534 matches
-
prezența unor urme romane și a unui vicus de la Apoldu de Jos (între Apoldu de Jos și Apoldu de Sus) este semnalată de multă vreme: aici s-a întâlnit zidărie cu mortar, ceramică provincială, un tezaur monetar, o necropolă de incinerație, inscripții etc. Se presupune existența pe vremea romanilor, pe aceste locuri, a unui post militar (castru) supravegheat de soldați ai Legiunii a XIII-a GEMINA (cu sediul în Alba Iulia - Apulum), unul dintre ostași fiind îngropat aici. Așa se poate
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
sunt mai cunoscute cele de mineri în Munții Apuseni. Cei din urmă au fost identificate în număr mare pe tăblițe cerate și inscripții locale, prin cu nume iliric tipice: Andarus, Andes, Dato, Dasius, Epicadus, Plares, Scenobarus. Acesți coloniști au practicat incinerația în gropi simple, uneori cu pereții arși. Unele morminte au ring de piatră sau incintă de piatră de formă rectangulară. Necropole atribuite unor iliri se află la Ruda-Brad, Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din teritorii în care
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
nemuritori. Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpământean al vegetației și al fertilității. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare. Dacii practicau incinerația pentru morții lor. Peste mormintele nobililor tarabostes și ale căpeteniilor se ridicau uneori tumuli. Moartea era pentru daci și un mod de comunicare cu zeul lor. Ei sacrificau la fiecare cinci ani un tânăr geto-dac, după cum spune Herodot. Acesta avea
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
pictate în stil egeo-cipriot în Sicilia, obiectele cretane sau orientale atestă vechimea relațiilor Italiei cu estul Mediteranei. Orașul Roma s-a dezvoltat în Latium, regiune în care primele locuiri permanente au avut loc în jurul anului 1000 î.Hr., după mormintele de incinerație din spațiul viitorului forum roman, din zona Munților Albani, din Lavinium, din ținutul sabin, ce aparțin culturii latiale. Simbolismul funerar presupune existența unor forme de organizare. În epoca Hallstat se dezvoltă așezările de la Antemnae, Fidenae, Crustumerium, Tibur și Corniculum. Doar
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
și poseda atât instituții de educație fizică ("gymnasion") cât și cultural-artistice ("museion"). Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la limita estică a cetății. Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, alții sunt mai mici
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,23%). Pentru 2,77% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În comuna Bârsești se află situl arheologic de interes național din „Lacul Dumbrăvii”, unde s-a descoperit o necropolă tumulară de incinerație din Halstattul târziu, sit ce a dat numele culturii arheologice Ferigile-Bârsești. În rest, în comună mai există șase alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Patru sunt situri arheologice așezarea de la „Gogoi
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
director. Activitate științifică a.cercetari arheologice ◦BÎTCA DOAMNEI - membru în colectivul de cercetare arheologică - 1966 ◦BAIA - membru în colectivul de cercetare arheologică - 1967 SUCEAVA-PARCUL CETĂȚII - cercetări arheologice proprii (1967-1976). - au fost cercetate: o așezare neolitica (cultură Starcevo-Cris), o necropola de incinerație, cu peste o sută de morminte din perioada de trecere spre epoca bronzului (până-n prezent, cea mai veche necropola de incinerație cunoscută în România), precum și câteva complexe de epocă medievală (secolele XIV-XVI). ◦SOLCA-SLATINA MARE (jud. Suceava) - sondaj arheologic întreprins în
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
arheologică - 1967 SUCEAVA-PARCUL CETĂȚII - cercetări arheologice proprii (1967-1976). - au fost cercetate: o așezare neolitica (cultură Starcevo-Cris), o necropola de incinerație, cu peste o sută de morminte din perioada de trecere spre epoca bronzului (până-n prezent, cea mai veche necropola de incinerație cunoscută în România), precum și câteva complexe de epocă medievală (secolele XIV-XVI). ◦SOLCA-SLATINA MARE (jud. Suceava) - sondaj arheologic întreprins în 1968, împreună cu dr. Mircea Ignat. - au fost descoperite cele mai vechi urme de exploatare a sării din apa izvoarelor sărate. ◦IPOTESTI-REDI
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
