1,914 matches
-
-mă Anton, sunt prins cu niște treburi atât de grave cărora nu reușesc să le dau de capăt. Hai să stăm aici la măsuța din colț. Pe aceea Anton nici nu o văzuse. Nu avea fotolii, doar niște scaune destul de incomode. Anton se așeză pe unul din scaune, încercând să-și ascundă nemulțumirea... de parcă aș fi la interogatoriu, își zise. Ștefan luă de pe birou un carnet și se așeză pe celălalt scaun. — Igor, fă și tu pe secretara și adu două
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383546_a_384875]
-
dar n-o să putem fugi la nesfârșit!” își spuse, dar apoi înțelese că va avea timp să cântărească totul și să se gândească la o explicație. Dar va avea oare tăria unei explicații!? Sigur că nu, dar deocamdată alungă gândul incomod. Liniștindu-se oarecum, își dădu seama că după somnul de la amiază avea toate șansele să facă noapte albă, așa că se îndreptă spre sufragerie luând nu unul, ci două somnifere, urmând aproape involuntar sfatul iubitului ei. Curând simți că se învârtește
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
din această stare, cu un sărut. Un sărut lung, pasional, altfel decât săruturile de până acum, iar ea, a rămas inertă în brațele lui.A simțit că plutește, că cineva o scapă de hainele care, la un moment dat deveniseră incomode,că o căldură plăcută îi invada trupul și creierul, că devenise o bucată de lut, lut cald, pe care un sculptor priceput îl modela cu mâinile goale! Mâini pricepute de altfel , mâini care parcă au făcut asta din totdeauna. Și
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
scenarii. S-a spus că a fost ucis de Securitate sau de agenții ruși KGB. Fratele scriitorului, Alexandru Preda (Saie), a fost convins că Securitatea l-a omorât pe Preda, după ce acesta ar fi devenit pentru fostul regim un scriitor incomod, greu de controlat. Soția sa, Elena, a recunoscut în interviurile date după moarte că Preda a avut presentimentul că va muri. Aurora Cornea, marea iubire a scriitorului, mărturisea că văzând fotografiile cu cadavrul lui Preda nu s-a putut abține
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
pușcă cu lunetă, un autoturism Land Rover pe care il foloseau 6-7 luptători. „Eram atât de prost dotați din punct de vedere tehnic (...) Nu aveam măcar o vestă antiglonț. Aveam, în schimb, niște combinezoane tip auto. Și bocancul atât de incomod...”, își amintește colonelul (r) Dumitru Saitoc, în anul 2014, în cartea „40 de ani de antiterorism în România”, editata de SRI. Securiștii români au fost și în situații stânjenitoare față de colegii străini. Prin 1973, un responsabil cu securitatea de la o
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
adunare, un grup de oameni, o apariție meteoritică, stelară pe scena istoriei și a teologiei. Trebuie să iei aminte, la fel și noi! Relația umanității cu Dumnezeu se înțelege ca realitate istorico - teandrică și sinergetică. Dar mărturisirea în istorie este incomodă pentru societatea bazată pe minciună, înșelăciune și violență. A mărturisi pe Dumnezeu înseamnă a declara război pe viață și pe moarte cu diavolul, a nu mărturisi înseamnă a avea pace cu acesta. Dacă în perioada persecuțiilor, creștinismul era prigonit fiind
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
să coboare cei mai mulți. Șampanie-licurici. Armăsari de aur. Luminile sunt stinse, pentr-un sfert de ceas, în toată Stațiunea; privitorii laudă cu glas tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile. Îi ții pe locuitorii Stațiunii în ignoranță și superstiție, în vreme ce, scobindu-te între dinți, tragi cu coada ochiului spre televizor. Vrea să te îndobitocească și pe tine cineva, constitui obiectul unei alte experiențe. Ești bombardat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prealabil, câte un coleg de breaslă al viitorului interlocutor de la care culegeam date - nu Întotdeauna dintre cele mai favorabile, recunosc - legate de biografia și activitatea sa, astfel Încât aveam tot timpul la Îndemână un arsenal ofensiv de Întrebări, În egală măsură incomode și de substanță, care asigurau emisiunii și ținută, dar și spectaculozitate. Mai umblam și prin arhivele televiziunii după material ilustrativ, mai aranjam și câte două-trei intervenții În direct ca să Întrețin iluzia de interactivitate, În fine, mă străduiam să iasă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
