar la guvernare D.A.-ul, voiculescienii au pavat drumul cel mai scurt spre anticipate - adică posibilitatea pe care vor să dea impresia că doresc s-o evite. Dând posibilul guvern D.A. pe mâinile mafiei pesediste, P.U.R. visează la rolul de mediator între cei doi poli ai parlamentului. Cu alte cuvinte, după ce l-a șantajat pe Iliescu, încearcă să-l șantajeze
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
naratorul e, fără îndoială, un înțelept în felul lui, e echilibrat chiar dacă fantezist, e profund și când își formulează simplu părerile, dar mai ales a stat mereu aproape de femei și dacă n-ar ști multe despre ele n-ar avea impresia că nu știe mai nimic. De aceea bărbații vor rezona la povestirile și la vorbele lui și vor găsi aici imagini familiare: femei de pe stradă de o frumusețe incredibilă iubite cu mintea ("întreaga lume există pentru a ajunge la o
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
determină pe dezmoșteniții soartei să se bulucească și să voteze compact în favoarea împilatorilor. E un vot irațional, veți spune, dar cu atât mai puternic. E votul în favoarea încremenirii, a speranței de a bloca societatea la acest moment când - au ei impresia - cineva, Tătucul, încă se gândește la ei. Marea mea dezamăgire sunt, însă, românii din străinătate - așa-numiții căpșunari. S-a creat iluzia că, trăind într-un mediu impregnat de democrație, ei vor dobândi instantaneu o mentalitate diferită de aceea a
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
e un semn de normalitate, că nici în democrațiile stabile prezența la urne nu depășește cincizeci-cincizeci și cinci la sută din electorat. Tehnic vorbind, lucrurile stau așa. Numai că în acea lume funcționează foarte bine instituțiile. În plus, nu am impresia că Occidentul ultimelor decenii a câștigat în coerență prin refuzul multora dintre cetățenii săi de a vota. Dimpotrivă, cred că problemele din ce în ce mai greu de rezolvat ale democrațiilor vestice provin și din indiferentismul unei pături largi a populației. Pe fondul neimplicării
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
prima lectură eu una nici n-am remarcat-o) aflăm că prima soție a lui Fiodor Vasilievici se numește Iulia. A fost însurat adică cu pro- pria-i soră? Dacă da, găsesc că este extraordinar ca truc romanesc, fiindcă dă impresia că povestea poate fi citită din nou, altfel.. O.L. La amintirile vagi și fluctuante ale bătrânului Fiodor se opune precizia de bisturiu a oamenilor administrației de unde aflăm, într-adevăr, că prima soție a infirmului se numea Iulia. Coincidență? Punere
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
amintirea cea mai puternică? - Violonistul, răspunse ea fără ezitare. - Deci Joachim... Blondul cu părul lung și fața foarte slabă? - Da... Totuși, nu era totdeauna un om agreabil. - Ce vreți să spuneți? - N-aș putea să vă spun exact... E o impresie... Uitați!... J and J era doar ultimul număr din program, nu?... Robson și cu mine eram vedetele... În astfel de cazuri, există o anumită ierarhie... Ca în cazul valizelor, de exemplu... Ei bine, violonistul nu s-ar fi oferit niciodată
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
din nou vocea stinsă și întrebările pe care le punea defunctului Robson. - Mă voi întoarce, doamnă... Nu vă supărați că astăzi n-am timp. - Vă înțeleg. - Ba nu... Ei! Se încurca în propriile minciuni! Îi părea rău că lăsa o impresie proastă, dar nu avea ce face. - Sper să vă găsiți fratele. Ia uite! Jos, în fața imobilului, se afla un bărbat pe care nu-l remarcase la venire și care se uita acum la el cu mare atenție. Probabil era unul
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
a trece însă la denaturarea creației literare prin transformarea ei într-un instrument de propagandă, reprezentanții regimului comunist au încercat să șteagă din amintirea poporului român literatura anterioară. De ce? Pentru a nu exista un termen de comparație. Pentru a crea impresia că literatura generată de ideologia marxist-leninistă este singura posibilă. Cu toate că nu au practicat deloc bunul-simț, comuniștii au trăit mereu cu sentimentul - secret și chinuitor - al nelegitimității și au avut un complex de inferioritate față de adevărații "stăpâni ai castelului", fie ei
