601 matches
-
porni să bocească și mai amarnic, cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele întâmplate, în prezența socrului său, picat în casa lor ca musca-n lapte. Și se aplecă să recupereze de pe jos carnețelul și creionul bicolor. În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nici o șansă să scapi? adăugă fără să aștepte un răspuns. Cîteodată mă întreb dacă e corect să fac pe invalidul în scaunul ăsta cu rotile, dacă asta a fost cea mai bună soluție pentru a scăpa de oamenii care mă incomodau. E și asta o formă de protest, din punctul ăsta de vedere mă simt acoperit. M-am obișnuit atît de bine, încît dacă aș mai fi pus încă o dată în fața aceleiași situații, aș face aceeași alegere. Experiența îl învățase că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
săltat pe sanie și hopa sus, să-mi hotărască Comandantul Suprem soarta. Ai făcut prostia vieții sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în care ați fost nevoiți să călătoriți împreună, el știa noutățile, cîștigase încrederea Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea bună. Adică se putea face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fără nici o problemă ușa closetului și a intrat. Problema care ne-a îngrijorat pe toți a fost că a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care Monte Cristo s-a trezit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe sărite, câteva discuri și atât. Până atunci Însă aveau o sâmbătă liberă cu care n-au știut niciodată prea bine ce să facă. O visau toată săptămâna și când, În sfârșit, ajungeau În fața ei, constatau cu uimire că Îi incomodează. Prea scurtă pentru câte ar fi dorit să facă și prea lungă pentru a lâncezi În casă, cum se Întâmpla până la urmă de fiecare dată. Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a doua zi luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Împlinirea lui ca de o oprire a liftului Între etaje. Se Înscrisese și el, ca tot omul după Revoluție, alături de alți veleitari, la Crosul tezarzilor, Încredințându-se astfel unui ritm care nu era al său dar care nu-l incomoda câtuși de puțin. Era, la urma urmei, o alergare pașnică, de amatori, patronată, după caz, de figuri legendare ale atletismului intelectual de la Aristotel și Platon la Nietzsche, Heidegger și Habermas. Fiecare alerga alături de idolul său și nicidecum de vecinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciuperci. Călca rar. Nu părea grăbită. Avea timp să privească În jur și să verifice dacă toate erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat de pălărie, amenințată din când În când de crengi prea joase. Tunica din piele era la adăpost În sacul de umăr. A scăpat de ea chiar În autobuz. Se pregătea să o Înghesuie În sac peste Ulrich, Agathe, Diotima, Tomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nr. 4. Episodul 11 Felul doi De voie, de nevoie, de lehamite și de foame, comandantul Ion Aciobăniței și pilotul Vasile Amărășteanu consumară în cele din urmă, în mod tacit, fără sorbituri pofticioase, ciorba nr. 3, având tot timpul senzația incomodă că nu știu ce înghit. Vădita lor stinghereală nu prea era băgată în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
afară gânditor, fără să vadă mare lucru. Era ceva În gândurile lui din ultima vreme care nu-i dădea pace. Motivul real pentru care nu Îl invitase pe Du Maurier la prânz mâine nu fusese teama de a nu-l incomoda, ci faptul că, dacă avea să fie și el prezent, cu siguranță aveau să vorbească mai mult despre Trilby decât despre Guy Domville. Un motiv nedemn, dar pe care trebuia să Îl recunoască, măcar față de sine Însuși. Se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era fierbinte. Îl priveam în ochi și inima îmi bătea nebună. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor de ceață și lumina difuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor de ceață și lumina difuză avea formă de inimă. Treceau din când în când inele negre de logodnă ca ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trebuie să fie făcut . Vroiam de fapt să îți ofer prietenia mea. Mă simt onorată. Atunci așa să fie, suntem prietene. Ies cu niște cunoștințe la un picnic zilele astea. Ți-ar plăcea să mă însoțești? Cu condiția să nu incomodez. Nici eu nu le cunosc prea bine pe persoanele respective, tocmai de aceea cred că e potrivit să vin cu cineva. Aș vrea să merg cu tine și cu încă cineva. Vă însoțesc cu plăcere. Și, într-adevăr, îi dădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sumară, iar principalul argument pe care mi-l autoadministrasem În sprijinul ideii fusese tradiționalul, ușuraticul: și, În fond, de ce nu? Eram În posesia modalității de a trece dincolo de ușa cu senzori, În mare cunoșteam drumul, prezența Evelinei m-ar fi incomodat, dorința de a găsi statutul nu-mi dădea pace; În atare condiții, o descindere solitară În catacombele tenebroase aproape că se impunea, În disprețul pericolelor potențiale care mă pândeau. Supralicitez: unicul pericol Îl reprezenta posibilitatea neplăcută de a da nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grimasă acră, cel mult caraghioasă. Știam că ea putea vedea în ochii mei încordarea de care îmi vorbiseră și alte femei când, aflându-mă în fața lor, mă pomeneam dintr-odată privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate de privirea mea, în timp ce gândul meu se desprindea de ele, cufundându-se tot mai adânc în mine până acolo unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta, încolăcite, săltându-și capetele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom’ profesor“, am gemut, „ce bine-mi pare. Eu... Taica părinte a apărut... Mai ceva ca-n... Știți, la grecii antici. Destinul, cu hybrisul... de-astea!