3,661 matches
-
NOI APARIȚII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului COLECȚIA LIRIK *** CORNEL BOTEANU (Baia de Aramă, Mehedinți): LA CINA FĂRĂ DE TAINĂ Arta poetică purtătoare a unui cifru special de individualitate, orientarea predilectă spre eposul ancestral, traducerea înțelesurilor existenței, abundența de mitologic în prozodia, în aparență simplă, atenta construire a versificației, toate acestea fac din lirica lui Cornel Boteanu, un act creator sinergic-inovativ, dar discret în egală măsură, în literatura română
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
folosit și ”audiat” chiar în apropierea noastră și de care avem tentația să ne ferim ori să-l evităm. Scriitorul privește, cu realism și curaj, în față, acest limbaj pe care-l plasează personajelor sale, dând culoare și chiar o individualitate proprie acestora. Romanul se încheie simetric, unitar, prin frânturi din discuțiile oamenilor obișnuiți, discuții ce apar și la început, referitoare la subiecte ce macină societatea (politică, pensii, nivel de trai), sugerându-se faptul că drame precum cea trăită de Violeta
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
fi întotdeauna un subiect plictisitor pentru studenți. Edward A. Murphy Educația ne-a făcut ceea ce suntem. Claude Adrien Helvetius O bună educație cere că educatorul să inspire elevului stima și respect, si nu se poate ajunge la această prin nimicirea individualității elevilor și prin asuprirea stimei de sine. Samuel Smiles Educația pe care o primești la colegiu îți arată cât de puțin știm în realitate. Thomas Chandler Haliburton Educația întregii lumi este mai presus de orice. Pierre Athanase Larousse Educația unui
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
fii, prin rudele de orice fel, sunt implicați. Pe titulari i-am adus în fața Consiliului, apoi - printr-o Ordonanță - i-am iertat. Lucrurile se repetă de aproape cincisprezece ani. Periodic îi chem înaintea instanței. Nu lipsește unul. O turmă, nici o individualitate; pot, de-acum, să poarte cu toții același nume și prenume. Reacții de grup, figuri tot mai asemănătoare. Efecte sigure ale unei tot mai accentuate și mai devastatoare consanguinități. Melanjul cu cei din vale se dovedește ineficient. E bine să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
umeri. Se Întreba dacă responsabilul era Într-adevăr unul singur. Poate că fusese mâna mai multora cea care distrusese acele vieți. Totuși, conștiința sa respingea ideea unei crime colective: acele omucideri aveau o formă, iar În forma aceea strălucea absoluta individualitate a unui singur asasin. Cine ucisese o făcuse dintr-un motiv unic, chiar dacă se ascunsese Într-o pădure de simboluri. Totul Începuse cu crima mozaicarului și era cu neputință să nu fi existat un raport Între cele două omucideri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un munte al trupului și să fie văzut. Așa s-a născut „Cocoșatul“. O poreclă la fel ca „Piticul“, ca „Pricopsitul“, ca „Gâdea“, ca „Ciungul“. O poreclă e de fapt o reclamă prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dat în orice dimensiune. Nimic mai simplu. Acum, în chiar această imediată secundă, orice ar putea însemna conceptul de eu sau mine, sau simțirea stranie la care aproape toți oamenii s-au referit printr-un pronume personal care să constituie individualitatea cuiva, eu sunt Bogdan. În spatele meu se află, speriat și tremurător, stupidul prinț Luca. Câmpii sub noi, jos de tot. Case. Bătrânul Kremlin rămâne repede în urmă, cu arhitectura sa superbă și acoperișurile adormite ca niște aripi de mult împietrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
