919 matches
-
lui, orice s-ar fi întâmplat: — Oricum, adu-ți aminte, trebuie să-l salvăm. Între timp, la Capri, Sejanus, ca la o vânătoare de mistreți, adusese în jurul lui Nero spioni și reușise să-i strecoare trădători în casă, încât și imprudentele discuții cu nechibzuita lui soție ajungeau la urechile lui Tiberius. Viața în vila imperială consta într-o totală dependență de împărat, respectarea maniacă a orarelor, a traseelor, a lungilor așteptări inerte, a ritualurilor de curte. Uneori Tiberius i se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care puteau urma exemplul tatălui. Spuse că salvarea Romei o reprezenta acea mare familie, persecutată cu o cruzime nejustificată. Inevitabil, Sabinus, care era un om sincer, s-a lăsat antrenat și a dat, în casa vechiului său prieten, niște răspunsuri imprudente. Sejanus îl informă imediat pe Tiberius: — La Roma se pregătește o insurecție. De la Capri, Tiberius ordonă arestarea, judecarea și condamnarea lui Tatius Sabinus și a „tuturor eventualilor complici“. Sejanus citi mesajul în tăcerea slugarnică a senatorilor, iar ei hotărâră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
casei aproape goale. Gândul la trădătorii ascunși în casa unui prieten, în spațiul liber de sub acoperiș, era înspăimântător. În acea noapte, întins în camera lui pe întuneric, tânărul Gajus își promise că nimeni, nicăieri nu-l va auzi rostind cuvinte imprudente. Dar nu prevăzu că nu avea să mai citească nimic în jurnalul lui Drusus. Mama lui Gajus A doua zi - în dimineața înghețată de ianuarie, cu nori albi diafani, cu muntele Soracte acoperit de zăpadă -, durerea neputincioasă provocată de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au rușinat; podul a fost salvat. Într-adevăr, și istoricii romani, atât de zgârciți cu laudele, aveau să transmită mai departe amintirea acelui eveniment. „Femina ingens animi“, o femeie cu suflet mare, avea să scrie succint Tacitus. Gajus simți nevoia imprudentă de a-l îmbrățișa pe ofițer, dar se stăpâni. Iar ofițerul, fără să aștepte vreun răspuns din partea lui, își continuă drumul. Gajus continua să facă plimbări. Era sfârșitul celei de-a doua ierni în casa Liviei; fusese o iarnă grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp, Gajus își revăzu surorile, de nerecunoscut acum, alături de soții lor bătrâni, odioși, văzu că și ele - cu excepția preaiubitei Drusilla, care îl îmbrățișă repede - aproape că nu-l recunoșteau, și-și îngădui doar un salut formal, temându-se de discuțiile imprudente. Și pentru că bucuria poporului li se păruse excesivă unor optimates prevăzători, Gajus înlătură temerile și suspiciunile cu blândețea timidă, naivă a tăcerilor lui, a zâmbetelor și răspunsurilor infantile. Căsătoria lui făcea parte dintr-un plan mai complicat decât părea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sertorius Macro privea, mai încruntat decât i-ar fi cerut rolul său, fiindcă acea căsătorie fusese opera lui, iar copilul mort - dacă ar fi sacrificat-o pe mamă, poate că l-ar fi salvat, spusese, însă prea târziu, medicul acela imprudent - urma să fie, în mâinile lui și ale lui Silanus, prețiosul moștenitor al lui Augustus, al lui Marcus Antonius, al lui Germanicus, al lui Julius Caesar, în deceniile ce aveau să vină. Rugul arse, fu stins. Cenușa a toate câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mielul -, în imaginea lupului (care căuta pretexte pentru a ucide) toți îl văzuseră pe Tiberius, iar în cea a mielului înfricoșat, familia masacrată a lui Germanicus. Ieși din închisoare și tânărul Herodes din Judaea, care, în vremea lui Tiberius, declarase imprudent: „Îmi doresc ca Gajus Caesar să ajungă repede la putere“. Împăratul porunci să-i fie adus așa cum era, în lanțuri, iar când îl văzu și lanțurile căzură în fața lui ordonă - iar faptul intră în cărțile de istorie: — Înveșmântați-l potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sale. Sertorius Macro ezită, îi trecu prin minte gândul că era distrus, însă privirea Împăratului se îmblânzi. Scutură din cap, ca pentru a-și face un reproș sieși, și zâmbi: S-o lăsăm moartă. Însă în creier i se înfipsese imprudentul cuvânt al lui Macro: „să te îndrume“. În tot acest timp, Callistus nu a vorbit deloc. Împăratul nu renunță la idee. Abia după secole - când visele unor mari comunități de popoare egale între ele începură să încolțească în sufletele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni altul la stofe, lemn, mozaicuri, picturi, bronz și aur și modelase ezoterica mensa isiaca; și de Claudius, poetul care