924 matches
-
Și a fost nevoie. Chiar la Shiraz am studiat anumite tehnici de respirație găsite din Întâmplare Într-o carte veche. Răsfoind pagini despre Folosirea corectă a respirației, tratat semnat de un anume doctor Hamish, am descoperit exerciții de mișcare și incantație. I-am semnalat cartea lui Peter, care mi-a spus că e bine să continui și chiar să lucrez cu actorii anumite exerciții, ca să vedem dacă au efect. Se pretindea că aceste tehnici erau preluate de la egipteni. Deși nu aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din urmă copleșit de Înfrângerea persanilor. Darius-tatăl Încearcă să-și consoleze fiul rostind Abaya, Abaya!, care În avestă echivalează cu Tatăl nostru! După timpul necesar ca să ne familiarizăm cu aceste morminte, treptat am constatat că „orașul morții“ devenea chiar prietenos. Prin incantație, ritmuri și mișcări În spațiu, sunete trimise la distanță, am descoperit că acest loc contrazice orice reguli de acustică. La fel ca la Epidaur, poți să șoptești și să fii auzit de departe, chiar din vârful stâncii sau din gaura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spectatori. Ultima imagine: primele raze de soare, un om trecea Încet, trăgând de sfoară o vacă albă ca lumina de peste dealuri (să fi fost Io, fecioara pedepsită de Zeus și transformată În animal? Dar omul care o Însoțea cine era?). Incantația pe care o repeta „ga-veh“, În avestă, ne-a spus specialista Tajadod, Însemna și „vacă“ și „suflet“. Era un lamento care lăsa liberă interpretarea, ca și restul spectacolului, al cărui mesaj nu putea fi ușor descifrat. După cum au explicat Brook
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care e În luptă continuă cu Rangda, monstrul care reprezintă moartea, cu o mască enormă, gheare și ochi ieșiți din orbite. Noaptea, În jurul cercurilor de făclii, zeci de dansatori, Îmbăiați În ulei și goi până la brâu, reproduceau ritmic Într-o incantație hipnotică celebrul dans ketjak al maimuțelor. Ni s-a spus că era un dans de exorcism, bazat pe o poveste din Ramayana. Sunetele și mișcările destul de sălbatice creau Împreună o uniune perfectă cu scopul să Înlăture demonii, să curețe locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
răsăritul soarelui, apărea Înaintea reflecțiilor produse pe ecran de păpușile numite kayon, În licărirea flăcării aprinse de partea cealaltă a ecranului. Apoi toate păpușile care participau În povestea Ramayanei erau scoase și prezentate ca umbre magice mișcătoare, după care Începea incantația nobilă a primului servitor, cântând prologul În javaneza veche, pe care nici balinezii de azi nu o mai Înțeleg. Într-una din seri am avut șansa să ajung În culise, de partea cealaltă a ecranului, și să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În comun. Am fost acceptați să luăm parte la ceremonie. Ce m-a frapat Încă de la Început a fost raportul delicat dintre preotul șaman care controla totul și participanții care se lăsau duși de energia vulcanică a dansului și a incantației. Dar pentru cineva din afara comunității, cum era Priscilla, experiența a fost complexă și plină de riscuri. Marcată de atmosfera extrem de electrică, Priscilla s-a amestecat printre oficianți și s-a lăsat prinsă În tumultul dansului, care devenea amețitor. Liz și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
De aici originea teatrului. În Grecia antică, În imensele amfiteatre, oamenii se adresau zeilor și intrau În relație cu ei pentru a Înțelege și a servi mai bine viața, iar În Japonia secolului al XII-lea exista un ceremonial de incantație dansată pentru a opri influența răului și pentru a aduce fericirea. Astfel de ritualuri mistice de proveniență zen erau și ele acțiuni teatrale, În care intenția se Îndrepta spre bunul mers al planetei și Însănătoșirea lumii. Mi-i imaginez pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
va trece discul unei inimi, zenitul bolții eclipsând. Atunci, strigat voi fi de plante. Și din nostalgicul oval mă va privi, furându-mi chipul, doamna surâsului final. Închipuiască-și cititorul român de azi, dacă poate cumva, ce ecouri au stârnit aceste incantații lirice în sufletele cititorilor de acum treizeci de ani, când poezia noastră reînvăța să respire, abia desfăcută, cu greu, din strânsoarea chingilor dogmatice. Laolaltă, desigur, cu Nichita Stănescu și cu alți poeți ai generației lui, Cezar Baltag a contribuit esențial
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și intelectual. Autorii ca Mihalaș cred în perfecțiune sau, oricum, sunt munciți, chinuiți de mirajul atingerii ei, dispuși mai degrabă să nu se exprime decât să se exprime „imperfect“, impropriu, ceea ce ar fi un adevărat „sacrilegiu“. Astfel interpretez eu poezia Incantație, cu mereu invocatul vers „nu vreau să las urme, nu vreau să las“, care, mai mult decât o clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să exprime refuzul de-a „răni“ visul de perfecțiune, de a-l macula
