534 matches
-
Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor nu constituie premise ale abstractizării sacrului, ce vine în întâmpinarea ideii Dumnezeului creștin, nevăzut, infinit? Nu este o premisă a creștinării? Expresie a persistenței păgânismului, după retragerea aureliană (275), este domeniul funerar. Mormintele de incinerație, de la sfârșitul secolului III sau din secolul IV, de la Iernut, Lechința de Mureș și Sărățeni (jud. Mureș), Sf. Gheorghe (jud. Covasna), Soporu de Câmpie (jud. Cluj), cimitirul 1 Brateiu (jud. Sibiu), unde se practica, până la anul 400, același rit funerar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în orașe, la sate oamenii se închinau încă vechilor zeități păgâne, autohtone sau romane. Astfel, la Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum, ca și la Drobeta, Sucidava, Romula, în secolul IV, se practica exclusiv înhumația, rit funerar creștin, iar în așezările rurale, incinerația. Coexistența celor două rituri funerare, înhumația și incinerația, indică faptul că răspândirea creștinismului a fost lentă și treptată, și că noua credință nu a înlăturat brusc toate formele religioase păgâne (necreștine). Evoluția termenilor pagus (sat), paganus (locuitor al satului) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechilor zeități păgâne, autohtone sau romane. Astfel, la Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum, ca și la Drobeta, Sucidava, Romula, în secolul IV, se practica exclusiv înhumația, rit funerar creștin, iar în așezările rurale, incinerația. Coexistența celor două rituri funerare, înhumația și incinerația, indică faptul că răspândirea creștinismului a fost lentă și treptată, și că noua credință nu a înlăturat brusc toate formele religioase păgâne (necreștine). Evoluția termenilor pagus (sat), paganus (locuitor al satului) și păgân, în limba română, este semnificativă în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de sorginte antică și romană-bizantină cu accente ale cultului oficial și ecouri heterodoxe (R. Theodorescu, Bizanț, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale românești). Ritul funerar, în Dobrogea, în secolele VII-X: se constată o realitate discutabilă, și anume, coexistența înhumației cu incinerația. Mormintele de incinerație au fost puse pe seama slavilor, păgâni, sau bulgarilor, dar mulți arheologi români consideră că ele aparțin populației autohtone romanizate, care fie rămăsese păgână, fie era creștină dar se incinera după obiceiul antic, fie abandonase credința strămoșilor sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și romană-bizantină cu accente ale cultului oficial și ecouri heterodoxe (R. Theodorescu, Bizanț, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale românești). Ritul funerar, în Dobrogea, în secolele VII-X: se constată o realitate discutabilă, și anume, coexistența înhumației cu incinerația. Mormintele de incinerație au fost puse pe seama slavilor, păgâni, sau bulgarilor, dar mulți arheologi români consideră că ele aparțin populației autohtone romanizate, care fie rămăsese păgână, fie era creștină dar se incinera după obiceiul antic, fie abandonase credința strămoșilor sub impactul slav. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi abandonat, fie și sub presiunea slavilor păgâni, ritul creștin al înhumației. Putem concluziona că întreaga dezvoltare religioasă (creștină) din secolele anterioare în Dobrogea (teritoriul scythan) ne împiedică să considerăm că urmașii populației creștine daco-romane și greco-romane ar fi practicat incinerația ! Mormintele de înhumație aparțin creștinilor locali sau protobulgari păgâni sau pe cale de creștinare. O dată cu dispariția incinerației, după secolul al X-lea, numărul mormintelor de înhumație crește simțitor în Dobrogea. Un fenomen important ce datează din secolele VII-X, cu implicații mari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dezvoltare religioasă (creștină) din secolele anterioare în Dobrogea (teritoriul scythan) ne împiedică să considerăm că urmașii populației creștine daco-romane și greco-romane ar fi practicat incinerația ! Mormintele de înhumație aparțin creștinilor locali sau protobulgari păgâni sau pe cale de creștinare. O dată cu dispariția incinerației, după secolul al X-lea, numărul mormintelor de înhumație crește simțitor în Dobrogea. Un fenomen important ce datează din secolele VII-X, cu implicații mari în viața religioasă a românilor, este pătrunderea unor cuvinte de origine sud-slavă în vocabularul limbii române
