652 matches
-
(*2 decembrie 1859, Paris - †29 martie 1891, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionist, creator și teoretician - împreună cu Paul Signac - al tehnicii divizioniste în pictură. Geurges Seurat se ivește atunci când impresionismul pare să-și piardă din vigoare. Stilul și concepția lui Seurat fac simțită influența unei noi revoluții plastice. Scurta lui carieră artistică a fost de ajuns pentru a-i asigura un loc în istoria universală a artelor. Nici contemporanii săi
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
un loc în istoria universală a artelor. Nici contemporanii săi nu au trecut indiferenți pe lângă opera sa. Camille Pissarro, Vincent van Gogh și mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiștii și pictorii abstracți s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului. s-a născut la Paris pe 2 decembrie 1859, fiu al unui grefier pensionar. Este interesat de desen încă
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
atelier. Dorește să-și însușească acea revoluție plastică pe care au reușit să o impună predecesorii lui. Ajunge însă să se confrunte cu o problemă pe care nu o poate ocoli: cum să intre în rândurile celor care continuă cuceririle impresionismului, fără a fi un simplu epigon al acestora. Citește volumele "Gramatica artei plastice" și "Istoria pictorilor tuturor școlilor" ale lui Charles Blanc, dar înainte de toate, lucrarea chimistului Eugène Chevreul cu titlul "Legea contrastului simultan al culorilor". Pornind de la aceste izvoare
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
timp după aceasta, tabloul este prezentat la a doua expoziție a "Societății Artiștilor Independenți" precum și la Bruxelles în 1887. În acest tablou totul este surprinzător: formatul uriaș (207x308 cm), legarea unei teme - scenă în aer liber - atât de importante pentru impresionism cu imobilitatea figurilor și, înainte de toate, tehnica deosebită. Pentru a obține un efect de maximă luminozitate, pictorul nu a amestecat culorile pe paletă. ci a aplicat pe pânză culorile complementare ca pe niște mici puncte, care - privite de la distanță - se
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
tabloului o luminozitate vibrândă. Termenul de "metodă neoimpresionistă" a fost folosit pentru prima dată de în septembrie 1886 de criticul de artă Félix Fénéon, susținător al picturii lui Seurat, implicând faptul că noul curent astfel inițiat provine, fără îndoială, din impresionism, în același timp îl înnoiește radical. În jurul lui Seurat se grupează pictori care gândesc asemenea lui: Paul Signac, Camille Pissarro, Maximilian Luce. În această perioadă, Seurat descoperă lucrarea lui Charles Henry despre expresivitatea culorilor, purtând titlul "Introducere în estetica științifică
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
care îi disprețuia au fost uitați de istorie de atunci. Creează un scandal, când sugerează, cu ocazia unui manifest în favoarea picturii din 1866, că locul operei lui Manet este la Luvru. După 1875, Zola se distanțează de această mișcare (botezată impresionism începând cu salonul din 1874) care « nu mai produce opere la fel de solide, la fel de elaborate ». Pentru Zola, pictura este, înainte de toate, o personalitate. Afirmă: « Nu copacul, fața sau scena prezentate mă impresionează, ci omul pe care îl găsesc în operă ». Această
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
va reuși să înlocuiască, totuși, pe cel de artă abstractă, în care publicul și teoreticienii artei continuă să alinieze creații ce nu trimit direct la realitate. Arta abstractă înregistrează manifestări din cele mai diferite, dezvoltând și extrapolând unele dintre aspirațiile impresionismului, mai ales în domeniul culorii și al accentului pus pe universul interior al artistului. Arta abstractă modernă este pe alocuri anticipată în unele dintre lucrările târzii ale lui Turner, în desenele scriitorului Victor Hugo, în lucrările „tonaliste” ale lui Whistler
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
ale lui Kandinsky (care au fost etichetate drept „expresionism abstract” în 1919), alături de desenele automatice ale suprarealiștilor André Masson, Joan Miró ș.a., anticipează o direcție a artei abstracte care va respinge forma și care va duce până la ultimele consecințe moștenirea impresionismului și a expresionismului (alături de suprarealism și de cubism). În anii '40, mai ales după ce a luat sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial, s-a dezvoltat concomitent în America de Nord și în Europa de Vest un curent care a primit diferite denumiri: expresionism
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
operele sale se vând din ce în ce mai bine. La expoziția din anul 1882, prezintă o panoramă a stilului său nou, în cele treizeci și șase de tablouri expuse. Ca și alți pictori din această perioadă, și el va căuta să depășească formele impresionismului. Personajele - siluete umane - care până acum jucaseră un rol mai puțin important în opera sa, devin din ce în ce mai prezente. Cel mai adesea sunt femei, care execută diferite munci la fermă sau visează cu ochii deschiși. În aceste condiții, peisajul devine numai
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
din istoria picturii secolului al XIX-lea. Sub influența lui Georges Seurat, Pissaro începe să aplice o altă tehnică în pictură, și anume pointilismul (sau "divizionismul"), pictura prin puncte, în care el vede o nouă etapă de dezvoltare logică a impresionismului. În timpul celei de-a opta și totodată ultimei expoziții a impresioniștilor din anul 1886, își prezintă pânzele într-o sală separată, alături de lucrările neoimpresioniștilor Seurat și Paul Signac, subliniind faptul că se identifică totalmente cu noul curent. Tablourile provoacă mirare
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
în conformitate cu legile de complementaritate și de contrast ale culorilor. La sfârșitul anilor optzeci, Pissarro se rupe totuși de pointillism. I se pare că această tehnică îl limitează prea mult și nu este în ton cu „ușurința, libertatea, spontaneitatea și prospețimea impresionismului”. Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului. Pentru a avea posibilitatea unei tematici variate, călătorește des
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
