1,373 matches
-
Scriit. rom. ’80-’90, I, 63-65; Alex. Ștefănescu, Întâlnire cu literatura bună, RL, 2001, 8; Adriana Babeți, Ada & companionii, O, 2001, 4; Gabriela Glăvan, Kinoparadisurile artificiale, O, 2001, 4; Ilinca Ilian, Ordine versus entropie, O, 2001, 4; Mircea Iorgulescu, Lectură incandescentă, „22”, 2001, 50; Carmen Mușat, Traseele memoriei, OC, 2001, 54; Daniel Cristea-Enache, Tatăl a avut dreptate, ALA, 2002, 617. A.C.
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
adevărat? ― Ești un om inteligent, Rimio de Vassur. Chiar și așa însă există lucruri pe care nu le vei înțelege, pentru că nu e nimic de înțeles în ele. Sunt lucruri pe care, dacă le diseci, până la urmă dai de miezul incandescent al credinței. ― Nu mi-ai răspuns. ― Ba da. Ce ar putea să-ți spună o biată slujnică a fraților-savanți? Și eu cred același lucru, dar nimeni nu mi-a confirmat presupunerea asta. Sper, Doamne, ca furtuna Ta să izbucnească în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe una și pe cealaltă: trebuie să coabitezi cu o ființă pentru care ai niște sentimente, bineînțeles, dar nu cine știe ce iubire pasională, toridă, sexuală, libidinală; evită mai bine să stai sub același acoperiș cu femeia iubită într-un mod prea incandescent! Incendiile pustiitoare se sting repede... Cuplul ideal în căsătorie - în mod vizibil, nu acesta e cazul său - presupune tandrețe, plăcere de a fi și a trăi împreună. Sexualitatea are aici un rol igienic. Nici prea mult, nici prea puțin ci
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pur și simplu în urmă viața trivială și agitată pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și voluptate... Departe, la adăpost de neplăcerile lumii așa cum e, evitând tulburările, se putea imagina o practică existențială eficace și incandescentă. Epicur inventează mănăstirea și tradiția cenobită. Mai târziu, Philodemos pune la punct formele particulare ale unui cler secular epicurian și gândește politica nu atât în termeni de refuz, cât de infiltrare: un om politic epicurian, iată o idee nouă, atât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății, pentru a ajunge în niște ținuturi unde pasiunea politică este trăită la modul incandescent și fundamental. -11- O ataraxie politică. înainte de a interveni pe terenul politic prescriptiv, Philodemos efectuează o critică în toată regula a politicii. Schimbarea de orientare are loc întotdeauna în spiritul unei depășiri a învățăturii lui Epicur, dar și al păstrării
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să fim azi și cât a făcut trecutul din ceea ce suntem azi. Μ Fără bunătate, energiile din noi vor fi doar sclavii credincioși ai unor scopuri egoiste. Μ Metaforic vorbind, ideile sclipitoare pot fi considerate scântei care țâșnesc din jarul incandescent al unei minți dominate de focul curiozității. Μ Nu poți obține disciplina copilului tău prin violență: Încercând să te faci temut, sfârșești prin a fi urât! Μ Când dorința nu ne-o putem exprima prin cuvinte, atunci ne Înflorește privirea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
plini de sine și disprețuitori. Μ Logicienii spun că cel mai complicat și, totodată, imprevizibil rebus căruia trebuie să-i facem mereu față sunt capcanele Întinse de raționalizările egoiste din gândire; psihologii, că este inima cu trăirile și capriciile ei incandescente și imprevizibile; iar sociologii, că nimic nu egalează viața, cu hățișurile și compromisurile ei de tot felul. Μ Mustrarea de sine și căința Îi sunt date omului nu pentru a ajunge la un sentiment de blazare sau de silă față de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atitudinii, au putut avea totuși slăbiciuni și naivități În așa măsură În raport cu o anumită persoană, Încât s-au lăsat șantajați sau chiar escrocați ani În șir de acea persoană! Μ Orice idee, experiență sau revelație deosebită, care frizează absolutul, este incandescentă - spunea Mircea Eliade -, omul neputând-o realiza decât pentru foarte scurt timp: „Întocmai ca preotul care nu poate «suporta» apropierea divinității decât temporar; Întocmai ca androginia rituală, care nu se Îndeplinește decât pentru câteva clipe cu prilejul marilor sărbători colective
