1,875 matches
-
literară contemporană semnat de camaradul de arme Ioan Holban (un fel de agă) - așezai uriașa înfățișare editorială în fața matahalei-tanc-dinozaur-sovieto-rus, să nu mă sfarme, să nu-mi înfigă cuțitul în rană vreo cătană Mitralierele amuțiră. Părea că Orfeu cânta, liber, la inefabila liră. Tăcuți, soldații începură să se adune în jurul cărții holbaniene precum la Templu Unii îngenunchiară. Alții începură a murmura rugăciuni O petardă aruncată de pe un bloc turn amuți mulțimea prezentă în Piața Publică. Eram la Sankt Petersburg? La Petrograd? La
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
comună, centrată pe admirația față de un om și de proiectul lui, care naște una din cele mai nobile solidarități: colegialitatea. Neasigurată decît secundar prin legi, nemanifestată decît secundar prin măsuri și dispoziții, autoritatea șefului instituției e o autoritate de tip inefabil și totodată de necontestat: însăși valoarea omului în cauză, a proiectelor sale, forțează admirația." La sfîrșitul scurtului grupaj, imaginea NEC-ului über alles e rotunjită de dialogul lui Timothy Garton Ash și Wolf Lepenies, despre, pour y revenir, legătura dintre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
explicație aparent paradoxală: ,Ceci n'est pas une pipe" . Tabloul este alcătuit din imagini și cuvinte (fără explicația menită să pună pe gânduri, probabil că nimeni nu ar fi zăbovit prea mult în fața lucrării), iar titlul ei sugerează existența unui inefabil spațiu al misterului în intervalul dintre imagini și cuvinte. Firește, reprezentarea artistică a unui obiect, indiferent cît de măiastru ar fi făcută, nu este obiectul însuși. Este prima concluzie, de o banalitate răsunătoare, care se poate trage după ce ai văzut
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
de idei -, ci și ca animator al vieții teatrale franceze și internaționale, ca factor coagulant al unor acțiuni și proiecte editoriale, dar nu numai, menite nu doar să păstreze memoria actului teatral, ci să propulseze reflecția în jurul acestuia, să deslușească inefabilul, fațetele ascunse ale travaliului artistic din acest domeniu, să provoace întîlnirea și dialogul între creatori. În acest sens, el este un animator în sensul superior al termenului, acela care revalorizează etimologia anima a cuvîntului, un însuflețitor. Substanțiala operă individuală, pe
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
a binelea, ca nimeni altul dintre noi cei ce respirăm aerul prezentului început de veac. Barbu Cioculescu e un nedepășit expert dublat de un poet. Și nici nu se putea ca un cercetător al legendarului autor al Crailor să capete inefabilul certificat de acreditare pe tărîmul său fără să dispună de valențele expresive ale unei lăuntrice comunicări cu plăsmuirea în chestiune. Aceasta proliferează în receptorii de care are parte, alcătuiește ,neașteptate cifruri", oferă mirobolantul peisaj al ,unor selve, ostroave și urbe
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
de debut, din 1905, al lui Octavian Goga, văzut în continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracție de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori zgomotoase au fost de ajuns
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vârstele iubirii (cifră 4 corespunde zilei ivirii pruncului-poet în lume și în lumina), fiecare anotimp are 33 de poeme (cifră 33 corespunde vârstei hristice). Dincolo de calea destinului care impune rolurile jucate, poetul rămâne sufletul pur si etern, de o candoare inefabila. Rotundul cărții este evident. Incipitul exprimă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
între anii 1981-1991. Cartea editată în țară este fascinantă și așa, cenzurată. Inconfundabilul limbaj cioranian este cvasi poeticașa cum îi este și ființa filosofică. Ceva ne amintește de celălalt mare geniu român, Mircea Eliade și a sa iubire crepusculară, un inefabil coborâtor întru înălțare în dimensiunea metafizicii nocturne... Consider că Cioran scrie epistolele către Thoma sub terifianta înflăcărare a omului ce nu resimte nicicum vârsta - durata întrupată, devreme ce numind-o zeița “fericirii dar și a nenorocirii” sale, vorbește el însuși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sosit minutul milenar Să vă spălați pe suflete cu har și să înapoiați, golit, potirul Ce duce-n Dumnezeu la ora șapte. Veniți și încărcați-vă-n priviri Parfumuri dense amintind psaltiri Scrise de fluturii ninși pe cetate La ora inefabilei jertfiri. în zori o să ne-atace trandafirul, Deja țintește sufletu-mi stingher, în focul lui m-arunc cu patrafirul Cusut din fir de stea și plătesc birul De-a fi-n miresme îngropat ca-n Cer! Psalmul zilei a șaptea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
