800 matches
-
restul cuvintelor pierzându-se În zgomotul apei Înghețate, năvălind ca o cascadă În habitat și umplând Încăperea. În momentul În care ajunse afară, Își dădu seama de greșeală: avea nevoie de greutăți. Mai ușor decât apa, corpul lui era Împins inexorabil către suprafață. Inhală o ultimă doză de oxigen, lăsă să-i scape butelia și se agăță disperat de țevile reci din afara habitatului, știind că, dacă nu rămânea agățat, nimic nu avea să-l mai oprească și nu mai avea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gata să ne părăsești... — Iartă-mă. Am greșit. Începu să se apropie de ea, cu mâinile Întinse. Beth agită harponul. — Nu. Ai avut dreptate. Ai avut dreptate. Acum vreau să pleci. Pe un monitor de deasupra capului ei, numerele clipeau inexorabil: 08:27... 08:26... Își zise În gând: „Pot schimba asta. Vreau ca numărătoarea să Înceteze.“ Dar numărătoarea nu Încetă. — Nu te poți lupta cu mine, Norman, spuse Beth, ghemuită În colțul ei, cu ochii aprinși de o energie furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Și totuși se apleca precum palmierul și asupra lor, analizînd textul cu precizie, pe un ton Îngăduitor și lipsit de ambiguitate. Își Închidea deseori alocuțiunea cu o vorbă de Încurajare adresată victimei. Dovada că victima Îl auzea era recidiva ei inexorabilă. Iată ce-nseamnă vocație. Vibrație, chiar, mă refer la fetele chemate din obscure cartiere și provincii mentale de insuportabila arsură a poeziei În bust, izbucnind În lacrimi la Horia + Radu și zîmbete canonizate la sfîrșit. Îmi atrăgeau interesul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un interviu lui Ioan Totu. El Îi povestește că „vreau să spun că sînt singurul intelectual dintr-o veche familie de clăcași care-am ajuns prin muncă cinstită, unde am ajuns”. Adică la Închisoare. Reporterița e abătută. Abia spre sfîrșitul inexorabil al articolului devine bibliofilă, intrînd cu funda-n vînt drept În literatură: „Îmi venea să strig: domnule Profesor, ați citit Procesul de Kafka?” Ea are deodată sentimentul cehoslovac al ființei, al gîndacului, al umbrei, adică simte că „umbra marelui prozator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o uriașă mână neagră, noduroasă și deformată: degetele ei își întindeau ghearele spre cer, ca și cum ar fi vrut să înșface soarele care strălucea la apus ca un ban bine lustruit și care părea că în curând va coborî în mod inexorabil în mâna apucătoare. — Nu prea arată a tabără de vară, nu-i așa? spuse Roddy. — Nu mai sunt alte case pe-aici? — E un mic sat la vreo șapte kilometri, de cealaltă parte a dealului. Și cam atât. — De ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-o rupi acum era s-o faci să apară și mai nesuferită. Căci, la urma urmelor, se gîndi Duncan, puteai să cînți și să ragi cît pofteai - asta nu era decît un mod de a amîna momentul - care venea inexorabil - cînd singurătatea nopții În Închisoare te Împresura ca apa Într-o barcă gata să se Înece. Încă auzea cuvintele cîntecelor la fel cum putea vede filamentul aprins al becului În Întunericul propriilor ochi. Dă-mi fata, tot auzea el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
încât se strecoară dincolo de maxilare. Pleoapele se crapă și globurile oculare încep să plângă cu lacrimi de sânge. Gâtlejul este atât de umflat încât respirația devine dificilă și provoacă senzația neclară, dar îngrozitoare, de înec. În final, pe măsură ce soarele absoarbe inexorabil și ultima picătură de apă din corp, nu mai rămâne decât „cadavrul viu“. Mi-am închipuit eu că În mijlocul mării nu era exact povestea lui Kate Winslet și Leonardo DiCaprio. N-am pus mâna pe ea până noaptea târziu înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul gâlcevitor care zvâcni din scârțâiala patului și își arătă nemulțumirea față de nerecunoștința exprimată prin tăcere a pacientului: Sssst! îl țistui el pe bolnavul care avea o expresie severă de ingratitudine inexorabilă pe fața imobilă, așteptând, nepăsător, să îl acopere altcineva și făcându-i, parcă, în ciudă, prin fixitatea privirii. Ca un mai înțelept ce era, Vladimir cedă primul, acoperindu-l cu un colț de plapumă peste pieptul rece și scofâlcit: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cinematografic. O dimineață cu lumină fragedă, dintr-o primăvară cu parfum de liliac, cu