563 matches
-
pe care, după un scurt ocol, o străbătu pentru a doua oară... De abia acum, de pe treapta de ciment a "VOPSITORIEI PENTRU ARTICOLE DE PIELE. PODOABE. NASTURI. REPARAȚII PENTRU AUR" își făcu apariția și coborî un enorm câine gălbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură de canal
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obiecte de patrimoniu, dopuri de plută, șomoioage de vată, în camioane militare, contribuind și ele la atmosfera generală de bombardament, prin faptul că-și clănțăneau caroseriile. În planul doi, o sferă imensă de pâclă și suspensii acide își plimba contururile indolente, pe axa Nord-Sud, pe deasupra orașului, închizînd în partea ei de jos șantierele Centrului Civic și pe cele ale Casei Poporului. Pătrunseseră în cea mai generoasă zonă de demolări a Europei. - Îți place?... Rămâi atașat cauzei? se împurpură din spate Ispititorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar numai după ce vei urca, de fiecare dată, târâș, verticala acestui perete, vei putea cunoaște ceva din scârboasa senzație a câștigării sutei de lei." În vremea aceea erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața unui telefon indolent. Își rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată - nu avea cum. Atunci când intrară cei patru, contele stătea lângă șemineul nefolosit, afișând poza imemorială a aristocrației indolente și sprijinindu-se cu cotul de zid. Lângă el se afla o masă scundă, pe care erau puse o butelcă de vin și o tabacheră de argint. Țigările nu conțineau tutun, dar cânepa indiană creștea pe câmpiile din K în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
decapotabil, refăcîndu-și rujul de pe gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd și-a luat mascara cu două degete și și-a pensulat ușor dosul genelor ca o amantă indolentă. Oare cine era - casieră la un club de noapte, amanta vreunui magnat al imobiliarelor sau o prostituată localnică Întorcîndu-se În La Linea cu un stoc proaspăt de prezervative și jucării sexuale? Ea a observat că o priveam În oglinda retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mă tenta să mai fac o remarcă frivolă, dar Îmi dădeam seama că el nutrea pentru oamenii din Residencia o grijă impetuoasă, aproape nerăbdătoare. Îmi amintea de un tînăr comisar districtual din perioada imperială, confruntat cu un trib bogat, dar indolent, care În mod explicabil refuza să-și părăsească colibele. Din bandajul de pe braț Îi curseseră cîțiva stropi de sînge pe mîneca de la cămașă, dar era evident că nu-l preocupa propria-i persoană, ci era condus de un zel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
domnească la Londra? Dar a doua zi, niște depeșe l-au silit pe George să devanseze ora plecării, astfel că Brummell fu cu totul uitat. Puțina curtenie a acestuia era pe măsura indiferenței prințului. Firește că era o greșeală acest indolent dezgust al lui Brummell față de orice avans al regelui Angliei, dacă ne gândim la ceea ce s-ar numi o politică a vieții. Dacă nu s-ar fi comportat astfel, Brummell nu ar mai fi fost el1. De atunci, George al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în miezul verii, avea deja înfățișarea unui oraș. În țara asta în care bărbații își luaseră de multă vreme obiceiul de a umbla pe stradă cu capul descoperit, sau de a și-l acoperi doar cu o simplă eșarfă aruncată indolent peste creștet și care aluneca încet în cursul zilei, spre a ajunge pe umeri, toată lumea recunoștea de departe silueta ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini granadini îi știau numele adevărat. Se zice că propria sa mamă fusese cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul mesei, un braț gol de adolescentă Întins indolent pe toată lungimea lui, cu venele turquoise de dedesubt Întoarse În sus, spre razele de soare solzoase, cu palma deschisă, așteptând leneșă ceva - poate spărgătorul de nuci. Pe locul unde stă preceptorul meu de atunci, imaginea este schimbătoare, o succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea spectacolul la care luase parte. CÎt despre Oberlus, el vîslea Încet, relaxat, mulțumit de sine și de finalul răzbunării sale, cu aerul indolent al cuiva care tocmai are parte de o plimbare cu barca pe lacul dintr-un parc public, bucurîndu-se de o demonstrație pirotehnică. În interiorul navei, cîțiva bărbați pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de sus ale navei, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