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populație indo-europeană cu credințe, idei, practici, mituri, rituri proprii, atașați de religia lor păgână. Ei adorau mai multe divinități, cinsteau elementele naturale (arborii, apele), practicau sacrificii animale și umane, iar în domeniul funerar, slavii distingeau sufletul de trup și practicau incinerația. Studiul comparativ al spiritualității slave și al celei arhaice românești i-a condus pe etnologi la concluzia că cea slavă a îmbogățit pe cea autohtonă. Conviețuirea româno-slavă, a fost o realitate, care s-a accentuat din a doua jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acelea ale Bisericii universale. 64 În domeniul funerar, se constată o varietate de rituri, în secolele VII-X, semn indubitabil al îmbogățirii peisajului etnic și religios al spațiului nord-dunărean în aceste secole: alături de morminte de înhumație, sunt și numeroase morminte de incinerație, datate din secolele VIII-IX și IX-X. În Muntenia și Oltenia, domină mormintele și necropolele de incinerație sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud. Botoșani), Kalfa (Basarabia), toate datate din secolele IX-X
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VII-X, semn indubitabil al îmbogățirii peisajului etnic și religios al spațiului nord-dunărean în aceste secole: alături de morminte de înhumație, sunt și numeroase morminte de incinerație, datate din secolele VIII-IX și IX-X. În Muntenia și Oltenia, domină mormintele și necropolele de incinerație sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud. Botoșani), Kalfa (Basarabia), toate datate din secolele IX-X, iar în alte localități din Moldova și Basarabia, din secolele X-XI. În Basarabia, s-au descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud. Botoșani), Kalfa (Basarabia), toate datate din secolele IX-X, iar în alte localități din Moldova și Basarabia, din secolele X-XI. În Basarabia, s-au descoperit morminte tumulare de incinerație, din secolele, VII-VIII și IX-X, și în Moldova, din aceleași secole un cimitir biritual s-a aflat la Brănești (Basarabia), datat în secolele IX-X. În Muntenia și Oltenia predomină mormintele și necropolele de incinerație, la Chișcani (jud. Brăila), Păuleasca (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au descoperit morminte tumulare de incinerație, din secolele, VII-VIII și IX-X, și în Moldova, din aceleași secole un cimitir biritual s-a aflat la Brănești (Basarabia), datat în secolele IX-X. În Muntenia și Oltenia predomină mormintele și necropolele de incinerație, la Chișcani (jud. Brăila), Păuleasca (jud. Teleorman), Dorobanți (jud. Călărași), dar și cimitire birituale, la Tichilești (jud. Brăila), Plătărești (jud. Ialomița), Frățești (jud. Giurgiu), Obârșia Nouă (jud. Olt), datate în secolele VIII-X. În Banat, se întâlnesc doar morminte de înhumație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
localități din județele Arad și Timiș, iar în Crișana-Biharea, s-au aflat 11 morminte de înhumație din secolele VII-VIII și IX-X. În sfârșit, în Transilvania, sunt numeroase necropole și morminte de înhumație din secolele VII-IX și X-XI, cimitire tumulare de incinerație ale slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice și religioase incinerația era practicată de slavi, iar inhumația de autohtonii creștini afirmația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de înhumație din secolele VII-IX și X-XI, cimitire tumulare de incinerație ale slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice și religioase incinerația era practicată de slavi, iar inhumația de autohtonii creștini afirmația că mormintele de incinerație aparțin populației romanizate, cum susține Eugenia Zaharia, este falsă. Dar menținerea unor adepți ai ritului ancestral până în secolele VII-VIII este plauzibilă, iar în anumite regiuni se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice și religioase incinerația era practicată de slavi, iar inhumația de autohtonii creștini afirmația că mormintele de incinerație aparțin populației romanizate, cum susține Eugenia Zaharia, este falsă. Dar menținerea unor adepți ai ritului ancestral până în secolele VII-VIII este plauzibilă, iar în anumite regiuni se poate să fi fost resturi de cenușă ale unor romanici păgâni, harta răspândirii creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ai ritului ancestral până în secolele VII-VIII este plauzibilă, iar în anumite regiuni se poate să fi fost resturi de cenușă ale unor romanici păgâni, harta răspândirii creștinismului în spațiul românesc cuprinde puncte albe pe lungi perioade istorice! Dar mormintele de incinerație și sacrificiile umane sunt clar atribuite slavilor. Prin urmare, folosirea incinerației de către populația românească creștină este cu desăvârșire exclusă. Ceremoniile funerare sunt asociate cu lexeme românești de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiuni se poate să fi fost resturi de cenușă ale unor romanici păgâni, harta răspândirii creștinismului în spațiul românesc cuprinde puncte albe pe lungi perioade istorice! Dar mormintele de incinerație și sacrificiile umane sunt clar atribuite slavilor. Prin urmare, folosirea incinerației de către populația românească creștină este cu desăvârșire exclusă. Ceremoniile funerare sunt asociate cu lexeme românești de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