știa să redea în latină vechile rugăciuni incizate în temple; și muzica, statuile... Imaginația lui își luase zborul, cu libertatea imprudentă și greu de stăvilit pe care o aduce cu sine puterea. După ce îi adună pe toți, într-o dimineață porni pe Via Appia, aflată în partea de sud a Romei, cu o mică escortă fără însemne imperiale. Îl amuza gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cinsteați fără să vă răzvrătiți? Și câtă încredere poate avea astăzi Roma în vorbele voastre? Optimates nu se sinchiseau de neliniștile lui; ei vedeau numai primejdia care-i pândea. În câteva ore, atitudinea tânărului Împărat se schimbase îngrijorător. Sinceritatea lui imprudentă și îndurerată îi înspăimânta, deoarece cu un singur cuvânt putea dezlănțui enorma putere militară, cohortele pretoriene aflate de cealaltă parte a ușii, legiunile din toate provinciile și violenta, incontrolabila simpatie a poporului. Dorindu-și cu disperare să supraviețuiască, unii încercară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și se arătă bucuros să demonstreze că-și merita banii: aducea vești incomplete, însă alarmante, despre un complot, un plan ucigaș. Spuse: — Nu sunt simple zvonuri, Augustus, sunt două documente scrise, dovezi. Ne-a căzut în mână corespondența nătângă și imprudentă dintre un tribunus aflat pe Rhenus, la Mogontiacum, și câțiva oameni de la Roma. Am văzut un curier plecând de la Mogontiacum în mare grabă și într-un fel ciudat. L-am urmărit de la distanță: a căzut de pe cal într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor distruge pasiunile, el nu poate muri decât de râs. 25 mai 1965 (marți) Lui Martin. Mă tortura nu știu ce și credeam că e dragostea pentru tine. Cu o sinceritate imprudentă, ou ochii pierduți, ți-am mărturisit-o toată. A fost un zâmbet unicul răspuns; de izbândă? De răutate? Îți plăcea nespus să mă vezi zdrobită de micile tale gesturi, dar durerea mea era o rană a corpului pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
5 pesete, suma era de 65 de pesete. Se referă la mult discutatele nuvele intercalate de Cervantes în Don Quijote I, deloc sau în grade diferite implicate în acțiunea principală a romanului: „Povestea Marcelei și a lui Grisóstomo“ (I, 13-14), „Curiosul imprudent“ (I, 33-35), „Istoria Robului“ (I, 39-41) și „Istoria catârgiului“. Vezi Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, traducere de Sorin Mărculescu, 2 vol., Editura Paralela 45, 2004. Manuel Machado Ruiz (1874-1947) poet și (în colaborare cu fratele său) dramaturg, fratele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să se comporte ca unul dintre ei, după accidentul lui Henry. Îi displac momentele În care aceasta se referă la angajatorul său numindu-l „HJ“ În loc de „domnul James“ și mai ales dezaprobă corespondența cu notoria Edith Wharton, pe care Theodora, imprudentă, i-a menționat-o. Astfel, Theodorei i se dă de Înțeles că prezența sa În apartament nu mai este necesară, cu excepția situațiilor În care este nevoie de serviciile sale de secretară. Consideră tratamentul nedrept, dar Își ascunde sentimentele rănite. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
America decât când era prea târziu. Ședeau Într-o latură umbrită a arenei, pe una din terasele fărâmicioase, uitându-se În jos, la ovalul prăfos, de atâtea ori Înecat În sânge Într-un trecut Întunecat, acolo unde Daisy Miller, sfidând imprudentă regulile bunei purtări și ale bunului-simț, pătrunsese În miez de noapte Împreună cu Însoțitorul ei italian, sub privirile dezaprobatoare și geloase ale lui Winterbourne, contractând fatala malarie. — Biata Daisy, oftă Constance. De ce nu s-a căsătorit Winterbourne cu ea? — Povestea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Symonds ca pe un act nesăbuit, care ar fi putut avea consecințe distrugătoare asupra lui Însuși și a prietenilor lui, iar pe Gosse (un om admirabil, dar al cărui nume Îi evoca mereu o gâscă sau o femeie bârfitoare) ca imprudent, pentru că o punea În circulație. Îi Înapoie exemplarul cât putu de repede, Împreună cu o scrisoare atent compusă, În care Își ascundea adevăratele sentimente În spatele unei măști de amuzament civilizat și detașat. Poate era mai bine pentru bietul Symonds că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ciudat se uită, zău, Că moarte-or fi, sau le e rău? Versurile Îl făceau și acum să râdă, chiar dacă amuzamentul manifestat de Hueffer era mai potolit. Nu multă vreme după aceea, primi o scrisoare Îngrijorătoare de la Du Maurier, care, imprudent, plecase Încă o dată la Whitby