listă de motive de „indignare” : propune o viziune. De fapt, apelul la indignare nu era decît un soi de „deșteaptă-te, române !”, de exasperare în fața unei tot mai impertinente lipse de viziune a clasei politice, întărită de o tot mai indolentă miopie socială a populației. Calea speranței se dorește o critică fundamentală a „căii dezastrului” pe care înaintăm astfel cu toții, creduli, ca într-o parabolă a orbilor. Cei care s-ar aștepta la o rețetă macroeconomică salvatoare sau la soluții geo
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dea ordine. Sau sfaturi. Stilat puțin, prostul persiflează, nu înjură. Judecata prostului este terenul supliciului. Seriozitatea scrobită este masca obișnuită a prostiei. Dintr-un idiot, elanul poate face un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să le lăudăm cât mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii prelungite. Nașterea unui geniu rămâne o taină. Nu vom putea deci să clonăm decât imbecilii. Prostul reușește să compromită și râsul. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Prostia și invidia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dă-mi buletinul. — N-am. Tipul așezat pe bancheta din spate deschise portiera și ieși din mașină, ținând în mână, aparent fără intenția de a-l folosi, un pistol-mitralieră scurt, și se apropie de targuí încet și cu o figură indolentă. — Ia să vedem... Cum vine asta că n-ai buletin? Toată lumea are buletin. Era un bărbat vânjos, cu mustață stufoasă și înalt de stat, cu aspectul celui ce se simte sigur pe sine, dar, brusc, se frânse în două, slobozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rareori pe teren, în ultimii cincizeci de ani au fost raportate atacuri ale ludovicianului asupra vorbitorilor a peste douăzeci de limbi. Cercetarea de față și altele sugerează existența unei populații stabile, dacă nu chiar în creștere. Caracteristicile ludovicianului: Masiv și indolent, colorit șters, vag, aproape inexistent, rază mortală a mușcăturii, înotătoare regresive și meme dorsale ubicui. Mituri legate de ludovician: Nu e de mirare că acest mare, periculos și enigmatic prădător este subiectul multor legende și superstiții. Poate cel mai impresionant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se instalase, veche, o ură necruțătoare. Doar pentru că, din inițiativă proprie, mă mutasem la Tomulești, directoarea începu să-mi poarte sîmbetele și mie. Ca pensionar, tatăl Anetei Gărgăun continua încă să profeseze. Față de tineri, pe care-i considera incapabili și indolenți, nutrea un dispreț profund. El însuși slab meseriaș, dar oricînd gata să se laude cu groapa de gunoi pe care, pe vremea cînd era director, a pus să fie săpată în curtea școlii, nu citea nimic deși, din loialitate, avea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fac să curgă, în sfârșit, în favoarea mea, să sparg nesimțirea vârst nicilor. Tot mai subțiat, orbit, cu capul în pământ, împins de la spate. Oglinda restituie, ore în șir, simetria acelorași urechi roșii, în creștere, până devin ale unui elefant, uriașe, indolente, încărcate de misterioase primejdii, fluturând de o parte și de alta a capului, atingându-mi gâtul moale și umed. În oglindă, imaginez libertatea, smulg fantoma ei din adâncul cel mai tainic, unde a tot scâncit, ascunsă de ochiul supraveghetorilor. Fereastra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de marginea patului metalic, cu genunchii ridicați, de pe care caietul verde lunecă pe cearceaf. Oră gri, azurul mai păstrează flacăra zilei : limbile ei roz și vinete înfășoară norii din fereastră. Destul o clipă de neatenție, ca să recazi în ame țeala indolentă ; totul e încă pufos, pereții moi, fereastra tulbure, ca și perna, turmentare, lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna și-a instalat în fereastra strâmtă a chiliei capul ei îngustat, de asin. Trubadurul întârzie însă la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adresă el și din priviri către Zare, ia spune ce reprezintă desenul acela din stânga sus, de pe tablă! Zare se ridică