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că apa este o substanță compusă. El reușește să descompună apa în hidrogen și oxigen în urma reacției dintre fier încălzit la roșu și vapori de apă. Instalația cu ajutorul căreia Lavoisier a realizat decompunerea apei în urma reacției cu pulbere de fier incandescentă (Traité élémentaire de chemie, Lavoisier 1789). Apa care iese din rezervorul A traversează tubul încălzit EF care conține pulbere de fier. Apa în stare de vapori se descompune astfel în oxigen, care se fixează pe fer, și hidrogen, care se
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
Realitatea - sechelele dictaturii comuniste, descoperirea traumatică a legii banului și a inechității, eroziunea erosului - se proiectează într-o frazare sobră, puternică și laconică. Focul și sângele, două simboluri convergente, pătrund în miezul dramei istorice israeliene, ca și în inima trăirilor incandescente ale celei care scrie. „Ochii poetului ard”, literele carbonizate devin „semne negre încercuite”, îmbrățișarea iubitului lasă o „arsură”. Poeta se identifică firesc cu o mitologică întrupare chineză: „Dragon am fost, fantastic și rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
și tu să te-nalți / cu mine, peste munți înalți, // să fim, împreună, holdă și soare / în alte câmpii viitoare?” (Zăriți veșnicul munte?) Mai impetuos ca la Ada Negri din Tempeste, versul scris de I. e răscolitor, previzionar, cu formule incandescente, totuși nu lipsit de un anumit mister. Perspectiva trecerii în neființă imprimă confesiunilor din Țara luminii un dramatism intens, persistent, cu nuanțe patetice, aici frapând mai cu seamă o etică a depășirii limitelor. Moartea e „marele popas”, „tristul mister”, dar
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
lălîu. — Ven, e În regulă, spune Luke, ușor stînjenit. Uite ce e, o să vină Charles Braine să asiste la naștere. Poate că ar fi mai bine... să pleci. — Poate că da. Venetia aprobă din cap Înțelegătoare, și simt un junghi incandescent de furie. — Luke, n-o lăsa să scape atît de ușor! Mi-a zis că sînteți iubiți! Mi-a zis că mă părăsești pentru ea! — Becky... — E adevărat. Lacrimi de furie mi se preling pe obraji. Nu mă crede nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în prăbușirile în lutul realității. De aceea, nostalgia vârstei revolute, pure, a copilăriei este secondată de gestul orgolios al înfruntării destinului vitreg (Mângâierea dezmoștenirii); meditația sumbră asupra morții inexorabile, care urmează capriciilor „norocului
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
principiu filosofic ori științific, pe care îl dezvoltă în raționamente frecvent surprinzătoare. Atras de efectele luminii, experimentatorul Crookes inventează un aparat care, sfidând legile obișnuit admise, creează întuneric în inima luminii și îl transformă pe cercetătorul însuși într-o crisalidă incandescentă (Triumful lui Crookes); un „străin” își transferă viața în umbra proprie și moare când aceasta este lovită de o piatră (Omul și umbra); Bronislav inventează un aparat care întipărește pe retina victimei imaginea călăului (Ochiul de mort). Logica povestirii este
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
comun (din care L. publicase fragmente în presă). E vorba tot de o autobiografie lirică, evidențiind o metamorfoză a identității provocată de schimbările sociale și de imperativele oficiale specifice epocii. Nu lipsesc clișeele, estompate însă de același lirism dinamic și incandescent, de imaginarul extrem de productiv al poetului. Ciclul Albatrosul ucis e o prevestire a morții, conturând un destin ce stă sub semnul sacrificiului de sine. Poetul își asumă riscul de a restaura un edificiu liric degradat de seisme ideologice, de a
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
a lui Ștefan, pe când Letopiseți transpune scenic o Moldovă tragică. În mijlocul ambițiilor deșarte, al veninoaselor rivalități meschine și al marilor lașități, Ion-Vodă este mistuit de conștiința netrebniciei în care țara lui Ștefan cel Mare se cufundă tot mai adânc. Suflet incandescent, patriot dârz, domnul este stăpânit de o neșovăitoare hotărâre de a restitui Moldovei slava și mândria ei de odinioară. Ca o văpaie, gândul acesta îi determină întreaga conduită, mistuind tot ce îi stă în cale, în afară, ca și înăuntru
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