cu Emma și cu familia, expunându-se valurilor Înghețate de aer dinspre Marea Nordului și Încercându-și forțele pe pantele sale nemiloase. În consecință, sănătatea lui avusese, bineînțeles, de suferit, În ciuda faptului că masca informația În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dintre muluri și spărturi“. Critica, nevăzând dincolo de vârful nasului, n-a captat evoluția Înregistrată Între timp, care stătea mărturie, și s-a mărginit să deplângă lipsa frunzelor, fructelor și picioarelor. Rezultatele campaniei, pe care nu șovăi s-o calific drept imprudentă, nu s-au lăsat așteptate. Publicul, glumeț și credul la Început, a prins să acumuleze tensiuni și, toți ca unul, au pus foc expoziției chiar În ajunul zilei de naștere a sculptorului, care a suferit importante stâlcituri, datorită impactului cioburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și un nume Întîlnit de două ori În dosarele cu Bergeron și Inge. Cauțiunea pentru acuzația de prostituție a lui Inge - achitată de Sharon Kostenza, North Havenhurst, numărul 1649, În West Hollywood. Aceeași femeie a plătit și amenda pentru conducere imprudentă a lui Bergeron. Jack sună din nou la Cazier, ceru numele lui Sharon Kostenza și adresa ei. Nu avea nici un fel de cazier În California. Îi spuse funcționarului să verifice toată lista celor patruzeci și opt de state. Asta luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vizavi. S-a Înfundat din nou canalul ăla nenorocit. La cîțiva metri de masa lor era chiuveta În care bărbații din celulele de la parter trebuiau să-și golească oala de noapte. Chiuveta se Înfunda mereu; Duncan se uită la ea imprudent, și văzu cum dă pe-afară cu un amestec de urină și fecale cafenii, groase, care-ți făceau greață. — Dumnezeule! spuse el, și-și Întoarse scaunul. Începu să ciugulească mîncarea. Dar și asta Îi făcu rău. Oaia era grasă, cartofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de zguduitura violentă a vreunui utilaj de excavare, amintindu-și cu nostalgie de niște versuri învățate de la bunica, ocrotitoarea copilăriei lui: Fug pe-un bidiviu focos, Năzdrăvan și credincios... Se grăbi, imprudent, să sară de pe o muchie de beton, pe o alta, mai îndepărtată, semănând cu marginea unui debarcader, transferat de la amplasamentul său firesc, găsindu-se în preajma unui lac de tencuială seacă, cu reflexe în sepia, năpustindu-se, apoi, într-un galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu trei necunoscute. Limitat și suficient, dar cu intenții de epatare a fetelor de liceu, într-un rând tânărul profesor se aventurase imprudent pe terenul începuturilor calculului diferențial. L-a scos din încurcătură Vladimir, care șezuse ani de-a rândul în preajma unui academician, pedepsit politic pe nedrept, având domiciliu forțat pe Valea Moldovei și care murise într-un nedemn și nemeritat anonimat. Academicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Grădișteanu și numai pentru scopuri de cultură, nu constituie nici un fel de abatere. A fost poate o imprudență din partea Camerei liberale de a-și dura "popularitate" făcând zvon și discuție publică din asemenea lucru, dar pentru studenți nu este nici imprudent măcar de a primi sume ce li se dăruiesc. Cât despre punctul întîi, am adus în unul din numerile trecute părerea noastră, pe care credem a o putea repeta în câteva cuvinte. Telegrama aceasta au fost provocată de necuviințe mult
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Aceasta o cere principiul falsei democrații. În acest sens e conceput și redactat articolul din "Romînul" despre care vorbim și pentru acest scop el revine a combate pe d. Boerescu pentru un discurs ce a ținut acum 15 zile. Sânt imprudenți politicii de la " Romînul" de a tot agita niște cestiuni care apasă asupra lor cu cea mai strivitoare greutate. D. Boerescu, într-un discurs asupra politicei generale a guvernului, n-a putut să treacă sub tăcere imensa și teribila greșală comisă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căta totuși întotdeauna să-și asigure retragerea, astfel prevăzătorii oameni de stat caută să gândească și la cazul cel mai rău care i se poate întîmpla națiunii lor. A vorbi mai pe larg asupra acestui lucru ni se pare și imprudent și zadarnic. Dar, considerând vremile grele în care trăim, și posibilitatea oricât de mică a pierderii cauzii noastre, parcelarea sistematică a acelor moșii ni se pare o mare asigurare pentru împrejurări grele ale viitorului. Ca să nu lăsăm neesplicat nici un cuvânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]