tacticos, niciodată nu dădea În brânci să reacționeze rapid la ordinele profesorilor, trecea chiar drept un elev puțin cam obraznic, indolent, cu certe calități, dar „brânză bună În burduf de câine“, cum obișnuiesc să spună directoarele bătrâne despre elevii care mai pot fi recuperați prin Încurajare. Închise caietul și privi cu atenție spre tabla plină de desene stângace. Îl reperă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care n-are alt merit decît acela că promite o viață lungă? Călugării trăiesc, de obicei, mai mult decît ceilalți oameni; trebuie să ne facem călugări pentru asta? Nu e vorba ca un om să ajungă la vîrsta matusalemică tîrîndu-și indolent și inutil firul vieții; dar cu cît se va fi gîndit mai mult, cu atît el va fi făcut mai multe acțiuni lăudabile și utile, cu atît mai mult va fi trăit. De altfel, dintre toate distracțiile, vînătoarea este cea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
însemna să cerem prea mult oamenilor; le facem o mare onoare presupunînd că trebuie să aibă asupra lor înșiși o putere mai mare decît asupra celorlalți. Contemptus virtutis ex contemptu famae. Suveranii insensibili la reputația lor n-au fost decît indolenți sau voluptoși abandonați lîncezelii; erau făcuți dintr-un aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dintr-o clasă mai mare); o chema Valentina, avea forme carnale abundente, sâni mari, lătăreți, pe care se odihnea libidinos imaginația noastră aprinsă. În visul nostru lubric, nu vedeam decât șolduri imense, picioare groase, brațe rotunde. Ea era o fată indolentă, cu o privire adormită și posacă, fără (cel puțin În mod aparent) conștiința atracției teribile ce o reprezenta pentru noi. Mă uimea probabil excesul formelor carnale, dar nu știu de ce aveam preconcepția că așa trebuie să arate femeia cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
promițătoare, priviri impure, priviri pure, priviri vinovate, priviri arogante, priviri disprețuitoare, priviri dulci, priviri reci, priviri distante, priviri supuse, priviri provocatoare, priviri parșive, priviri ucigașe, priviri directe, priviri indirecte, priviri interiorizate, priviri senzuale, priviri rafinate, priviri voluptoase, priviri scormonitoare, priviri indolente, priviri inteligente, priviri leneșe, priviri interogative, priviri afirmative, priviri furioase, priviri insolente, priviri triviale, priviri pudice, priviri sincere, priviri de domnișoară, priviri de femeie, priviri de... Închei fiindcă am devenit prea patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spectacol gratuit. „Duceți-vă dracului de jarve! Degeaba trăiți!“ Le Întorc spatele. Ies. „Idioților!“ le strigă și A. și trântește ușa venind după mine. (joi) Facem limba italiană cu Andreia V., o femeie tânără, foarte Înaltă, cu șolduri alungite, ochi indolenți, voce puțin răgușită; mă Îndrăgostesc fulgerător de ea; la a doua oră, Îi aduc un sonet proaspăt tradus din Guido Guinizzeli. Îl citește atentă până la capăt, apoi: „E bine“, zice, „ai talent“ și Începe să explice il trapassato prossimo. (miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici el mai prejos. Cine nu-și amintește de Brigitte Bardot și de extraordinara ei transformare, din fata cuminte de familie bună, din mititica neastâmpărată din Cette sacrée gamine în exploziva bombă sexy din Et Dieu créa la femme, în 1956? Indolentă și insolentă, magnific de senzuală și indecentă când dansează, desculță și cu părul desfăcut, Eva lui Vadim face ecranul să explodeze. Această nouă Evă șochează Vaticanul, care în 1958, cu prilejul Expoziției universale de la Bruxelles, ilustrează toate "ticăloșiile "Răului", ale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai ales în spațiul orașelor; în aceste momente, tot ce vede capătă o semnificație, totul devine semn. Dansatorii de break, unduindu-se și răsucindu-se, reprezintă pentru el o tentativă de a-și fora gropi în pămînt, "afișînd poza ironică, indolentă a morților"; joggingul atît de îndrăgit de californieni este "ca atîtea alte lucruri... o formă de servitute voluntară"; "ochii zîmbitori" ai vedetelor de la Irvine trădează de fapt o "bestie feroce, crudă, urmărindu-ne într-un fel terifiant"; televizoarele lăsate să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]