the Roof. în prima fază de lucru, care a fost una cu participare internațională, în care s-a dansat mult și felurit, această ultimă lucrare, prezentată în luna iunie la Muzeul de Artă Contemporană, fusese o compoziție încărcată de o inefabilă poezie, acum izgonită, înghețată, sărăcită, din foarte scurtele fragmente construite după sistemul minimalist. în Free M.E.S.H., ,realitatea din noi", cotropită de bombardamentul mediatic (temă admirabilă, rămasă însă simplă propunere), nu a prins viață, deși coregrafa Carmen Coțofană reușise altă dată
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
nume are teama" unde / s-a născut teama" ce vârstă / are teama" ce mănâncă / și unde își petrece timpul liber"" La unele din interogații el dă răspuns în partea a doua a poemului: " teama / nu vine la întâlniri prevăzute / este inefabilă asemenea poeziei // ea trăiește pretutindeni / e nevăzutul și nepipăitul / e numai umbra șoaptei / golul dintre bătăile orologiului / inspirația horoscopului / miezul ecoului". Tăișul securii reprezenta în "Poemul" o imagine a fricii, asupra căreia autorul se apleacă, aici, cu ochi de cercetător
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
în fărdelege?” (Sonetul CCXCIX). Iubitorul de artă autentică identifică în cartea lui Theodor Răpan, FIIND 365 + 1 Iconosonete, cu ilustrații din CESARE RIPA „DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA” (Padova, 1625), creatorul împătimit de poezia cu formă fixă, Poetul care-i dăruie Cuvântului inefabilul simțirii și al trăirii unice. Sonul este însoțit de imagini adecvate, aduse dintr-un timp străvechi (secolul al XVII-lea), în deplină consonanță cu versurile, acum mai proaspete ca oricând, prin sensibilitatea imaginilor, prin ineditul stilistic, prin profunzimea mesajului, dincolo de
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
franchețea, Ťasprimeať, echilibrul și circularitatea temelor și a tonului general al unui jurnal de idei și a unei antologii de reflecții despre metalimbajul ontologic, aplicațiile textuale briante pe un florilegiu de scene și scenarii esențializate ale cogitației și duratei noastre inefabile." Ce ar mai fi de spus? În calitate de cititori, ne ascundem, de rușine, fața în vălul tăcerii postpoematice. Un tic nervos Ștefan Borbély a găsit un mod ingenios de a-și da gata adversarii de idei: îi plictisește. Un lung articol
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
educația noastră frumoasă, cu farmecul/nostru năucitor, am fost două cuțite înfipte în iarbă împreună,/zvîntîndu-ne la soare,/înainte să înceapă furtuna”. Din nou, infuzia de grandilocvență în variantă „dandy” strică ansamblul. Pe acest fundal, Komartin reușește în poezia stărilor inefabile, generatoare de atmosferă interioară, ca în luminosul O portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele: „După- amiezele din copilărie în care eram dus la frizer,/cu soarele rotund și alb/poleind străduțele-ntortocheate,/ reflectîndu-se în oglinzile/mașinilor urcate pe
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
vag îngrădit conceptual sub eticheta șovăielnică a postmodernismului, care ar vrea să indice o sinteză, nu s-ar putea dispensa de structurile anterioare, în care limpiditatea rațională, naturalețea în înțeles de comunicare constelată de expresie dădeau un ton precumpănitor. Un inefabil „realism” poate corecta excesele ficțiunii, intrînd nu ca un factor al extraneității, ci ca unul legitim, grijulie măsură a omnipotentei ontologii care, la urma urmei, dă noimă ficțiunii: „Pentru că realitatea are limitele ei, ne sare în ajutor ficțiunea, dar nu
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
Aglaja are și un conciliabul de taină cu Dumnezeu căruia i se adresează printr-o gaură, camera filmând oglindirea fetei în acest straniu vorbitor. Lumea Aglajei la 5 ani nu poate fi altfel decât idilică, este una a descoperirilor, a inefabilelor, a prieteniilor neclare și magice, a unei lumi alcătuite din noduri și semne. Ne aflăm în anii ’80 și dintr- un prea scurt episod aflăm despre compromisurile la care îi silește directorul circului, Milo (Iván Kamarás), fuga familiei de circari
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
