619 matches
-
Madrid. Mama ei a murit în ianuarie 1844, când ea avea opt ani. Infanta Amalia a crescut la curtea spaniolă și educația ei, împărțită cu sora ei cu minte slabă, Infanta Cristina, a fost rudimentară. La vârsta de 12 ani Infanta Amalia era o tânără femeie simplă, mică de statură și îndesată. Ca cea mai mică dintre cele cinci surori care nu se remarcau prin nimic, ea a fost aproape uitată la curtea spaniolă. Cu toate acestea, ea a fost singura
Infanta Amelia Filipina a Spaniei () [Corola-website/Science/323844_a_325173]
-
a devenit prințesă de Bavaria și prințesă ereditară a Greciei. La sosirea ei la curtea bavareză, socrul ei, regele Ludwig I al Bavariei, un mare admirator al frumuseții feminine, a fost dezamăgit când și-a întâlnit nora, grăsuță și comună. Infanta Amalia a șocat curtea cu obiceiul ei de a fuma. Soțul ei Prințul Adalbert era robust ca ea, dar foarte înalt. Lui îi plăcea să bea și a avut aventuri, dar mariajul lor a rezistat. Cuplul a avut cinci copii
Infanta Amelia Filipina a Spaniei () [Corola-website/Science/323844_a_325173]
-
a șocat curtea cu obiceiul ei de a fuma. Soțul ei Prințul Adalbert era robust ca ea, dar foarte înalt. Lui îi plăcea să bea și a avut aventuri, dar mariajul lor a rezistat. Cuplul a avut cinci copii: Deși Infanta Amalia a trăit pentru tot restul vieții sale la Munchen, ea a rămas atașată de țara ei natală. A vizitat Spania des și fiul ei cel mare, Prințul Ludwig Ferdinand, s-a născut la palatul regal din Madrid. Și-a
Infanta Amelia Filipina a Spaniei () [Corola-website/Science/323844_a_325173]
-
a petrecut iernile la reședința de la Munchen și verile la Palatul Nymphenburg. Toți cei cinci copii ai ei au vorbit fluent spaniola și ea l-a încurajat pe fiul ei Ludwig Ferdinand să se căsătorească cu nepoata și fina ei, Infanta María de la Paz a Spaniei. Cuplul s-a căsătorit în 1883. Soțul ei a murit în 1875; Amalia i-a supraviețuit 30 de ani.
Infanta Amelia Filipina a Spaniei () [Corola-website/Science/323844_a_325173]
-
Aix-la-Chapelle el și-a arătat calităile de negociator, obținând provinciile pierdute Nisa și Savoia și în plus Vigevano precum și alte terenuri în Pianura Padana. Legătura cu Spania a fost restabilită prin căsătoria fiului său Victor Amadeus, Duce de Savoia cu infanta Maria Antonia a Spaniei în 1750. A refuzat să participe în Războiul de Șapte Ani (1756-63), preferând să se concentreze pe reformele administrative pentru a menține o disciplină a armatei și pentru a-și consolida cetățile. În încercarea de a
Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/323271_a_324600]
-
Prințul Carol al II-lea de Bourbon-Parma, numele întreg: "Carlos Luís Fernando de Borbón-Parma" (n. 22 decembrie 1799, Madrid- d. 16 aprilie 1883, Nizza) a fost infante al Spaniei din ramura de Parma a casei Bourbon. A fost ultimul rege al Etruriei, duce de Lucca și duce de Parma. Carol Louis s-a născut la Palatul Regal din Madrid. Tatăl lui, membru al Casei de Bourbon-Parma, a
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
de Lucca și duce de Parma. Carol Louis s-a născut la Palatul Regal din Madrid. Tatăl lui, membru al Casei de Bourbon-Parma, a fost Louis, Prinț de Piacenza, fiu și moștenitor al lui Ferdinand, Duce de Parma. Mama lui, Infanta Maria Louisa a Spaniei, a fost fiica regelui Carol al IV-lea al Spaniei. Părinții lui s-au căsătorit în 1795 când Prințul Ereditar de Parma a venit la Madrid pentru a-și căuta soție. Cuplul a rămas în Spania
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
regele Ludovic-Filip al Franței, care a venit la putere în urma Revoluției din Iulie din 1830. De asemenea, s-a aliat cu carliștii din Spania. În 1834, unchiul său, pretendentul carlist Carlos al V-lea, l-a numit pe Carol Louis infante al Spaniei. De asemenea, el a stat și alături de cauza miguelistă din Portugalia (fostul rege Miguel I al Portugaliei a fost vărul său primar). În anul 1833, după ce a stat departe timp de trei ani, Carol Louis a revenit la
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
a fost fiica cea mare a lui Carlos, Duce de Madrid, pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea și a primei soții, Prințesa Margherita de Bourbon-Parma. Blanca a fost membră a Casei de Bourbon și Infanta a Spaniei prin naștere. În 1889 s-a căsătorit cu Arhiducele Leopold Salvator de Austria. Cuplul a avut zece copii. Familia a părăsit Austria după sfârșitul minarhiei și s-a stabilit la Barcelona. Cand linia masculină a familiei Blancăi s-
Infanta Blanca a Spaniei () [Corola-website/Science/324055_a_325384]
-
s-a stabilit la Barcelona. Cand linia masculină a familiei Blancăi s-a terminat odată cu moartea unchiului ei, Alfonso Carlos, Duce de San Jaime, unii carliști au recunoscut-o ca fiind moștenitoarea legitimă a drepturilor carliste. La 24 octombrie 1889 Infanta Blanca s-a căsătorit cu Arhiducele Leopold Salvator de Austria, al doilea fiu al Arhiducelui Karl Salvator<br> Împreună au avut 10 copii:
Infanta Blanca a Spaniei () [Corola-website/Science/324055_a_325384]
-
Francisc al II-lea (mai târziu Francisc I al Austriei) și a surorii sale, Maria Teresa de Neapole și Sicilia. Leopold și Clementina au avut patru copii însă numai o fiică, Prințesa Carolina, a supraviețuit copilăriei. Prințul Louis și două infante au murit în primul lor an de viață. Leopold a avut o relație extraconjugală cu dansatoarea vieneză Fanny Elssler, din care s-a născut un fiu nelegitim, Franz, născut în 1827 și care s-a sinucis în 1873.