informație -, În clipa când torționarii se vor fi convins că-și făcuseră iluzii, că mă supralicitaseră și că, de fapt, n-aveau ce să scoată de la mine, mă vor trimite pe lumea cealaltă exact din aceleași rațiuni: eram inutil și incomod. Mai exista o variantă: să nu fiu crezut că n-am nimic de divulgat și să plătesc pentru un Închipuit refuz de a colabora cu sechestratorii. Morala: moartea nu este doar Înspăimântătoare, dureroasă, absurdă, mai poate fi și ironică, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seama. Bizareria consta În faptul că insul era aplecat În față, cu fruntea sprijinită pe brațele Îndoite pe masă. Probabil că, În timp ce lucra, obosise, redusese lumina, Își așezase capul pe mâini să se odihnească puțin și adormise În poziția aceea incomodă. Nu știam ce să fac. Era evident că bărbatul nu sesizase intrarea mea tiptilă - nu s-a mișcat, n-a scos nici un sunet. Mărturisesc că, brusc, m-a cuprins o frică inexplicabilă la gândul că s-ar putea trezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi problema... Certitudinea am avut-o când te-ai reașezat În fotoliu, tot cu mâna În buzunar; nu stă nimeni așa Într-un fotoliu, e nenatural și incomod. Plus că de data asta am și auzit declanșarea play-ului. Ar fi trebuit să știi că infirmii au simțurile mai ascuțite decât ceilalți oameni, e o formă de compensare a ceea ce le lipsește. Am așezat reportofonul pe măsuță fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o adevărată literatură romantică. Și unde e literatură e și ficțiune. De aceea, respectând adevărul istorisirii noastre, va trebui să spunem că nu perechile de îndrăgostiți, nu amorezii singuratici ocupau în majoritate scândurile umede și nu totdeauna salubre ale destul de incomodelor - pe atunci - vehicole. Dacă în prima treime a secolului al XVII-lea, pe la orele 6-7 dimineața te-ai fi găsit la Veneția, ai fi văzut gondole ticsite de funcționari somnoroși - aprozi în genere - ducându-se la muncă, de meșteșugari aurari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe un teren atât de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca într-un coșmar insuportabil, într-atât încât uneori refuza să creadă că ceea ce se întâmpla putea fi altceva decât un vis. Niciodată nu s-a considerat un laș, căci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
distanță destul de mare. Sunt pe drum dinainte să se facă noapte și am mers destul de repede, dar nu atât de repede cât am fi putut merge, fiindcă ăsta pare a fi un tren vechi. Cel puțin scaunele sunt vechi și incomode și nu am putut să adorm deloc. Asta e o zonă de câmpie. Nu e nici un deal pe aici despre care să vorbesc, din câte văd. Nu am mai fost niciodată într-o zonă de câmpie și mă întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
faci o favoare. Dacă accepți te asigur că vei fi răsplătită pe măsură, dar cu condiția să dai dovadă de discreție absolută. Vorbea ca un avocat. Un avocat corporatist, încercând să cumpere un martor care ar putea da o declarație incomodă. M-am rezemat de spătarul fotoliului. —Ei bine, atunci ai face bine să-mi spui ce se întâmplă. Nu vreau vorbe în vânt. Nu i-a plăcut, dar nu a avut de ales. Foarte bine, a spus Laura Archer, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bătuse ora trei și jumătate după-amiază când soția secretarului intră ca să voteze. Soț și soție, își zâmbiră unul altuia cu discreție, dar și cu nota subtilă a unor complicități nedefinite, un zâmbet care-i provocă președintelui prezidiului o crispare interioară incomodă, poate durerea invidiei știind că niciodată nu avea să fie părtaș la un zâmbet ca acela. Continua încă să-l doară într-un pliu al cărnii, într-o tainiță a sufletului, când, treizeci de minute mai târziu, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