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
contradictorii." Tentativa de mankurtizare a poporului român Cert este că până la 1 noiembrie 1948 au devenit inaccesibile cetățenilor României nu mai puțin de 8.438 de titluri, ceea ce înseamnă milioane de cărți. Categoriile de scrieri interzise creează, prin eterogenitatea lor, impresia că epurarea a fost opera unui nebun. În afară de textele doctrinare sau propagandistice folosite anterior de partidele de extremă dreaptă și de cele referitoare la nefasta vecinătate cu URSS, a căror interzicere avea o logică în circumstanțele istorice de după război, sunt
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
pe care ne-o trântea simbolic pe frunte prietenul Cristian Tudor Popescu nu era stacojie, ci portocalie - culoarea protestatarilor (deh, vremurile se mai schimbă, metehnele rămân intacte!). Efectul psihologic a fost atât de puternic, încât mulți români au rămas cu impresia că la Kiev se petrecea un lucru contra firii. Că o bandă de iresposabili încercau să pună cu forța mâna pe putere, că se foloseau arme și naiba mai știe ce. Nici vorbă. O superbă demonstrație pașnică arăta unei lumi
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
în unele "tipare prestabilite, ce nu i se potrivesc". Fiind un roman bizuit pe ironie, tratînd un prezent "viu" și "acaparant", Orgoliile apare grevat de inserțiile de trecut, "induse arbitrar", nu altfel decît ca un "supliment de Ťsenzaționalť". La întîlnirea impresiei de adaos care nu aderă contribuie pe de o parte unele inabilități de construcție (...), pe de altă parte nesocotirea flagrantă a legilor firescului, a raporturilor posibile între oameni, mai ales într-un mediu cu tradiția conveniențelor, care reclamă o bună
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Dumnezeu, cu care se afla în relații privilegiate, impunea familiei sale o disciplină de fier. Soția, blînda și ștearsa Evghenia Iakovlevna, fiii, Alexandr, Nikolai, Anton, Ivan și Mihail, fiica lui Maria, cu toții tremurau de îndată ce ridica el vocea. Cînd apărea, aveau impresia că i-a și prins cu o greșeală. La cea mai mică abatere, clocotea de mînie, înjura, gesticula, tuna și fulgera, lovea. Dădea potop de palme, iar în cazurile mai grave lua biciul din cui și își sufleca mînecile. Tata
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
zilele de post a pește prăjit. Lumea mînca prost și bea apă infestată. În tot orașul nu cunoșteam nici un om cinstit." Sau, într-o scrisoare adresată surorii lui, datată 7 aprilie 1887: "Mă aflu la Taganrog... Orașul îmi face aceeași impresie ca Herculanum sau Pompei... Toate casele sînt scunde, nu au mai fost văruite de mult, nici acoperișurile nu au mai fost vopsite, iar obloanele sînt închise. De pe Polițeiskaia începe noroiul, care se usucă, devine lipicios și se umflă. Îmi dau
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
ortografie. Străzile sînt pustii... Trîndăvie generalizată, lumea se mulțumește cu cîteva copeici și un viitor nesigur... Cu totul odioase mi se par obloanele veșnic închise." Într-o altă scrisoare, purtînd aceeași dată, dar scrisă publicistului Leikin, Cehov își va preciza impresiile: "Influența Asiei se simte peste tot atît de mult, încît nici nu-mi vine să-mi cred ochilor. Șaizeci de mii de locuitori nu fac decît să mănînce, să bea, să se reproducă, fără nici un alt scop în viață. Oriunde
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
capăt discuției. A luat troașa din mâinile Annei, a scos un clește și a smuls cuiul cu o mișcare scurtă. Îmi întinde pantoful cu un mormăit, încearcă să articuleze ceva, dar ca de fiecare dată când vrea să vorbească, ai impresia că mănâncă pietriș sau că are urechea plină cu nisip. Îmi pune și cuiul în căușul celeilalte palme. Eu ezit, dar la urma urmei nici un câștig nu e demn de disprețuit. Iau cuiul și o șterg înainte de a auzi ce
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
grinzi. Oriunde trebuia dat cu pensula. Stăteam pe ultima treaptă a scării cu ruloul într-o mână și cu găleata de vopsea în cealaltă. Acum numai cât arunc un ochi pe fereastră și mă ia amețeala. Totul se învârtește, am impresia că tot cad, tot cad și nu mai ajung jos. Din fericire, există socialismul și pensia de stat. Ciudat noroc am avut cu cuiul ăsta. Tabloul este exact la mijloc, tocmai de mărimea potrivită, ca și cum taică-meu, când l-a