este o reminiscență a luminii solare, ceea ce întărește impresia de sensibilitate. Căci atunci când ne gândim la Magda Cârneci, avem în vedere o poezie caldă și delicată, în fiecare dintre camerele căreia pătrunde soarele (un alt motiv-pilon al autoarei, "soare matcă incandescentă din nou absoarbe-mă!", p. 78), antipodul tonurilor bruște și tăioase din Femeia-cruciat (Editura Paralela 45, 1999) de Ruxandra Cesereanu, de exemplu. Atmosfera stenică a textelor ei nu este însă placidă sau monotonă. Echilibrul este, uneori, tulburat de "exhibarea" momentelor
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
dedicată lui Lucian Raicu din Aripa secretă apar versuri care încep aproape denotativ, într-un registru nepoetic și se continuă metaforic străveziu: "Inițierea în experimentul social,/ Asumarea lui și trecerea de partea adevărului/ și a celui slab./ Inițierea în verbul incandescent/ Și el, verbul, purificîndu-ne și mai apoi/ trecerea anilor, neputința și bîlbîiala,/ simpla corvoadă de a fi." Protestul dur se vede însă bine de-abia în volumul Atelierele, publicat de-abia în 1991, dar scris în anii 1980-1984. Unele poezii
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
operă, dar și spaima la gândul că nu își va mai putea scrie „cărțile pe care le duc sub frunte”. Jurnalul e, la rându-i, documentul unui spirit superior frenetic: „Vezi de trăiește într-o continuă nebunie pasionată - îl îndeamnă incandescent pe un prieten -. Fii dominat de o pasiune. Numai pasionații sunt în stare să îndeplinească opere cu adevărat durabile și fecunde”. Cronicile de la rubrica „Viața poeziei” din „Revista Fundațiilor Regale” lasă să se întrevadă „un critic al poeților generației” (Mioara
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
și uman. Saltul de la poezia onirică, baroc-geometrizantă la poezia intens spiritualizată, ortodoxă fără ostentație, din ultimii ani (Epifania și ciclul Poeme de dragoste) dezvăluie nu doar o experiență inedită în literatura noastră, dar și o experiență umană, o aventură interioară incandescentă, impresionantă prin autenticitatea ei. Versurile pot fi citite ca document al unei convertiri și iluminări spectaculoase, singular în spațiul cultural românesc prin lipsa oricărei afilieri ideologice, și prin valoarea intrinsec estetică. Acest suprarealism târziu ascunde un caligraf nebun de vocabule
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Culegerea de poezii Oameni și flăcări, tributară orientării realist-socialiste, datează din 1963. Urmează Mare incognitum (1967; Premiul Uniunii Scriitorilor), cuprinzând o selecție din versurile anterioare și un ciclu inedit, intitulat Antirăzboinice, apoi Nemoarte (1968), Coloane (1970), Înaltă umbră (1970), Păsări incandescente (1971), volumul de povestiri Fata fără lună (1967), alt basm în versuri, Cei din lună (1969), dar și Poeme dramatice: Leru. Împăratul Nix (1970), scrierea autobiografică Zeii prind șoareci (1968). În acești ani colaborează la „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „România
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
parțial și intermitent, spre deosebire de cele spontane, rezultate din autoproiecții. Caracterele definitorii ale originalității lui se găsesc, astfel, aproape toate, doar în versurile editate până în 1946. Producția lirică din anii pauzei de un sfert de secol dintre Cetățile albe și Păsări incandescente e formată în cea mai mare parte din mici ori chiar minuscule texte ce ar putea fi numite apoeme, deși nu par a fi apoetice la modul insidios, ca acelea ale lui Henri Pichette, ci ca urmare a stingerii vibrației
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
pref. Eugen Jebeleanu, București, 1967; Nemoarte, București, 1968; Zeii prind șoareci, București, 1968; Cei din lună, București, 1969; Mare incognitum, pref. Lucian Raicu, București, 1969; Coloane, București, 1970; Înaltă umbră, București, 1970; Poeme dramatice: Leru. Împăratul Nix, București, 1970; Păsări incandescente, București, 1971; Casa veverițelor, București, 1991; Îngerul vagabond, îngr. și pref. Victor Corcheș, București, 1999; Opera poetică, îngr. și pref. Emil Manu, București, 2002; Scrieri literare, vol. I: Proza antumă și postumă, îngr. și introd. Victor Corcheș, pref. Nicolae Rotund
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]