687 matches
-
și ciorba. Plicul e acum inutilizabil, iar pe dosul scrisorelei omul vede o înșiruire bizară de litere: „ragăm nu“. Aiurit, o întoarce și citește cuvintele prin care amicul îl recomandă: „un măgar“, „un moftangiu“, „cu deosebire zevzec“... Amândoi amicii sunt indignați: unul, pentru că a fost insultat de prietenul care-ar fi trebuit să-l laude; celălalt, fiindcă omul pe care l-a recomandat a deschis plicul. Dincolo însă de umorul irezistibil al schiței încheiate cu două perechi de palme, geniul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
ce oficiu?, o întrebă și vocea deja îi era plină de ironie. La cel de lângă piață. O urmărea cu respirația tăiată, tremurând de nervi. Ți-ai făcut anume drum pe acolo. Sperai să-l întâlnești pe Adrian. Ea îl fixă indignată, zâmbind. Mojiciile tale nu mă mai supără. Intenționam de mult să trec prin piață ca să-mi cumpăr fructe. El își continuă interogatoriul strâns. Ai fost pe la el? Doar stă pe acolo. Nu. Nu l-ai văzut? Nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degrabă o implicare, un ochi deschis către mine. Pot să înțeleg din asta, prin urmare, că filmul acesta și-a atins scopul? Ați dori să-l revedeți? Da, firește că da, dar nu având în spatele meu o mulțime de oameni indignați și plictisiți la culme. Asta mă face să mă simt nu știu cum, să mă întreb dacă nu cumva eu sunt cea anormală. Ați putea face abstracție de aceste manifestări, reprobabile, la urma urmei. Nu cred că sunt simple manifestări, mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vom găsi? Vom afla cât de curând, spuse Ted. Se auzi declicul intercomului. — Căpitane Barnes, scafandrii au montat sasul. Robotul este pregătit să intre În astronavă. — Ce robot? exclamă Ted. UȘA — Eu nu cred că așa trebuia procedat, spuse Ted indignat. Noi toți am venit aici pentru ca primul pas pe o navă extraterestră să fie făcut de către un om. Și tocmai asta cred că ar trebui să facem. Nici vorbă de așa ceva, zise Barnes. Nu putem risca. — Trebuie să consideri locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ascuns. Iar când, în disperare de cauză, acesta a deschis porțile jurnaliștilor, efectul a fost contrar. Ziarele au scris despre „peștera lui Adi Boba“ și „Nababul socialist“, experții au apreciat valoarea tablourilor la milioane de dolari, iar pe internet cetățenii indignați au cerut confiscarea averii, eliminarea paraziților, îmbuibaților, lipitorilor etc. PSD a pierdut un milion de voturi. Năstase s-a făcut tot mai mic, în jilțul său de la Cameră, până când PSD ul i l-a tras de sub el. În efortul final
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
cratere artificiale, a unor cicatrici ascunse, a unor accidente de natură să mă facă să tresar. — ei ? — nimic, Domnișoară. sunt singurul dumneavoastră locuitor. nicio altă urmă de intrus. erau însă și zile, cum spuneam, cînd Domnișoara ri se arăta extrem de indignată întrucît îndrăzneam să o privesc cu prea mare atenție. îmi reproșa atunci că am priviri libidinoase, că încerc să o dezbrac din priviri, că îi căutam transparențele. — nu vă este rușine, domnule, să mă priviți cu globii aceștia umezi ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cele cinci cutii poștale și îi arăta acum lui Victor, rînd pe rînd, conținutul. toate aveau cîte ceva înăuntru : scrisori, flaiere publicitare, ziare. — a trecut poștașul și noi n-am simțit nimic, repeta fata destul de supărată, chiar cu un aer indignat, gata să izbucnească în plîns. observînd-o în tăcere Victor simți doar nevoia de a-i spune : — ai grijă, nu încurca corespondența. Dar fata se agita cu teancurile de scrisori și de ziare în mînă și-l imploră pe Victor să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bată la palmă cu o nuia de corn foarte ageră, de care tot unul dintre noi făcuse rost. Era atât de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care erau scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat planșetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoa- re a acestui om, de siguranța lui, și de felul decis și protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. - Cum! exclamă în sfârșit tatăl meu indignat, necăjit arăt eu? Necăjit ești azi și mâine nu mai ești! Or, eu, ce să fac? Adică el se simțea lovit pentru toată viața și niciodată