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
încurajează deloc lumea teatrală. Deci nu o sală plină, ci una cu oameni care iubesc teatrul. Nimeni nu a plecat la pauză, la 2 noaptea aplauzele nu mai conteneau. Actorii, obosiți, dar fericiți apreciau calitatea acestui public generos. Culeg câteva impresii din partea directorului José Luis Ferreira. "Oblomov este un mic diamant în acest festival. Tot ce am văzut aici m-a impresionat: un spectacol coerent, sensibil, bine construit. Dramatizarea după roman este foarte bună. Personajele Oblomov, Zahar, Psenițâna impresionează, sunt caractere
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
din O iubire imposibilă, aducând și personaje din Days of Being Wild (1991). Legătura dintre filme e foarte strânsă, iar plăcerea vizionării lui 2046 depinde de cât de mult vă amintiți din O iubire imposibilă. Dacă l-ați văzut recent, impresia de "déjŕ vu" e garantată. Iar dacă nu, această cronică vă va reîmprospăta amintirile, sau, speră autoarea, vă va determina să-l vedeți - filmul e disponibil pe casetă video. Lungmetrajul care l-a făcut faimos pe Wong Kar Wai este
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
unei uși, ferestre, arcade de clădire, deci fiecare cadru e și un tablou. În acest sens, filmul se poate interpreta ca un comentariu la adresa noțiunii de spectator, voyeur și estet deopotrivă. Totul este studiat în acest lungmetraj, fără a da impresia de artificialitate. Obiectele ocupă prim planul la fel de mult ca personajele. Apar multe ceasuri fără a avea funcția de a marca timpul, care e precizat de intertitluri; altfel, conexiunea dintre scene (dintre care unele se repetă) e eliptică. Mizanscena e înecată
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
mai grav - de deznădejde, n-am mai văzut iar nici un rost al acestor însemnări. Dar azi, depresiunea fiind mai crâncenă ca de obicei, deschid caietul în speranța unei defulări " (s.m.). În afară de "plăcerea înrobitoare" a muzicii, Radu Ciobanu își consemnează adesea impresiile de lectură, ce se remarcă prin observații subtile de critic, nu de simplu cititor. Fusese dezamăgit de "romanul cinematografic" Judecata al lui Titus Popovici, "scriitură superficială, grăbită, nu lipsită de inadvertențe și locuri comune, personaje simpliste, schematice... denaturări ale adevărului
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
la ispitele cantitativului, o particulară nevoie de intimitate și căldură îi ținea departe de halele vaste ale epicului". însă a fost "prea frumos ca să fi putut să dureze". Vina pare în principal a revistelor, care au lepădat "excelenta story", din impresia că "starea vremii" i-ar fi nefavorabilă, în beneficiul unui material compozit, "căci revistele literare se pot umple azi cu de toate", de la colaborări întîmplătoare cu articole despre te miri ce, pînă la cuvinte încrucișate". Soluția de a redeștepta interesul
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
schimb Dilema veche, care, nu-i așa, n-a primit nici un botez canonizator, îi prilejuiește altui cronicar, Radu Toderici, un lung articol din care se înțelege bine că autorul strîmbă din nas, dar nu se înțelege și de ce. Uneori ai impresia că autorul critică, dar el laudă, alteori ai impresia că laudă, dar el critică: "Ceea ce Dilema veche a reușit să facă în timpul în care s-a despărțit de protectorii bugetari și nu a reușit urmașa ei șde unde pînă unde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
primit nici un botez canonizator, îi prilejuiește altui cronicar, Radu Toderici, un lung articol din care se înțelege bine că autorul strîmbă din nas, dar nu se înțelege și de ce. Uneori ai impresia că autorul critică, dar el laudă, alteori ai impresia că laudă, dar el critică: "Ceea ce Dilema veche a reușit să facă în timpul în care s-a despărțit de protectorii bugetari și nu a reușit urmașa ei șde unde pînă unde "urmașa" ? n.m., Cronicarț Cultura, care a devenit o revistă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]