établissements de premières civilisations néolithiques de la Moldavie, în Arheologia Moldovei, XVI, 1993, p. 11-14. 43.Sur la datation de la mort de Décébale et de la fin des guerres daco-romaines, în Thraco-Dacica, XIV, 1993, p. 143-148. 44.Apariția înmormântărilor tumulare și a incinerației la est de Carpați, în Memoria Antiquitatis, XIX, 1994, p. 193-199. 45.Un nou tip de idol în cultura Cucuteni, în Codrul Cosminului, S.N., 1 (11), Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava, 1995, p. 191-194. 46.Personalitatea și opera lui Nicolae
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
datate cu mai bine de 6.000 de ani în urmă. Arheologii au găsit aici urme ale unor bordeie ale agricultorilor și păstorilor ce au locuit pe aceste meleaguri. În apropiere, a fost scoasă la iveală și o necropolă de incinerație, cu peste 200 de morminte, când se făceau săpături pentru construcții noi. Urnele funerare recuperate au fost duse la Muzeul Banatului iar astăzi o parte dintre ele pot fi văzute de public, într-o expoziție legată chiar de urnele funerare
Fratelia () [Corola-website/Science/301469_a_302798]
-
locație, un complex de locuințe și ceramică. De asemenea, au fost descoperite obiecte aparținând acestei perioade (anul 4000 î.Chr) în cartierele Cetate, Mehala și la Pădurea Verde. Referitor la perioada bronzului, cea mai relevantă descoperire este o necropolă de incinerație, în cartierul Fratelia, unde arheologii au scos la lumină 200 de morminte și 400 de vase. Această necropolă susține ipoteza că aici exista o așezare stabilă. Au mai fost descoperite urme din epoca bronzului și în Fabric și Mehala. Epoca
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de sedentarizare. Peșterile sunt abandonate și sunt clădite locuite durabile și confortabile. În Neoliticul inferior, în spațiul românesc au fost identificate puține situri, unul dintre cele mai reprezentative fiind cel de la Gura Baciului din Cluj, unde a fost atestată o incinerație funerară. Au fost descoperite capete de piatră, similare cu alte produse din spațiile vecine, ceea ce atestă posibie contacte între autohtoni și migratori. La Iclod, în Cluj, a fost descoperită o așezare fortificată din Neoliticul mijlociu, prevăzută cu u șanț, valuri
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
hranei și apei, a cerealelor în condiții optime și transportul unor produse la distanțe mari. În procesul de ardere al ceramicii au fost acumulate și cunoștințele tehnice pentru dezvoltarea metalurgiei. În cadrul practicilor funerare, predomină inhumația, existând o singură necropola de incinerație la Supaclu de Barcău de la Crișana. Formă gropilor era rectangulară sau ovală. Defunctul era instins pe spate sau chircit lateral. Femeile erau depuse pe stânga, bărbații pe dreapta. S-au găsit morminte ale unor copii sau doar cranii sub podeaua
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
de pământ situată pe culoarul Mureșului, în orașul Cugir județul Alba. Încă din 1868 pe acest loc s-a descoperit un tezaur compus din câteva sute sau mii de monede de argint. O descoperire importatntă este un mormânt “princiar” de incinerație. Inventarul său funerar conținea oasele incinerate ale unui bărbat matur și a trei cai, un coif, o armură din zale, un scut, o sabie lungă, un pumnal și o lance, toate din fier; piese de podoabă din argint și aur
Singidava () [Corola-website/Science/314364_a_315693]
-
și o rezervație paleontologica, denumită "Punctul Fosilifer Barboși-Tirighina", cu o suprafață de 1 ha. În depozitele fosilifere de la Bărboși au fost identificate noi specii de fosile. În apropiere de castrul de la Tirighina-Barboși a fost descoperit un mormânt român tumular de incinerație. A fost descoperit și un mormânt care conținea, între altele, o fibula de aur cu greutatea de 21 g, având capetele în formă de bulb de ceapă, ușor proeminențe. Suprafață exterioară a fibulei este gravata cu o suită de forme
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
neolitic ("Noua, Monteoru, Schneckenberg"), apoi din epoca bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din epoca romană. Pe malul pârâului Porumbele s-a descoperit ceramică și un pandantiv de bronz din secolul al IV-lea. La marginea sudică a turnului pe care se găsește biserica fortificată reformată, au fost descoperite gropi circulare conținând ceramică
