594 matches
-
brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Omul mă privește, iar unul din polițiști se întoarce acum și el spre mine. Liftul este dincolo de ei, puțin mai jos, pe cealaltă parte. Pașii mei își continuă drumul, goliți ca aceia ai unei marionete. A trecut o săptămână de la infamie, de la alcoolul băut pe stomacul gol. Nu păstrez o amintire exactă a faptelor, totul s-a petrecut printr-un perete de gelatină. Dar ea nu, ea nu trebuie să fi uitat. O abandonasem pe jos, în umbră, o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de dumneata prin recunoștință. Vrei să mă cumperi. — Eugenia! Eugenia! — Da, vrei să mă cumperi, vrei să mă cumperi; vrei să-mi cumperi... nu dragostea, căci asta nu se cumpără, ci trupul! — Eugenia! Eugenia! — Asta e, deși nu crezi, o infamie, pur și simplu o infamie. — Eugenia, pentru Dumnezeu, Eugenia! — Să nu te mai apropii de mine, pentru că nu răspund de mine! — Ei bine: ba da, mă apropii. Lovește-mă, Eugenia, lovește-mă; insultă-mă, scuipă-mă, fă ce vrei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă cumperi. — Eugenia! Eugenia! — Da, vrei să mă cumperi, vrei să mă cumperi; vrei să-mi cumperi... nu dragostea, căci asta nu se cumpără, ci trupul! — Eugenia! Eugenia! — Asta e, deși nu crezi, o infamie, pur și simplu o infamie. — Eugenia, pentru Dumnezeu, Eugenia! — Să nu te mai apropii de mine, pentru că nu răspund de mine! — Ei bine: ba da, mă apropii. Lovește-mă, Eugenia, lovește-mă; insultă-mă, scuipă-mă, fă ce vrei cu mine! Dumneata nu meriți nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare, stare, anotimp, căutări, erau ale unui om liber de la naștere până la moarte, care gândea detenția ca pe o expresie a unui verdict. Numai că infamia mea era alta, eu gândeam gândurile altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ajuns. — Stăpâne, de ce ești tu acela care refuză să vorbească? Nu numai soarta clanului Akechi depinde de ceea ce spui acum, ci tot viitorul națiunii. — Ce vrei să spui, Mitsuharu? Când mă gândesc că tu, tocmai tu, te gândești să comiți infamia asta. Cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, Mitsuharu se apropie de Mitsuhide și-și lipi ambele palme de podea, rugător. — Niciodată n-am înțeles firea omenească mai puțin decât în noaptea asta. Când amândoi eram tineri și studiam împreună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că legea creată în vechime pentru apărarea Republicii, Lex de majestate - imediat ce o pomeni, Curia fu străbătută de un fior -, se transformase într-o armă care ucidea libertatea. — Din cauza ei s-au umplut temnițele de condamnați și anchetați. E o infamie. Cred că voi avea consensul vostru pentru a o anula. Acum senatorii tăceau, străduindu-se să nu piardă nici un cuvânt. Zise că și relegatio, și exilium fuseseră arme nemiloase aflate la îndemâna tiraniei. Mulți oameni erau obligați să stea departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai multă istorie adevărată decât în toate tratatele savante ale istoricilor de profesie! Ești condamnat la uitare dacă nu lași în urma ta un semn de viață fără de moarte... Lovind în cel mai slab decât tine, te pui singur la stâlpul infamiei! Clipa care nu se mai întoarce niciodată este, de fapt , viața ta de ieri, de azi, de mâine... Când îți place un lucru, privește-l din mai multe unghiuri și, la final, alege unghiul potrivit! Mulți artiști, autori de opere
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul sonor al lui Veniero i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și acum o ducea cu el În mormânt. Continua să nu fie convins. Trebuie să fi fost una din numeroasele legende care circulau la curtea coruptă a lui Bonifaciu, răspândită de curtenii acestuia pentru a-l salva pe pontif de la infamie. — Ce se spunea? — Atât și nimic mai mult. Poate că Ambrogio mai știa și altceva. Și poate că nu numai el. Dante Încerca să extragă un sens din ceea ce tocmai auzise. — Nu numai el? La cine te referi? — În mânăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras infamiile În zornăit de pungă. Dar dacă n-aș fi pus șaua pe cal repejor, aș fi din nou În lanțuri. Zarurile m-au trădat iarăși, iar de data asta bătrânul nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poartă mare, largă precum poarta iadului, Încununată cu patru lei, care să Îi sfâșie pe cei care ar Încerca să o treacă cu forța. Dar mai bine ar fi fost să pună acolo patru balauri, ca strajă pentru acea văgăună infamiei. Bărbatul părea cuprins de o emoție violente. Pe neașteptate, Începu să cânte cu un glas răgușit și distonat. «Per te venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series.» Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Comunei o criză gravă, dar care se putea depăși. În schimb, să fim Împinși pe tăcute spre nebunie, să fim purtați pe nesimțite În tenebrele halucinațiilor e cu adevărat o lucrare diabolică. Să păstrezi tăcerea cea mai deplină asupra acestei infamii. Trebuie ca cei care au instrumentat-o să nu afle de avantajul nostru. — Iar domnia ta ce vei face? — Eu trebuie să Îmi continuu cercetarea. Dacă izbutesc să pun mâna pe unul din capetele balaurului, le voi avea pe toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu se deschidea decît la sfîrșitul anului. Oricum nu e mare lucru de văzut, colecțiile sînt sărăcăcioase, i-am explicat, un El Greco spălăcit, Uciderea pruncilor, o lucrare slabă a lui Brueghel din cauza culorilor prea țipătoare care îți lăsau impresia că infamia se petrece într-un parc de distracții, și un cap al lui Ioan Botezătorul nesemnat, așezat orizontal pe o tipsie într-o compoziție macabră. Așa ar trebui procedat, mai ales acum cînd tot lagărul comunist s-a prăbușit. Nu vom