n-avea sa-i mai treacă rana pe care o primise. Și începu să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fără să-mi spună și el o vorbă. Florico, mie nu mai îmi place de tine, am găsit alta, mă duc... - Și parcă dacă ți-ar fi spus era mai bine? am zis eu. - Da ce, suntem cîini? zise ea indignată. - Adică la ce îți folosea ție să-ți spună? Să te vadă plîngînd? - Eu să plîng?! zise ea cu o mândrie neașteptată. Dar trăiești cu cineva, îi spui c-o iei, că vrei să-ți facă casă... De ce îi mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Erau mai multe odăițe în acea curte și o voce i-a răspuns și i-a arătat-o pe a mea. Am auzit o bătaie în ușă și am sărit din pat în prag se afla Diaconescu, un domn sever, indignat, străin și implacabil. - Ai spus, a început el, că îmi dai banii în câteva zile. Au trecut două săptămâni și ai dispărut. Ce înseamnă asta? Ți-am spus că adun bani pentru sora mea, nu sunt bogat, muncesc cu un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
colțul unei mese, și urmărea atent grupul lor. Întâlnind ochii lui Amory, insul a zâmbit ușor. Amory s-a Întors către Fred, care tocmai se așeza: — Cine-i prostul ăla livid care se zgâiește la noi? s-a plâns el indignat. — Unde-i? a strigat Sloane. Punem să-l dea afară! S-a ridicat În picioare, clătinându-se puternic și ținându-se strâns de scaun. — Unde-i? Brusc, Axia și Phoebe s-au aplecat una spre cealaltă, șoptindu-și ceva peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
confidențial spre interlocutor: — Să’bă’oresc făcut-praf-viața. Moment mă’eț, făcut-praf-viața. Moment mă’eț, praf mă’eț. Nu-ți pot povesti... A auzit remarca lui Carling adresată barmanului: — Dă-i o apă seltzer cu brom. Amory a scuturat din cap indignat. — Nu m-ating de ‘șa ceva! Dar ascultă, Amory, o să ți se facă rău. Ești alb ca varul. Amory a reflectat asupra problemei. A Încercat să se examineze În oglindă, dar chiar și dacă Închidea un ochi, nu putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din New Jersey la Club de Vingt (poreclit Club de Gink), sau În Sala Trandafirilor de la Plaza. Oricum, chiar și această distracție cerea câteva cocteiluri, ca să „cobori până la nivelul intelectual al femeilor prezente“, după cum Îi spusese cândva Amory unei matroane indignate. În ultima vreme Amory primise scrisori alarmate de la domnul Barton. Casa din Lake Geneva era prea mare ca să poată fi Închiriată ușor. Cea mai bună chirie ce se putea obține În prezent n-ar fi acoperit, decât impozitele din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
inocenți ce miroseau Încă a St. Timothy’s sau a Farmington. Când povestea ajunsese la urechile unchiului ei, un cavaler uitat de lume, dintr-o epocă mult mai ipocrită, urmase o scenă din care Eleanor ieșise Înfrântă, dar revoltată și indignată, și căutase adăpost la bunicul ei, care trăia la țară, la limita senilității. Cam asta fusese toată povestea până la Întâlnirea lor. Restul i l-a istorisit chiar Eleanor, dar asta mai târziu. Se scăldau deseori și În timp ce făcea leneș pluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
duse la bar, turnă încă un rând și se întoarse afișând un nou zâmbet: fratele mai mare încerca să-l liniștească pe fratele mai mic. — Știi cum merge jocul, domnule detectiv. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai fă pe cercetașul indignat. Danny ignoră paharul și încercă să detecteze semne de teamă în ochii lui Gordean. Un bărbat alb, zvelt, de patruzeci și cinci, cincizeci de ani. Peste un metru optzeci, cu o coamă impresionantă de păr cărunt. Nici un fel de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
activitate - să meargă în România. Răspunsul e că generalul Brialmont a lucrat fără să ceară voia guvernului său. Și generalul e pedepsit fiind pus în disponibilitate. Un incident foarte penibil în lumea literară, toți intelectualii sunt foarte mâhniți, unii foarte indignați. O nenorocire s-a întâmplat, marele poet Eminescu a înnebunit. Toată lumea, prietini și dușmani, deplâng această catastrofă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Macedonski, face excepție. În revista Literatorul pe care o dirige, el scrie următoarele versuri: epigramă Un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