“. Bumbu continua să se legene, ceea ce mă incomoda enorm în încercarea mea de a-l localiza între cei doi bărbați pe care continuam să-i strâng în brațe și nu știam în fața căruia dintre ei să îngenunchez. În cele din urmă a apărut și femeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l evoc. Amintirea lui a rămas atât de adânc cufundată în mine, întipărită în mine, încât nu am ce să-mi amintesc. Așa cum nu poți să-ți amintești despre o mână, despre un picior, chiar dacă nu le mai ai. Te incomodează absența lor, îți îngreunează gesturile, îți modifică felul de a gândi, de a reacționa, dar nu ți le mai poți aminti. Cel puțin așa cred, cu intuiție de prozator și din discuțiile cu unii cunoscuți care au trăit o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capul. Se juca, distrată, cu ceasornicul care-i atârna la gât. ― Se vede că nu locuiți în comun. Fiecare am depus eforturi să ne vedem... Nu, nu ăsta-i cuvîntul! Nu să ne vedem cât mai rar, ci să ne incomodăm cât mai puțin. De pildă, eu gătesc între 9 și 11 dimineața. Știu că bucătăria e goală. Domnul Vâlcu face primul baie. La 7, 30 trebuie să fie la birou. Urma domnul Panaitescu, care începea lecțiile după 8 și așa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atinge stratul simplității. Geniile își construiesc drumul odată cu mersul. Când sunt contemporani, oamenii de geniu reacționează, unii față de alții, precum păunii. Gloria este precedată și urmată de imense neplăceri. Geniile - acești minoritari sublimi și turbulenți. Gloria are un singur cusur : incomodează atât pe posesor cât și pe cei din jur. Zbate-te pentru glorie! Dar ferește-te de copita ei. Râvnim podiumul regal al artei. Nu și urcușul până acolo. Noi, românii, suntem înșurubați în univers prin speranța fără de sfârșit a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Imbecilii nu se apropie de oamenii superiori decât pentru a-i zugrăvi cu noroi. Imbecilul știe că nu este considerat viu, dacă nu batjocorește cadavre. Preluat de mass-media, golul își amplifică teribil rezonanța. Imbecilul este convins că inteligența l-ar incomoda cumplit. Proștii sunt vremelnici, prostia - nu. Principalul izvor al răutății este tot ignoranța. Omenirea a demascat, ce-i drept, prostia. Dar nu i-a putut descuraja de loc evoluția. Imbecilii sunt imuni la alienare. Prostia se perpetuează fără efort. Precum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să-i scoată pe ai lui din peșterile gândirii. Și știm ce a pățit. Nu orice cititor ajunge la măduva cărții. Omenirea se rătăcește de câte ori ridică osanale sterilității. Există regizori de teatru care lucrează doar pentru critici. Publicul chiar îi incomodează. Trăim anapoda. Lăsăm neconsumate atât resursele creierului, cât și pe cele ale inimii. Cele mai cumplite închisori nu au ziduri. Bucuria evadării e, de regulă, pigmentată de amenințarea pedepsei. Adevărul e că se scrie foarte mult. Și nu se mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mine glăsuiește - chipurile - o patimă nebună. (Și, culmea culmilor, au reușit chiar să și demonstreze asta prin nu știu ce diagnostice psihiatrice doveditoare, dar în întregime scornite, firește!) De fapt, lucrul acesta s-a întâmplat pentru unicul motiv că le-am fost incomodă întotdeauna, punându-mă împotriva pornirii de gloată, pornire ce în ei își găsește atât de bine expresia. Iar acum, probabil, se bucură pe deplin de victoria lor asupra mea, căci bucuria începe acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a fi al lor era totuși o mască, cum era bunăoară și fumatul sau râsul uneori prostesc, o mască cu rolul de a le da posibilitatea de a se disocia de propria naivitate, de tracul și de modestia care le incomodau. Cam așa se petreceau lucrurile cu Iozefina care, cu toate că era deja căsătorită, trăda o alură de domnișoară. Felul ei de a se comporta în gașcă era chiar cel al fetelor care încercau din răsputeri să și consolideze rapid o personalitate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încercând să se obișnuiască cu hainele lui noi făcând lungi plimbări, dar pantalonii îl strângeau și îl împiedicau să stea pe vine și să rămână așa ceasuri întregi într-o poziție în care se simțea comod, iar cămașa îl rodea, incomodându-l și provocându-i o mâncărime despre care nu știa dacă se datorează pânzei sau sării de mare. în sfârșit, se dezbrăcă din nou și se înveli în pătură, lăsând să treacă astfel restul zilei, ghemuit și cufundat în gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tînăr era tot dizgrațios) de ce apari în public să-ți afișezi iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]