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am întors pe partea cealaltă. Dar nu m-a lăsat sonorizarea. Foarte bună, aveam să constat. Mai mult decât atât, muzicalitatea apelului chiar îmi plăcea. Mă chinuiam să adorm la loc, dar se auzeau clar chemările la matinala meditație, apoi incantațiile mantrelor... Mă foiam, mai deschideam o pleoapă... a reapărut starea de vinovăție de care vă vorbeam. Nici dormit, nici nedormit, am ieșit din sacul-dormitor personal (nu eram chiar singur în cameră), am trecut rapid pe la toaletă - nu v-o descriu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
romani. E un fapt real că pot scrie versuri în limba getă. Cine știe dacă nu-mi va fi de mare folos acest lucru. Medeea Medeea era considerată de către tradiție o ființă cu puteri extraordinare. Grecii se temeau enorm de incantațiile și de secera ei vrăjită cu care recolta ierburi aducătoare de rău. Se considera chiar că avea puterea să mute luna de pe orbită și să alunge în beznă caii soarelui. Se credea că e-n stare să oprească brusc ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
două volume anterioare, și câteva postume, definitivate pentru tipar de autor, texte care surprind prin grija pentru formă, rima și ritmul, ignorate până acum, fiind riguros respectate. Fără să piardă nimic din profunzime, din încărcătura ideatică, poezia devine astfel o incantație plină de dramatism. SCRIERI: Tăgade, București, 1970; Ceremoniile, București, 1978; La marginea împărăției, postfață Mircea Scarlat, București, 1983. Repere bibliografice: Ilie Constantin, „Tăgade”, RL, 1970, 43; Nicolae Baltag, „Tăgade”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6671; Dan Laurențiu, „Tăgade”, LCF, 1971, 8; Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
Pentru el, valoarea cu totul aparte a poeziei eminesciene "nu se află în subiectul poemelor, nici în simbolul sau ideologia lor și nici măcar în sentimentele sau imaginile exprimate, așa cum se întâmplă la majoritatea poeziilor, ci numai în puterea sa de incantație verbală". În această "muzică nouă" pe care o aduce, în "rezonanța infinită" a verbului se află "poezia însăși" , "poezia pură". Ea nu poate fi explicată nici prin analizele gramaticale, nici prin studiul stilului din punct de vedere lexical, pentru că armoniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu uși duble, paturi de mare răsfăț, lavoare cu lighean de majolică, atât cât să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
verva lor, de poemele „orale” ale lui Nichita Stănescu. Poeta mizează pe efectele sonore, incantatorii ale limbajului, pe variația registrului (popular, arhaic, regional). „Ierugile” ei sunt mai ales poeme de dragoste, care reiau cu grație „specii” populare precum ruga, descântecul, incantația, colindul: „Patru vulturi trecători/ Peste nouri de ninsori.// Dalajun de trei rădine,/ Îndoiți, fără tulpine,/ Mor tufanii în uimire,/ Pe genunchi de coviltire./ Dalajun, colind, Le-roi,/ Dau de știre câte doi,/ Cu frânghii și cu ciuperci/ La ferestrele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
lui Akademos, fapt recunoscut de către autorul însuși. Eseurile, dense în idei și expresie, panseurile și dialogurile incitante și agresive pentru cultură și afectivitate induc, fără tăgadă, efervescența intelectuală și zona etico-filozofică ale înzestratului scriitor, căruia nu-i lipsesc nicicum imaginația, incantațiile lirice, un sarcasm în subtext și nelipsitele întrebări retorice ale celui care simte, se miră, vibrează și, mai ales, gândește (de multe ori, pentru alții!)" (Ilie Dan). Evident că aceste opinii critice au darul de a produce o anumită satisfacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sudul Dunării, din celelalte țări balcanice și chiar din zone mai îndepărtate de România (Germania, Suedia, Israel, Franța, S.U.A. etc.). Și cum "niciodată toamna nu fu mai frumoasă", sentimentul era plenar, trăit cu emoție în preajma sărbătorilor Cărții, sentiment pe care incantațiile magice ale verbului arghezian le-au dat deplin contur. Expozițiile de carte (cu lansări și profitabile dialoguri) au fost oglinzi fidele ale producției editoriale ieșene și ale multor edituri participante din afară, cu activități complexe, dinamice, convingătoare. Ca și viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