societății studențești Unirea, strada Colței no. 30; acolo rosteau cuvântări fulgerătoare studenții: Stăuceanu, Spiroiu, Inotescu, Bianu, Frunzescu, Ghica Simionescu, Costică Iliescu, Jano Iancovescu, Paul Scorțeanu, Gogu Florian, Costică Rădulescu, N. Maimarolu, autorul acestor rânduri etc. etc. Pe lângă studenții convinși și indignați erau și studenții agenți ai clubului conservator. Fiindcă trebuie să se știe că, pe vremea aceea, cele două partide de guvernământ întrebuințau, rând pe rând, pe studenți ca element de agitație în contra guvernelor. Și în agitația în contra d-rului Romniceanu, Clubul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și arestă pe Emil Frunzescu, care fu personal desemnat de d rul Romniceanu cum că s-ar fi dedat la o brutală agresiune asupra sa. Ceea ce este exact, e că atunci când poliția însoțită de vestiții bătăuși, porecliți mai târziu „cetățeni indignați“, au năvălit în curtea spitalului Colțea, studenții s-au apărat cu ce au putut, servindu-se de seringe cu acid sulfuric, ardei pisat etc. În amestec, d-rul Romniceanu a fost lovit la ureche și rănit. Emil Frunzescu, acuzat că a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
film despre fluturi și zborul lor - fluturi zburând sau jucându-se în soare, fluturi scăpând de sub lovitura unei labe de leu și alte secvențe -, ce va fi făcut cârtița? Parcă o văd: n-ar fi înțeles nimic, ar fi pufnit indignată și ar fi trimis filmul pe lumea cealaltă... 26: N-am auzit de mult poveste mai stranie ca aceasta: un om, un francez, să-i zicem Louis Jouillac, avea 84 de ani. La 84 de ani înseamnă că văzuse cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Thor și la care savanții nu zic nici pâs. Nebunilor pașnici să le lăsăm măcar hârtia și Apa cea Mare - altfel, ne aude posteritatea (sau trecutul) și ne facem de râs: ce se întâmpla în ’69 - se va întreba ea, indignată cum o știm - dacă se cerea fiecărei nebunii bază științifică și fiecărei îndrăzneli, fundament istoric? Directorul comercial al unei fabrici de gulere, Michael Booty, dovedește calitatea excepțională a produsului (rezistență la eforturi până la 4.500 livre) folosind - pe propria persoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu Ela. Plan american: Imagini alternative din zona lui Gheorghidiu, Banda sunet: Aceleași voci; Prim plan + bandă: Chipul femeii: Domnule G., treceți-mi un pahar cu vin, vă rog. Traveling stânga: G. privește cu o atitudine dezinteresata. Traveling brusc: Chipul indignat al Elei. Bandă sunet: Ela: —Te rog să torni un pahar de vin, doamnei! 4. Elemente specifice limbajului filmic Diferențele imposibil de ignorat, puse în evidență de lectură celor două texte se accentuează radical dacă gândim fragmentul din filmul lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
lângă apă. Dar starea ei de spirit în acea zi de septembrie nu se potrivea deloc cu plimbările idilice în natură. Rezultatul alegerilor din 19 septembrie căzuse ca un trăsnet peste mulți oameni, iar Facebook ul era plin de comentarii indignate. Felicia nu era șocată de anunțul privind intrarea în parlament a partidului naționalist. Se simțea, însă, tristă și frustrată. „Cred că mulți nu votează în cunoștință de cauză“, mi-a scris ea, două luni mai târziu. și nu era vorba
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
povesti mai departe, pe propriile wall-uri, conturi de Twitter sau bloguri, și fiecare ar avea un public de doar zece inși, numărul celor negreșit oripilați de funcționară ar ajunge la 2.400. Deja vorbim de o mică armată de oameni indignați. Părerea mea e că funcționarele ar trebui să se gândească bine înainte să-și dea cu ojă la serviciu. United Airlines distruge chitare Dacă se mai întâmplă să ai și talent la muzică, să spunem, poți face și un cântec
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
fi ca o fiică în casă. În definitiv, e vorba de familia băiatului. Au dreptul la sentimentul lor de mândrie. Dar familia reuși să găsească o singură potențială noră. Era slăbănoagă și întunecată. — Ca o cioară, ziseră Kulfi și Ammaji indignate când prima fotografie le fu arătată de Lakshmiji, care făcea pe agentul bursier de căsătorii. Încerci să-l însori pe bietul Sampath cu o cioară. — Are noroc și așa că a găsit pe cineva, spuse domnul Chawla, care renunțase la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]