Leopold, Prinț de Salerno () [Corola-website/Science/324136_a_325465]
-
regină la vârsta de 20 de ani în ziua căsătoriei cu Afonso al VI-lea. Deoarece căsătoria nu s-a consumat, ea a putut să obțină anularea ei.<br> La 28 martie 1668 s-a căsătorit cu fratele lui Alfonso, Infantele Petru, Duce de Beja, care a fost numit prinț regent în același an din cauza incompetenței lui Alfonso. Maria Francisca a devenit a doua oară regină a Portugaliei când Petru i-a succedat fratelui său sub numele de Petru al II
Maria Francisca de Savoia () [Corola-website/Science/326572_a_327901]
-
sub numele de Maria Francisca Isabel de Sabóia. A fost profund dezamăgită de noua ei viață la curtea portugheză. Cu toate acestea, nunta cu regele Afonso a avut loc la 2 august 1666. Curând ea a participat împreună cu cumantul ei, Infantele Petru, la lovitura de stat care a încheiat guvernarea lui Luís de Vasconcelos e Sousa, al 3-lea conte de Castelo Melhor. Cum războiul portughez de restaurare a continuat, incapabilul rege Afonso al VI-lea a devenit dominat de membrii
Maria Francisca de Savoia () [Corola-website/Science/326572_a_327901]
-
consimtă plecaea în exil în Terceira, în insulele Azore. Regina era revoltată de soțul ei gras și impotent și, după 16 luni de mariaj neconsumat, căsătoria a fost anulată. La câteva luni după anularea căsătoriei, Maria Francisca s-a căsătorit Infantele Petru, acum prinț regent al Portugaliei. În 1669 ea a dat naștere unei fetițe, Isabel Luísa Josefa a Portugaliei, prințesă de Beira. Dinastia Braganza a fost la un pas de dispariție și Petru avea nevoie de moștenitori însă Maria Francisca
Maria Francisca de Savoia () [Corola-website/Science/326572_a_327901]
-
bunicul matern, regele Carl XVI Gustaf al Suediei. Este de așteptat ca într-o zi Prințesa Estelle să devină regina. Ea se alătură astfel altor prințese europene care vor deveni regine: Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei, Prințesa Elisabeta a Belgiei, Infanta Leonor a Spaniei și Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos. Este prima femeie din istoria Suediei care s-a născut cu dreptul de a moșteni tronul, drept care nu poate fi luat de nașterea ulterioară a unui moștenitor de sex masculin
Prințesa Estelle, Ducesă de Östergötland () [Corola-website/Science/325655_a_326984]
-
Liebaert (n. 15 ianuarie 1968) este un om de afaceri și fost handbalist spaniol, soțul infantei Cristina a Spaniei, fiica cea mică a regelui Juan Carlos I și a reginei Sofía și sora actualului rege, Felipe al VI-lea. este fiul lui Juan María Urdangarín Berriochoa (1932-2012), industriaș basc, și al soției acestuia, Clăire Liebaert Courtain
Iñaki Urdangarín () [Corola-website/Science/325670_a_326999]
-
deținut-o până în 2005. Între timp a studiat la Escuela Superior de Administración y Dirección de Empresas din Barcelona de unde a obținut o licență și un master în administrarea afacerilor. La Jocurile de la Atlanta din 1996 a întâlnit-o pe infanta Cristina, cu care s-a căsătorit la Barcelona la 4 octombrie 1997. Împreună au patru copii, toți născuți la Barcelona: Până în 2009 au locuit la Barcelona, unde Urdangarín a fost director de planificare și dezvoltare pentru Motorpress Ibérica și partener
Iñaki Urdangarín () [Corola-website/Science/325670_a_326999]
-
născuți la Barcelona: Până în 2009 au locuit la Barcelona, unde Urdangarín a fost director de planificare și dezvoltare pentru Motorpress Ibérica și partener fondator la Instituto Nóos. În 2009 s-au mutat la Washington, unde el a lucrat pentru Telefónica. Infanta Cristina a deținut, până în iunie 2015, titlul de Ducesa de Palmă de Mallorca. Din acest motiv, soțul ei era de obicei numit în presa „Duce de Palmă”, deși în realitate el nu deținea acest titlu. În 2001, Urdangarín a primit
Iñaki Urdangarín () [Corola-website/Science/325670_a_326999]
-
Baleare. În septembrie 2012 familia a revenit la Barcelona. La 26 ianuarie 2013, Casa Regală spaniolă a eliminat secțiunea despre Iñaki Urdangarín de pe site-ul său oficial. În ianuarie 2014, instanța a decis să o pună sub acuzare și pe Infanta Cristina în cadrul procesului Nóos, ea fiind coproprietara la unele dintre societățile înființate de soțul său. În iunie 2015, regele Felipe al VI-lea i-a retras acesteia titlul de Ducesa de Palmă de Mallorca.