doi ani în urmă, când a plecat pe front. Ultimele minute petrecute împreună, înainte ca el să iasă pe ușă. Pe noptieră, limbile ceasului se mișcau inexorabil, arătând rece scurgerea nemiloasă a timpului. Încercarea lor nereușită să le ignore. Tăcerea crispată, cu senzația despărțirii tot mai apropiate. Îmbrăcatul în grabă, trenul lui pleca peste jumătate de oră. O îmbrățișare rapidă în fața ușii deschise. Amândoi și-au refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și bărbați cu pantalonii în mână aleargă, se lovesc unul de altul, mânați de frică și de impulsul inconștient ce îi face să calce tot în picioare numai să fugă departe, cât mai departe din calea bombardierelor care se apropie inexorabil, aducând cu ele avalanșa de foc, sânge si moarte. Dar nu aceștia îl îngrijorează pe Marius ci prezența a doi tipi masivi, cu alură de gladiatori, în costume negre și pălării de fetru trase pe ochi. Se apropie cu siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nerăbdători începerea luptei dacă nu pentru altceva, măcar pentru că așa au avantajul să uite frigul pătrunzător. Se uită din nou la ceas. Mersul secundarului pe ecran i se pare extrem de lent. Oricum, încet sau mai repede, timpul trece apropiindu-l inexorabil de momentul începerii acțiunii. Din interiorul adăpostului apar alți doi militari care încep să discute cu santinela. Probabil ceva vesel, după fețele amuzate. Trec astfel lungi minute chinuitoare. Deodată, în ecouri unduitoare, se aude uruit înfundat. Crește în intensitate, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înstrăinare. Găzduită la Accademia di Romania, grăitor pusă în spațiu prin diligențele iscusite ale directorului, Dan Pineta, expoziția căuta nu o paradă inertă, ci niște determinări care să ne interpeleze, ale obiectelor în preajma lor adevărată, ale locurilor în destinul lor inexorabil. Sala, bunăoară, pe axul ei transversal, menaja atenției o înaintare directă, îi cerea să ațintească fără preget rădăcina de gîndire abstract geometrică din care Mediterana știuse a extrage forțe pentru cele mai invidiabile îndrăzneli contemplative. Săpat în stîncă, drumul spre
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
gustul bizar de migdale al gurii ei îmi reveni, o apucai de umeri, o întinsei în iarbă și îl regăsii într-o sărutare care ne sufocă pe amândoi. Un miros de viorele emana din ea sau dimprejur și o dorință inexorabilă de a fi în ființa ei mă îmbăta. Trăisem cu două fete, care erau acum uitate, aveam acum în brațe o femeie, o muiere al cărei corp îmi lua mințile. Începui să trag furios de rufăria ei intimă. O clipă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era rău, și cel mai aproape de învinuit era tot cel care fusese lovit. Amorții, gura mi se încleștă, nu-i răspunsei, o sărutai pe mama și plecai. Starea lui de spirit se strecură însă în sufletul meu ca o realitate inexorabilă de care nimeni n-avea de gând să mă elibereze, căci înțelesei că oamenii cu care muncea el acolo în uzină, chiar și prietenii, gândeau astfel, și el, tatăl meu, nu era deosebit de ei, deși în cauză era propriul său
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în adâncul ființei mele și, înlăturate prin gândire, se refugiau în mațe și sileau gândul să trăiască suferința? Desigur... Parcă eram un leu pe care vânătorul îl împușcase și el știa acest lucru pentru că simțea în ființa lui puternică o inexorabilă sfâșiere. Se punea cu botul pe labe, își întindea burta la pământ și îl pândea cu privirea crăpată pe vânătorul care trăsese în el (și care îl credea mort), pentru ultimul salt, când îl va ucide înainte de a muri el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