l are) joacă golf. Hans nu știe ce‑i ăla golf. Rainer spune că nici nu‑i nevoie să știe fiindcă lui oricum nu‑i trebuie golf. Sophie zice că, după părerea ei, accentuarea exagerată a liberului arbitru și a individualității conduce înapoi la creștinism. Rainer, care‑i încă departe de a fi depășit creștinismul din el însuși și care discută des și cu plăcere cu preoții, îi spune Sophiei că n‑ar trebui să vorbească așa disprețuitor despre Dumnezeu, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și în cea profesională. Munca nu e o constrângere, omul se împlinește prin ceea ce face, șoptește mama. Împlinirea adevărată sosește însă abia atunci când nici un om nu mai este sclavul altui om. Asta eu nu mai sunt de mult, sunt o individualitate, care supune voinței sale alte individualități, mai exact femei. Nu‑mi dau socoteală decât mie însumi, la fel și femeia pe care o iubesc nu‑mi dă socoteală decât mie. Mamei lui Sepp nu‑i place să audă așa ceva. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e o constrângere, omul se împlinește prin ceea ce face, șoptește mama. Împlinirea adevărată sosește însă abia atunci când nici un om nu mai este sclavul altui om. Asta eu nu mai sunt de mult, sunt o individualitate, care supune voinței sale alte individualități, mai exact femei. Nu‑mi dau socoteală decât mie însumi, la fel și femeia pe care o iubesc nu‑mi dă socoteală decât mie. Mamei lui Sepp nu‑i place să audă așa ceva. Fiul ei refuză să se revolte împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
placă nouă la pick‑up, ca să nu fie nevoit să asculte vechea placă a partidului comunist, care în plus are și un defect: sună fals, iar cei doi zic mereu același lucru. Chiar dacă sunt două persoane diferite, n‑au nici individualitate, nici viață proprie. Nu observă că Hans s‑a desprins deja din lungul lanț de mâini care dau mai departe găleata cu apă spre casa cuprinsă de incendiu (casa nu se vede, dar există, fiindcă altfel n‑ar exista nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la alcătuirea căruia a contribuit și el. În tot acest timp, nici nu se atinge de tartină. Doar îți dau bani destui, de care poți să cumperi un unt ca lumea sau mezeluri! Omul trebuie să‑și descopere, în sfârșit, individualitatea, acesta e noul tip de muncitor, muncitorul modern, dar eu în curând n‑o să mai fiu nici măcar asta. Vechiul tip de muncitor rămâne veșnic în același stadiu. Muncitorul individualist are nevoie de mult spațiu, lumină, aer și soare, unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acest om universal nu există și nu va exista în veci; există muncitorul și exploatatorul muncitorului împreună cu acoliții acestuia. Hans spune că Rainer spune că ideea de a fi parte a unui întreg e dezgustătoare. Pentru că omul e întotdeauna o individualitate și e complet singur, dar în același timp inconfundabil, ceea ce‑i conferă tărie. Mămica scoate un țipăt strident, nu fiindcă s‑ar fi tăiat, ci pentru că fiul ei a apucat‑o pe o cale greșită. Revino‑ți! Distrugi nevoile propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am am Învățat repede cum să mă comport cu clienții și m-am obișnuit destul de bine cu munca asta. Un băiat de serviciu nu are personalitate, nu-i așa? Vreau să spun că Înainte de a fi o ființă umană cu individualitate proprie, trebuie să fii un băiat de serviciu. Asta Înseamnă că trebuie să acorzi prioritate statutului tău de băiat de serviciu față de cel de ființă umană. Am fost surprins cât de mult mi-a plăcut starea asta. Asta e ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ci la nivel individual. Mă gândeam la toate astea În timp ce Îmi simțeam capul Învârtindu-mi-se de amețeală, iar vocea din adâncul meu Îmi transmitea semnale asupra pericolului, avertizându-mă că nimic nu era mai Înspăimântător decât destrămarea mea ca individualitate umană. Destrămarea personalității nu avea nimic de-a face cu instalarea nebuniei, nici cu labilitatea psihică. Nu există boli mintale pe care să le poți evita. Eu, Însă, trebuia doar să acord prioritate dorinței de a menține contactul cu exteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