Iñaki Urdangarín () [Corola-website/Science/325670_a_326999]
-
au fost regele Cazimir al IV-lea al Poloniei, Mare Duce de Lituania din dinastia Iagello și Elisabeta de Austria, una din moștenitoarele Boemiei, ducatului Luxemburg și ducatul Kujavia. Bunicii materni au fost Gaston de Foix, Conte de Candale și infanta Ecaterina de Navara. S-a născut la Buda (astăzi Budapesta). Moartea lui Vladislav al II-lea, la 13 martie 1516, a lăsat copiii săi în grija lui Maximilian I, Împărat Roman. Era aranjat ca Anna să se căsătorească cu nepotul
Anna Iagello () [Corola-website/Science/325804_a_327133]
-
a fost de acord să acorde custodia lui Enguerrand de Coucy, care probabil plănuia să se căsătorească cu Ioana de cîndată ce aceasta va fi avut vârsta legală. În cele din urmă însă, Ioana s-a căsătorit la Paris cu infantele portughez Ferdinand în ianuarie 1212. Pe drumul de întoarcere către Flandra, noii căsătoriți au fost capturați de către vărul primar al Ioanei, Ludovic (viitorul Ludovic al VIII-lea al Franței), fiul cel mare al regelui Filip al II-lea August și
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
50.000 de livre pentru eliberarea soțului ei. Ferdinand a fost în final eliberat la începutul anului următor de către Blanche of Castilia, al cărei fiu, Ludovic al IX-lea tocmai urcase pe tron. În 1212, Ioana s-a căsătorit cu infantele Ferdinand, iar apoi, în 1237 cu Toma al II-lea de Savoia, însă nu a avut copii de pe urma niciunuia dintre soți. Contesa Ioana a promovat și a instaurat mai multe mănăstiri, abații în regiunea Flandrei. De asemenea, ea a sprijinit
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
al V-lea al Spaniei și nepoata lui Antonio Farnese. Ducesa a fost examinată de mai mulți doctori fără să se confirme sarcina. Ca urmare, al doilea Tratat de la Viena de la 22 iulie 1731 l-a recunoscut oficial pe tânărul Infante Carlos ca Duce de Parma și Piacenza. Cum el era minor, bunica maternă Dorothea Sofia de Neuburg, văduva lui Odoardo Farnese, a fost numită regentă. Cum Enrichetta continua să susțină că este însărcinată, Dorothea a ordonat examinarea ei de către patru
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
după împăratul Augustus; fratele lor mai mic, Louis "Alexandre" de Bourbon, a fost numit după Alexandru cel Mare. În momentul nașterii lui Louis César curtea era în doliu pentru Prințesa Marie-Thérèse a Franței (fiica legitimă a regelui cu soția sa, Infanta Maria Tereza a Spaniei) cunoscută drept "la petite Madame", care a murit în martie 1672. Louis César a crescut împreună cu fratele său mai mare Louis-Auguste în grija lui Madame Scarron într-o casă de pe strada Vaugirad din Paris. Această casă
Louis César, Conte de Vexin () [Corola-website/Science/326107_a_327436]
-
Prinț al Braziliei ca moștenitor aparent al regelui, și Duce de Braganza. Lui Iosif îi plăcea vânătoarea și opera. El a adunat una dintre cele mai mari colecții de opere din Europa. La 19 ianuarie 1729, Iosif se căsătorește cu infanta Mariana Victoria a Spaniei, fiica regelui Filip al V-lea al Spaniei și a reginei Elisabeth Farnese, și sora mai mare a Barbara a Portugaliei căsătorită cu viitorul Ferdinand al VI-lea al Spaniei. Mariana Victoria iubea muzica și vânătoarea
Iosif I al Portugaliei () [Corola-website/Science/322669_a_323998]