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
așezare de tip "Wietenberg", o figurină de lut scitică și . În locul numit "Poala Bradului" s-a găsit o așezare "Ariușd" și "Bodrogkeresztúr" și În anul 1902, în apropierea drumului ce duce la Cechești, s-a descoperit un mormânt celtic de incinerație cu cor de luptă din perioada "La Téne mijlociu" ce conținea un vârf de lance, mânerul și vârful unei săbii și o verigă de fier. În baia de sare "Gyárfás" s-au găsit 13 monede de bronz, din care au
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
până la Nistru. Sunt menționați la Ephoros. Locuințele lor erau sub forma unor bordeie, fie la suprafață. Nu erau așezări fortificate. Se cunosc 50 de necropole carpice, unele lângă așezări în care s-au cercetat 1500 de morminte, multe fiind de incinerație, cu depunerea resturilor funerare în urne sau în groapă. Se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, cu anumite meșteșuguri că obținerea și prelucrarea fierului, olăritul și țesutul. S-a descoperit la Bornis un fragment de vas, pe care era zgâriat
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele erau plane, iar ca riț funerar se practică incinerația. Ocupațiile principale erau agricultură, creșterea animalelor, meșteșuguri precum confecționarea ceramicii, prelucrarea lemnului, metalurgia fierului. Au fost găsite obiecte din metal și ceramică de uz curent de import, monede române. Așezarea de la Chilia și celelalte aparțineau culturii situate între Olt și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
populare pentru clasa de mijloc, și a rămas așa pentru următorii 200 de ani. În secolul II d.H., mai mult de jumătate din clienții acestor cufere erau soldații. De asemenea, tot mai mulți romani au început să prefere înhumarea în locul incinerației, aceasta din urmă rămânând uzuală în taberele militare până în secolul III d.H. Pe timp de război, multe cadavre erau incinerate în masă, însă, pe timp de pace se organiza o ceremonie solemnă. După ce cortegiul funerar ieșea din fort, patul și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
așezări dacice, fapt ce demonstrează că celții nu au pătruns în această zonă. Așezările celților aveau un caracter rural. Astfel de situri au fost descoperite la Mediaș, Ciumești și Morești. Necropolele sunt bine studiate, în această zonă descoperindu-se practicarea incinerației și a inhumației. La sfârșitul perioadei La Tène C1 ( care a avut loc în jurul anului 200 î.H.) s-a constatat dispariția necropolelor celtice din Transilvania. Acest lucru se datorează probabil faptului că dacii și geții au început să ocupe
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
și Vatina, pătrunzând în Oltenia după grupa Glina III pe care o împinge către est. Referitor la înmormântări se considera că la început obiceiul era cel a înhumării morților, pentru ca apoi în a 3-a fază să se constate practica incinerației. Pe baza conținutului material, Verbicioara a fost inclusă în cinci faze. În perioada bronzului mijlociu, populația din România și țările vecine a fost delimitată de apariția mai multor culturi importante. Printre care se remarcă: cultura Otomani( întâlnită în Slovacia), cultura
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene, solare. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale, considerate a fi simboluri solare, care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice, cercurile însoțite de raze, zvastica. Însăși incinerația este considerată a fi legată de aceste culte. În spațiul românesc sunt cunoscute trei sanctuare din Epoca bronzului. Sălacea( cultura Otomani, faza a II-a), județul Bihor; Balej-cultura Gârla Mare, din Bulgaria și Monteoru (cultura Monteoru, județul Buzău). Din aria
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
rituri destul de specifice, deși se supun interpretării regionale și variației obiceiurilor. Cu toate acestea, în toate cazurile, sharia (legea religioasă islamică) solicită înmormântarea corpului, fiind precedată de un ritual simplu, ce implică îmbăierea și învăluirea corpului, urmat de salat (rugăciune). incinerația este interzisă. Ritualul de îngropare ar trebui să se desfășoare cât mai repede posibil și să includă: Când un musulman se află pe moarte, este sfătuit să rostească profesiunea de credință (în arabă: شهادة šahăda ) care constă în formula coranică
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]