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Guy Domville fusese ultimul zar aruncat - „le sort en est jeté“ - și pierduse. Nu intenționa să mai riște Încă o umilință asemănătoare. Presimțirea eșecului, pe care o trăise traversând St James’s Square, nu Îl pregătise pentru legarea la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de minune să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă se învrednicea vreuna dintre meseriașele astea să-ți presteze lucrul cu pricina, la câți nu demascaseră ele prin ședințele de Partid și la câți nu țintuiseră ele la stâlpul infamiei. Atunci cântări Sinistratul că din 50-60 de obscure doamne Breslașu nu izbuteai să întocmești nici măcar o vertebră dintr-o autentică doamnă Macedonski. Oricine s-ar fi prăpădit după modul acesta palpabil, destoinic, direct, desfătător și neobișnuit de a învăța
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
anii sterpi. Mulțumire fără rost, realizare fără țel - iată paradoxurile care-l înghițeau. Vedea lucruri care le scăpau din vedere majorității oamenilor într-o întreagă viață obișnuită. A văzut: O plajă pe care o fecioară goală fusese legată la stâlpul infamiei, iar furnici uriașe i se urcau pe coapse îndreptându-se spre destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dornic să nu-l repeadă pe Mohamed, pe care-l știa încordat și în stare de gesturi nebunești, se adresa recalcitranților pe un ton patern: De când a căzut în mâinile necredincioșilor, orașul ăsta a ajuns pentru noi un loc al infamiei. E o temniță, iar poarta ei stă gata să se închidă încet-încet. Cum să nu profitați de această ultimă șansă pentru a scăpa? Nici imprecațiile predicatorului, nici dojenile dezrobitorului nu l-au putut hotărî pe tata să-și părăsească orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei, a influenței britanice care, cu timpul, se va dovedi fatală. De altfel, pentru portughezii din ultimul sfert de veac, coloniile nu prețuiau mare lucru. Nu-i învățase Oliveira Martins că istoria colonizării portugheze era o serie de crime și infamii? Nu se așteptau, cu toții, ca Portugalia să dispară, pentru că nu știuse, la timp, să devină o republică europeană? Guvernele supraviețuiau prin împrumuturi repetate în străinătate. Veniturile coloniilor erau adesea puse în gaj și aceasta alcătuia, în ochii multora, singura lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în ce-i privește pe alegătorii care au absentat și nu prezintă certificat medical, ar fi o idee bună să li se publice numele în ziare, la fel cum, pe vremuri, criminalii erau expuși în piața publică, legați la stâlpul infamiei, dacă vă vorbesc așa este pentru că îmi plăceți, și ca să vedeți până unde merge simpatia mea, vă voi spune doar că cea mai mare fericire din viața mea, acum patru ani, lăsând-o la o parte pe cea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bine jucat de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate în așa-zisele triunghiuri, ca în romanele psihologice din perioada interbelică: personajul masculin Gicu aflat între cele două femei: Roji și Iozefina. Pe de altă parte Iozefina, personaj feminin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sută din Grecia va fi a englezilor și cât la sută din România, adică 90% și 10% și cât la sută din aceleași teritorii vor fi ale URSS, adică exact invers, nu mai putea fi pus regele Mihai la zidul infamiei, cum că ar fi trădat țara și nici americanii așteptați zadarnic de întregul nostru popor și mai ales de partizanii din munți. Cam acesta era esențialul discuțiilor, desigur gratuite, care se înfiripau între prieteni. Într-una din zile, Ghiță, deasupra
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acea cameristă, nu și-a putut rupe, din cât avea, atâta, cât, femeia să fie mulțumită, și să nu-l mai reclame, ulterior? Lumea nu prididea să-i comenteze fapta, socotită a fi oribilă, și să-l țintuiască la stâlpul infamiei. Acuzațiile de viol, aduse lui Sarco, au răscolit inimile și mințile celor mai diferite categorii de oameni. În opinia lui Putin, acolo trebuie să fie vorba de o lucrătură, cu dedesupt politic. Prin care se urmărește distrugerea imaginii și doborârea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]