e! arătându-și caninii proeminenți, oarecum drăgălași, și gingiile de o culoare cam bolnăvicioasă. Am realizat că mă udasem și eu În interiorul coapselor, deși nu doream ca asta să se Întâmple. Se spune că dimensiunea erotică este responsabilă de destrămarea individualității umane. Eu nu prea citesc cărți, de aceea nu cunosc adevărata cauză. Noriko a reușit În cele din urmă să-și Îndepărteze masca de pe față. Ecstasy avea cam aceleași efecte ca un ser al adevărului, de aceea nu avea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară, liberă, independentă, autonomă, inaccesibilă violențelor venite de altundeva: un tiran, trupul, dorința, socialul, natura sau familia. Plăcerea definește în consecință bucuria de sine ca o suveranitate realizată, cucerită și radioasă. MOMENTUL AL DOILEA îNTREBUINȚĂRI TERAPEUTICE ALE CUVÂNTULUI: SOFISTICA ANTIPHONIANĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nici o legătură cu artificiile propuse de social pentru a supune și a poseda individualitățile aservite și alienate. Nu aflăm plăcere în a strânge bani, în a tezauriza, în a ne plasa economiile într-o instituție bancară sau financiară. Antiphon își bate joc de un avar care refuză să-și ajute un prieten, își îngroapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la construcția de sine urmărind virtuțile reale și căile care duc la înțelepciune. Practica filosofică presupune o individualitate protejată de ceea ce-i știrbește integritatea și o amenință. înțelepciunea se obține prin refuzarea mofturilor sociale și prin concentrarea energiei proprii asupra unei modelări de sine utile pentru a genera jubilare adevărată și plăcere autentică. Pentru că viața merită să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosofice. Nimic din ceea ce intră în alcătuirea acestei case filosofice nu se sustrage proiectului unei exprimări și întrupări a epicurismului. Forma arhitectuală obligă la fond, desigur, dar și la existențele care evoluează în sânul său. Aranjarea statuilor în cupluri, în individualități care-și corespund, propune o meditație asupra celui mai bun mod de viață: suveranilor li se opun poeții și filosofii; în fața vieții active a oamenilor angajați în cercurile puterii și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ani. Cine se mai interesează de gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare să crediteze poemul epicurian cu o fărâmă de interes, știind că este produsul unei individualități deranjate? Dificilă agape la adepții Răstignitului... Ca să calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
desenată în drojdie) o searbădă invenție mecanicistă: grotescă și banală ca o bicicletă. Poezii utilizând asemenea elemente, cu neinteligența laică a unui manual înscris în sindicate, sunt profanatorii. În treacăt fie spus: domnul Arghezi e un neinstruit meșteșugar al versului. Individualitatea, noțională, a cu-vîntului, nu e topită în aceea, fonetică, a versului. Lexicul special pus în circulație și care face așa de curioase pamfletele și schițele sale, dăunează poeziei. E neglijat, urât. S-a recunoscut în ultimul timp că versul vrea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să legăm numele nostru pieritor, în litere cu timpul cicatrizate, de eternitatea lui. Copac venerabil și drag, pe care coloniile de licheni ale tinerei generații (după mine vârsta acestei generații e paleozoică, judecând după rudimentul organismelor și lipsa lor de individualitate) nu izbutesc să mi-l ascundă. VEGHEA LUI RODERICK USHER (Parafrază) În descrierile Gândului Despot. The Haunted Palace Modul unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher. Implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pulsația greoaie a versului. * Primind invitația Universului literar să scriu aceste rânduri în marginea unui număr închinat omului care de 30 de ani înviază gândirea noastră matematică nu numai prin prețuitele-i lumini, dar și prin ascendentul aproape mistic al individualității lui, voi căuta să comentez portretul de pe copertă, să-l fac mai vorbitor. Un om blond, foarte blond, de blondul idilic al stelei de seară sau al urbei pe munți, în apus. O față românească, dar străveche (daco-romană) încoronată de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]