după atâția ani de armonie perfectă și lectură asiduă. Declararea stării excepționale, permițându-i guvernului să-și asume puterea corespunzătoare și să suspende dintr-o trăsătură de condei garanțiile constituționale, a venit să ușureze mintea directorilor și administratorilor de greutatea incomodă și umbra amenințătoare. Cu libertatea de exprimare și de comunicare condiționate, cu cenzura privind peste umărul redactorului, se găsise cea mai bună dintre scuze și cea mai completă dintre justificări, Noi am dori foarte mult, aveau să spună ei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ce nu te așezi în fotoliu? l-am întrebat țâfnos. — De ce, te preocupă comoditatea mea? Câtuși de puțin, i-am replicat. Mă gândesc doar la a mea. Nu mă simt eu bine când văd pe cineva stând pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc. A continuat să fumeze în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Bouchée de Pain. Dormeau pe unde apucau, uneori în vreun vagon de marfă gol tras pe o linie moartă lângă gară, alteori în vreo căruță în spatele vreunui depozit. Dar era îngrozitor de frig și după un ceas sau două de ațipeală incomodă se apucau să colinde din nou străzile. Lipsa cea mai acută pe care o resimțeau era aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește, căpitanul Nichols nu se putea lipsi de acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din nou privirile În pământ. Așadar, vei putea Înțelege că sunt nevinovat. - Temnițele și iadul sunt pline de nevinovați, cum bine se știe, ironiză Dante. - Totuși, vei fi de acord cu mine, atunci când vei afla povestea nenorocirii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
absurd al paternității, stârnit de Rosalind, iar apoi toamna pe jumătate senzuală, pe jumătate nevrotică, petrecută cu Eleanor. Simțea că i-ar lua mult timp, mai mult decât Îi va sta vreodată la dispoziție, ca să lipească aceste imagini stranii și incomode În albumul vieții sale. Totul era ca un banchet la care participase timp de o jumătate de oră - durata tinereții -, Încercând să se Înfrupte din delicioasele bucate epicureice. Și-a promis vag că va veni un timp când episoadele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
repede! Dacă nu, te trag jos de pe cal și te pun În șa În spatele meu. Ea a ridicat ochii, a zâmbit și și-a scuturat excitată capul. - O, fă-o! Sau mai bine nu. De ce lucrurile excitante sunt atât de incomode. Chestii ca bătaia, explorările sau schiatul În Canada? Apropo, o să urcăm pe Harper’s Hill. Cred că e punctul de la ora cinci din program. - Drăcușor ce ești, a mîrÎit Amory. Ai să mă ții treaz toată seara, ca să dorm mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fluviile din Sud. Douăzeci și patru de dolari Însemnau patru sute optzeci de gogoși. Putea să trăiască din ele trei luni și să doarmă În parc. Mă Întreb unde o fi Jill - Jill Bayne, Fayne, Sayne... ce dracu’... doare gâtul, scaune afurisit de incomode. Nici o dorință de a mă culca cu Jill - ce-o fi văzut Alec la ea? Alec avea gusturi grosolane la femei. Gustul meu: cel mai bun. Isabelle, Clara, Rosalind, Eleanor - campioane naționale. Eleanor - bună aruncătoare, probabil cu stânga. Rosalind juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În timpul liber (când nu era la închisoare sau când nu vorbea pe Internet cu copiii lui, cu nickname-ul Elvis, ca să nu fie descoperit de dușmani, sau când nu se uita la televizor la grozăviile de acasă), Smith, în costumul lui incomod și prea călduros de maică, îi spiona pe cei doi amorezi. Într-adevăr, o femeie atât de frumoasă ca această sau acest „Contesa” nu putea să se culce cu un asemenea bărbat dacă nu era vorba de mai mult, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]