țara rușilor, România țara românilor". Sunt acum mai bogat cu câțiva prieteni, iar Iașul este și al lor după cum Chișinăul este și al nostru. Dar sufletul este bucuros de carte, sentimentul e plenar, se simte polul magnetic al atracției ideilor, incantațiile feerice ale verbului poetic își cer dreptul cuvenit, totul pare un miracol. Pentru că un miracol pare a fi și sosirea pentru prima oară la Saloanele ieșene de carte alți prieteni, vin din mirifica salbă de păduri, dealuri și câmpii ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tehnică se realizează și prin invocarea unor accidente naturale, de pildă trăsnetul, ca în Tinerețe fără tinerețe... În Nouăsprezece trandafiri, amnezia reprezintă condiția vieții profane, tulburată rareori de intuirea lumii universale; arta este unul din mijloacele revelării adevărului, iar gesturile, incantațiile speciale, cuvântul, dar mai ales spectacolul declanșează anamneza, căci „acesta este scopul tuturor artelor“. În Dayan este vorba de un proces de anamneză: „Alături de somn, captivitate, beție, ignoranța, dorul originilor, amnezia este o metafora gnostică a morții spirituale [...]. Amnezia înseamnă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
durere difuză, „arsură sub coaste” sau tristețe adâncă, inexplicabilă, care își face din toamnă anotimpul predilect de manifestare. Virtuozitatea lexicală a autorului se manifestă mai cu seamă în prelucrările după folclor, unde balada și blestemul sunt distilate până la a deveni incantații lirice pure: „Bată-ne ploile și ardă-ne rugul./ Aducerile aminte să-și are plugul./ Facă-se cerul tămâie, azurul sineală/ Și inima îndoială.” Volumul Vorbele vântului (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) construiește un univers imaginar dominat de arbori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
un autor”, „Studioul de poezie”, „Europa - lumea spre care ne îndreptăm” sau „Gânduri creștine”. A debutat cu traduceri din poezia lui Evgheni Evtușenko în „Cronica” (1963), iar un grupaj de versuri, Ceruleum, îi apare, mult mai târziu, în volumul colectiv Incantații (1989). Își strânge poeziile în cărțile Planetă la marele bal (1995), Într-o bună dimineață (1999), Despre libertatea calului (1999) ș.a. O rememorare încărcată de emotivitate și admirație se află în paginile intitulate Dimitrie Stelaru, așa cum l-am cunoscut (1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
în lumină/ Ca într-un lac de dumnezeire!” (Abia mai târziu); „Există un unghi/ Sub care cade uneori soarele/ Peste noi // Spațiul dintre pământ și cer/ Se scorojește/ Ca foaia de porumb a toamnei” (Există un unghi). În Rotitoarele spații, Incantație, Glasul pământului, Înainte de lumină, Muntele alb pe dinăuntru, perspectiva asupra universului devine zbor, aspirație spre înalt. Poezia se construiește în jurul unor metafore ale perenității într-o înfiorare a preaplinului existențial, iar lumea se înalță și se purifică prin cuvânt (Litera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
magiei cu adjuvant cabalin este întărită, la nivelul cuvântului ritual, și de un suport fonetic. Am ales pentru demonstrație o variantă culeasă de Petru Caraman în 1925 din Țăndărei, Ialomița, datorită formelor închegate ale structurilor verbale, fixe ca ale unei incantații, și traseului complet pe care îl parcurge calul în actul său recuperator. Colinda cântă doar despre ultima etapă și cea mai spectaculoasă a procesului inițiatic prin care a trebuit să treacă flăcăul ajuns la vârsta însurătorii. Anterior, el a ieșit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacrului în profan. Urma leului, răzleață, obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între dimensiunea universului și cea a neantului, caracterizat de amorțire precosmogonică. Repetiția adverbului de loc are sonorități de incantație care rupe dimensiunea concretă a spațializării și așază acțiunea în nedeterminatul accesibil doar în timpul inițierii. Somnul animalului mitic este „nepomenitu”, explicația acestui atribut constând, după Mihai Coman, în etimologia lui „a pomeni”, care inițial însemna „a trezi”, ceea ce face somnul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fără limite spațiale și fără fund, apa aceasta pare exact acea fons et origo în care Mircea Eliade vede „matricea tuturor posibilităților de existență”. Aliterația și asonanța din sintagma mării fără capăt augmentează la nivel auditiv senzația imensității, atmosfera de incantație creată făcând din însuși textul colindei unul cu aparență sacră. În balada Ardiu - Crăișor I(30), toposul mării fără maluri este ulterior diluviului, pentru că are în centru insula omphalos: „Marea-mi estă mare,/ Marea mărgini n-are!/ ’Ntr-al mijloc de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]