ei n-a dus-o până la capăt. Despre un Eminescu plural, poliedric, s-a vorbit și se vorbește. În privința operei, desigur. Nici cu biografia, însă, lucrurile nu stau altfel. În pofida intuiției și a simțului comun, viața poetului e mult mai inefabilă decât ar putea părea. Exact ca memoria lui Shakespeare, dintr-o cunoscută proză a lui Borges. E, de altfel, și motivul profund pentru care același Călinescu se arăta mefient față de reușita romanelor având drept protagoniști genii. Dimpotrivă, afirma criticul, abia
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
a nu știm câta oară ce imens portretist a fost pictorul renascentist de la răscrucea secolelor XV și XVI. Portretele lui, îndeosebi ale unor doamne, dar și cel al Fecioarei Maria cu pruncul în brațe, sunt lumești și deopotrivă sacre, amestec inefabil de planuri doar lui Rafael accesibil. Două dintre exponate sunt absolut uluitoare. Mai întâi portretul Donnei Velata, o donna a vremii pentru care pictorul a făcut o pasiune vizibilă în tablou chiar și pentru ochiul nespecialistului. Al doilea portret este
Ultimul Rafael () [Corola-journal/Journalistic/4182_a_5507]
-
pe „eroul” monografiei. A doua consecință a acestui tip de demers analitic glacial este „mortificarea” lui Sebastian. Luându-și precauția de a nu specula pe seama psihologiei lui Sebastian, de a nu căuta excesiv în zona riscantă, de nisipuri mișcătoare, a inefabilelor sufletești, Iovănel îl transformă pe autorul Jocului de-a vacanța într-o figură relativ ștearsă (chiar dacă preponderent negativ, în Diavolul și ucenicul său..., Sebastian era un „personaj” viu). Iovănel explică situații, momente ale vieții lui Sebastian, reflectările lor literare și
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]
-
neobositele drumuri ale terrei, iscând noduri din nesfârșite benzi și buchete, nou create din funde, flori, cocarde, fructe artificiale -, toate neverosimil colorate - pentru ieftinele pălării ale destinului......... Îngere!: ar fi un loc, neștiut de noi, și unde vor arăta, pe inefabilele covoare, îndrăgostiții ceea ce aici nu reușiseră niciodată, îndrăznețele lor figuri ale elanului inimii, turnurile plăcerii lor, acolo unde nu se aflase vreodată o bază, doar laolaltă sprijinindu-se scări, vibrând -, și putând, în fața privitorilor din jur, morții, nenumărații, tăcuții. Își
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
sau poemul-fetiș, Amărăciune: ,mi-am scos degetele din urechi/și pe urmă le-am băgat în gură", urmat de poemul-vedetă, Reverență: ,(m-am aplecat și/mi-am smuls covorul/de sub picioare)." Cu riscul de a coborî poezia în retorică și inefabilul în canon, cred că Jucăria mortului capătă, de la an la an, trăsăturile unui volum obligatoriu. Un exercițiu de democrație și de libertate a cuvintelor. Necesar deopotrivă tinerilor poeți și criticilor experimentați, jurnaliștilor sătui de limba de lemn și top-modelelor care
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
departe de orice fel de intenție analitică, doar de astă dată, desigur, voiesc aducerea în ecuație a plăcerii de a remarca. Astfel, deci. Verbul este fixat încât să nu lase loc nicivreunei disimulări. Visele se produc închinându-se unei treziri inefabile, fără a fura din vălul absolut incredibil prin toate senzațiile posibile. Să lași trandafirii pentru spinii lor care să mai fie și roșii armonizând o iie. Sângeriul mai departe dus, ajunge într-un curcubeu direct cosmic, asemenea abordare trebuia zisă
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]
-
care oricare cititor de bună credință - iubitor de poezie, o poate stabili cu precizie pe scara valorilor. Pentru ochiul meu de pictor, grafician și poet, subtilitatea acestei cărți o pune în categoria operelor rare fiindcă mi-a conservat intact și inefabil sentimentul unei clipe, așa cum Lucia Olaru Nenati, întru credință a scris: ,, Mănânc pâine și mă gândesc la grâu...,, ,, Rup dumicatul fărâmicios pe-ndelete cu gestul uscatelor mâini ale osteniților lumii, osteniți de prea lunga foame, de prea multul rău, de prea
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
posomorât al absenței” etc. stimulează, totodată, de cele mai multe ori, întrebări existențiale, legate de propria ființă, interogații privind locul pe care-l ocupă el însuși, eul rătăcitor, într-o anume istorie familială, relația sa cu mediul și, mai ales, cu acele inefabile ce ascund secretul unui spațiu dat, în fine, raportul său, ca artist, cu universul poeziei. Această căutare, acest drum spre sine, prin intermediul a tot ceea ce-i caracterizează ambianța (străzi, cartiere, porumbei, clădiri etc., la care se adaugă aerul, element esențial
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]