ul este o mișcare artistică în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea promovată în special de pictorii Georges Seurat și Paul Signac, având ca scop fundamentarea științifică a achizițiilor făcute de impresionism în domeniul culorii și luminii. Termenul ""neoimpresionism"" a fost folosit pentru prima dată , în 1886, de către criticul de artă Felix Fénéon în revista "L'Art Moderne", ce apărea la Bruxelles. Seria de articole despre "fenomenul percepției", semnate de David Sutter
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
al culorilor, au fost tot atâtea contribuții la cristalizarea esteticii neoimpresioniste. În principala lucrare-program "" D'Eugène Delacroix au neo-impresionisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism", 1899), Paul Signac apreciază dezvoltarea neoimpresionismului ca o continuare firească a artei lui Delacroix și a impresionismului, scopul fiind unul comun: "A da culorii cât mai multă strălucire posibilă". Pictorii neoimpresioniști folosesc, pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină, tonuri pure, juxtapuse, în suprafețe din ce în ce mai mici. Această tehnică a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
și numele de "pointillism". Din rețeaua de tușe divizate sau puncte, se încheagă formele obiectelor și ființelor reprezentate. Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos al pânzei, încercând să refacă arhitectura lumii vizibile pulverizate de percepțiile prea directe ale impresionismului. Tehnica se bazează pe "Legile contrastului simultan al culorilor" ale lui Eugène Chevreul, potrivit cărora, fiecare culoare de bază oferă posibilitatea de a sesiza și culoarea complementară, deoarece micile pete perceptibile de la o anumită distanță se contopesc în ochii privitorului
Pointilism () [Corola-website/Science/299350_a_300679]
-
în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, ""faza cézanniană"". Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
(n. 23 ianuarie 1832, Paris - d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
existențe diferite: într-una a fos vameș la Vama Rutieră din Paris, iar în cealaltă, începând de la vârsta de 41 de ani, a fost pictor. Mulțumită excepționalei sale voințe, a devenit unul din cei mai mari pictori ai epocii sale. Impresionismului îi opune arta naivă, cu care, în scurtă vreme, creează o adevărată școală de pictură. Creația sa depășește însă mult granițele artei naive, stilul său se caracterizează prin originalitate, modernism, fantezie și visare, valorile artei sale fiind de timpuriu recunoscute
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
față de siguranța, conservatorismul și adevărul obiectiv caracteristice literaturii epocii victoriene. Mișcarea a fost în mare măsură influențată de către idei ce aparțineau Romantismului, de scrierile politice ale lui Karl Marx și de teoriile psihanalitice ale subconștientului - Sigmund Freud. Mișcările artistice precum Impresionismul și apoi, mai tarziu, Cubismul au reprezentat de asemenea izvoare de insiprație pentru scriitori moderniști. Deși modernismul literar a atins apogeul între primul și ce de-al doilea Război Mondial, cele mai timpurii exemple ale ideologiei mișcării au apărut la
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
lui Pierre Laprade și face studii după pictori celebri. Influența preocupărilor din epocă nu întârzie să-și pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate. Problemele impresionismului, cuceririle postimpresioniștilor și, nu mai puțin, modul decorativ de a gândi, compoziția și fastul stilului "belle époque" îi vor determina hotărâtor opțiunile estetice. Pictează peisaje, portrete și compoziții, pe care le expune în atelierul său din Montparnasse. Echilibrul, hedonismul - acea
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
scenă sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber și folosind o cromatică pură și tușeuri fine de penel pentru a simula lumina reală. Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velázquez și Francisco Goya , pictura engleză cu William Turner și John Constable, precum și francezii Courbet, Ingres și reprezentanții Școlii de la Barbizon. În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat "Olympia", care a provocat un scandal enorm
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
și John Constable, precum și francezii Courbet, Ingres și reprezentanții Școlii de la Barbizon. În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat "Olympia", care a provocat un scandal enorm, reprezentând-o pe zeița "Venus" în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va expune picturile, printre care celebra " Le Déjeuner sur l'herbe
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
Émile Zola într-o diatribă violentă la adresa oficialităților, publicată în gazeta "L'Évènement." Războiul franco-german din 1870 îi risipește, Cézanne se retrage în provincie, Pissarro, Monet și Sisley se duc la Londra, ceea ce va marca o etapă importantă în dezvoltarea impresionismului, descoperind acolo pictura lui William Turner, care va exercita o puternică influență asupra picturii lor ulterioare. În anul 1874, din nou reuniți sub numele " Société anonyme des peintres, des sculpteurs et des graveurs" ("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și graficienilor
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să facă carieră. Totuși dificultățile făcute de reprezentanții oficiali ai artei nu au încetat. Când însă în 1903 , Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era conștientă că această mișcare a reprezentat revoluția artistică cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice. ul
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
artelor plastice. ul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat și Paul Signac, maeștri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh și pentru mulți alți "postimpresioniști" din Franța și alte țări. În Germania, reprezentanți ai impresionismului au fost Lovis Corinth și Max Liebermann, în Italia, Giorgio Boldini, Simone Lega și alții, grupați sub denumirea "Macchiaioli" ("Măzgălitorii" !), în Danemarca, Peter Krojer, în Suedia , Anders Zorn. În muzică impresionismul a fost impus de Claude Achille Debussy din dorința
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]