există o speranță și o bucurie care mi-au mai rămas: fetița. O să trăiesc pentru ca, îmi spusei, nimeni nu mi-o poate lua. Sânt tatăl ei și altul nu-i poate fi dat. E o realitate tot atât de indestructibilă pe cât de inexorabilă e despărțirea mea de maică-sa. Ieșii în hol și mă așezai într-un fotoliu. Ziarele și revistele de pe măsuță mi se părură o stupidă vanitate a oamenilor, care credeau că pot comunica între ei prin scris. Le răsfoii câteva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mie și pe care nu-l înțelesesem niciodată, dar înțelesei acum că asta trebuie să fie: să nu poți găsi o soluție, să te simți încolțit, să nu poți accepta (sau mai bine zis să fii împins cu o putere inexorabilă să nu poți accepta), să abandonezi (purtam în ființa mea căldura, tandrețea, brațele încolăcite pe gâtul meu ale unei făpturi minunate, Silvia), dar nici să trăiești văzând chipul urii, silindu-mă să-l îndur în veșnicie și fără scăpare, ca și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Petrini credea în reaua soartă, atotputernică chiar și peste un avocat lucid și bine înarmat și o instanța clementă, dar nepăsătoare ca și destinul. O clipă de neatenție, ca o fulgurație misterioasă a forțelor malefice, și un detaliu neînsemnat apasă inexorabil balanța... "Ascultă, Ciceo, murmură cu un glas foarte turbure. Nu mă predau! Nu-l cunosc pe acest individ, nu l-am văzut niciodată în viața mea, și nu înțeleg ceea ce mi se spune." "Ascultă, Petrini, ridicai eu glasul, poți trăi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dacă am avea măcar vreo duzină de. aparate de-astea... mormăi. Ar fi de-ajuns. Ah, dacă am avea vreo duzină... Bubuitul regulat al armelor automate se repercuta în interiorul clădirii. Pe consolă, numerele care apăreau pe contoarele munițiilor se derulau inexorabil. ― Cincizeci de cartușe pe armă. Cum dracu' să-i oprim cu așa de puține muniții? murmură Hicks. ― Trebuie să fie strânși ca sardelele, colo jos, le atrase atenția arătând spre cadranele din fața lor. Priviți contoarele: e ca un stand de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să elucideze relații specifice între anumite fenomene socio-culturale. În contrast flagrant cu sociologia de fotoliu, axată pe emiterea de speculații de o abstractitate fără o minimă tangențialitate empirică, de tipul reflecțiilor macro-istorice ale lui A. Comte (1999) [1842] asupra legilor inexorabile "cu privire la întreaga evoluție intelectuală a Umanității" (p. 11), sociologia de arhivă este ferm conectată la domeniul empiric, tratând semnificațiile depozitate pe diferite suporturi materiale ca artefacte pretabile la investigația empirică. Pe de altă parte, centrarea atât de strânsă pe empiric
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
realmente surprinzător la această concepție asupra patriotismului rezidă în încorporarea unor elemente specifice "naționalismului civic" asociat modelului francez sintetizat de Ernest Renan în caracterizarea națiunii drept un "plebiscit cotidian". Spre deosebire de modelul german, articulat de Johann Gottfried Herder în jurul unor daturi inexorabile individului care se i se impun acestuia din afară (descendența etnică, apartenența lingvistică și culturală), versiunea franceză, renaniană, a naționalității este bazată pe alegerea și consimțământul indivizilor de a forma o comunitate națională. Iată ce spune Aaron, idei care îl
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
configurat antipodul ideologic al extremismului naționalist al interbelicului românesc. Suficient este de menționat numele lui Eugen Lovinescu, a cărui Istoria civilizației române moderne (1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
desființeze patria, naționalitatea": "Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceva ce nu au" (Marx și Engels, 1958, p. 485). Profet al societății comuniste și al prăbușirii sistemului capitalist, care este condamnat la pieire de însăși logica inexorabilă a istoriei, Marx este în același timp și un prooroc al postnaționalismului. Națiunea este continuu săpată la temelii de forțele de producție care nu mai respectă barierele politice. Revoluția industrială, descătușând forțe nebănuite ale producției, angrenează piețele naționale, anterior autarhice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Rusu, 2011b), posibilă prin impunerea unei noi grile de interpretare a istoriei poporului român care să ranforseze noul status quo. Colonizarea comunistă a istoriei a făcut ca întreaga osatură a trecutului să fie revertebrată. Noua armătură a istoriei deveneau principiile inexorabile ale "Marxism- Leninismului" (Roller, 1952, p. 1: majuscule în original), singurele "cu adevărat științifice", capabile să redea istoria românească potrivit preceptului rankean, "așa cum s-a desfășurat realmente" (Roller, 1952, p. v). Publicarea în 1947 a manualului unic coordonat de Mihail
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]