popoare întâlnite în regiunea Dunării și a Mării Negre, goții erau păgâni, fapt atestat de lipsa totală din așezări și necropole a obiectelor creștine. În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau pe scară largă incinerația, iar într-o măsură mai redusă inhumația, însă după alte reguli decât cele creștine. Pătrunderea creștinismului în spațiul sud-est european dominat de goți se datorează contactelor dintre populația acestor teritorii și lumea romană. 14 Una din cauzele importante care au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
250 de localități cercetate, unele au fost studiate integral: Comana de Jos (jud. Brașov), Fundu Herții (jud. Botoșani), Izvoare-Bahna (jud. Neamț), Dodești (jud. Vaslui), Hansca-Chișinău. Au fost cercetate apoi peste 100 de necropole (cimitire) de inhumație, birituale și tumulare (de incinerație), au fost sistematic cercetate cimitirele de la Castelu (jud. Constanța), Izvoru (jud. Giurgiu), Bârșia Nouă (jud. Olt), Ocna Sibiului și Brateiu (jud. Sibiu). Au fost descoperite tezaure monetare, depozite de unelte agricole, obiecte de metal și ceramică, din secolele VII-X. Cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În Moldova, în secolele VII-X, așezările se aflau în bazinul Bahluiului, cel inferior al Prutului, în Câmpia Jijiei, în Podișul Sucevei, în Podișul Central Moldovenesc și în zona Hâncești (Basarabia), așezările sunt mai rare. Au fost cercetate cimitirele de inhumație, incinerație, birituale aflate aproape de așezări, dar fiecare așezare își are cimitirul său propriu. Populația autohtonă, daco-romană și românească, aflată de-a lungul văilor principale, nu s-a retras în zonele împădurite sau montane decât după primul val distrugător, apoi revenea la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IX-X, ce conțin obiecte funerare, cruci mai ales. Aceste morminte au aparținut unor obști sătești românești. Există și necropole birituale-la Izvoru au fost găsite 500 de morminte, majoritar creștine (75-80 %), dar la Brateiu și Păuleasa (244 și 252 morminte), predomină incinerația (85-90 %). Ca atribuire etnică este dificil de stabilit, dar, în general, cele de înhumație creștine sunt ale romanicilor (dar unele sunt bulgare), iar cele de incinerație sunt ale slavilor timpurii, necreștinați. Necropolele tumulare de la Nușfalău, Someșeni și Apahida, din Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
morminte, majoritar creștine (75-80 %), dar la Brateiu și Păuleasa (244 și 252 morminte), predomină incinerația (85-90 %). Ca atribuire etnică este dificil de stabilit, dar, în general, cele de înhumație creștine sunt ale romanicilor (dar unele sunt bulgare), iar cele de incinerație sunt ale slavilor timpurii, necreștinați. Necropolele tumulare de la Nușfalău, Someșeni și Apahida, din Transilvania, ce cuprind exclusiv morminte de incinerație cu inventar bogat, datate sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, aparțin unor slavi târzii pătrunși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dificil de stabilit, dar, în general, cele de înhumație creștine sunt ale romanicilor (dar unele sunt bulgare), iar cele de incinerație sunt ale slavilor timpurii, necreștinați. Necropolele tumulare de la Nușfalău, Someșeni și Apahida, din Transilvania, ce cuprind exclusiv morminte de incinerație cu inventar bogat, datate sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, aparțin unor slavi târzii pătrunși aici.26 Această perioadă este una a construcțiilor fortificate, începând cu sfârșitul secolului al VIII-lea și continuând cu secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ritualul de înmormântare la slavi-în acest sens o mare importanță o are marele cimitir cu peste 1000 de morminte de la Sărata-Monteoru (jud. Buzău) -să precizăm că până la creștinarea lor oficială, în secolele IX-X, slavii foloseau ca rit de înmormântare incinerația. La Sărata-Monteoru, mormintele în totalitate, sunt de incinerație, slavii, în secolele VI-VII, erau păgâni. Alte descoperiri funerare ale slavilor sunt rare, iar altele atribuite lor nu sunt în mod cert slave, precum cele de la Nalbant (jud. Tulcea), Lozna (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o mare importanță o are marele cimitir cu peste 1000 de morminte de la Sărata-Monteoru (jud. Buzău) -să precizăm că până la creștinarea lor oficială, în secolele IX-X, slavii foloseau ca rit de înmormântare incinerația. La Sărata-Monteoru, mormintele în totalitate, sunt de incinerație, slavii, în secolele VI-VII, erau păgâni. Alte descoperiri funerare ale slavilor sunt rare, iar altele atribuite lor nu sunt în mod cert slave, precum cele de la Nalbant (jud. Tulcea), Lozna (jud. Botoșani), Seliște-Orhei, Cândești (jud. Vrancea) sau Ostrovu (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]