784 matches
-
2) DECI VEROSIMIL propoziția (1)] decât în funcție de o a treia propoziție, cel mai adesea implicită: (3) Oamenii născuți în Lausanne sunt în general cetățeni elvețieni. (3') Oamenii născuți în Evian sunt în general cetățeni francezi. Această propoziție implicită, care asigură inferențele și pertinența construcției argumentative, se bazează și ea, la rândul ei, pe un Suport care, de asemenea, are un caracter implicit: (4) Date fiind dispozițiile legale ale codului în vigoare privind naționalitatea din țara respectivă. Restricția (respingerea sau excepția) care
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
În interiorul unei "lumi" (sau spațiu) semantice (pe care îl putem considera un câmp argumentativ), este posibilă susținerea argumentativă a unui enunț. Următoarea schemă argumentativă completă (preluată în parte de la Toulmin,26) sintetizează această mișcare: Analizând mai în profunzime regulile de inferență (sau de trecere), ar fi cu siguranță posibil să propunem o tipologie a formelor comune de argumentație și să facem distincția dintre demonstrație (înlănțuire deductivă de propoziții) și argumentarea propriu-zisă. Las la o parte această problemă destul de delicată pentru a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
non-c) pentru o nouă concluzie. Se dă schema complexă, de susținere a poveștii [d]: (([a] și [b] NUMAI SĂ FIE [c] non-c) DECI [d]) (PREMISA CONCLUZIE) (PREMISA CONCLUZIE) La începutul celei de-a doua fraze (P2) se face aluzie la inferențele prezente în prima. Propoziția [e] și într-adevăr, de prințese era plină lumea este o concluzie directă la concluzia C, dar propozițiile [f] ÎNSĂ nu putea niciodată să fie sigur dacă erau prințese adevărate și [g] tot timpul i se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Silogismul este un raționament prin care, date fiind anumite premise, rezultă de aici, în mod necesar, o nouă propoziție prin simpla prezență a acestor informații date." Mai trebuie adăugat că aceasta nu necesită nici suport, nici restricție și că regula inferenței reprezintă simpla aplicare a unei scheme abstracte (o schemă atât de formală, încât este posibil să rezulte de aici concluzii fie absurde, fie amuzante). Să reținem doar că structura silogismului corespunde schemei de bază: [premise (majore și minore)→ concluzie]. În raport cu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
putem trage concluzia contrară valorii negative (de nepătruns) a propoziției q. Această schemă concesivă este construită pe baza lui [Dacă p atunci q] și corolarul său [Dacă non p atunci non q]: Bineînțeles, ne vedem obligați să admitem valabilitatea unei inferențe ceva mai greu de stabilit, dar care ne lasă să înțelegem că ceea ce este "bun la gust" este "ușor de pătruns". Probabil următorul exemplu poate fi mai ușor de interpretat: (16) Deși populația canină este în scădere în regiunea noastră
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
structura explicativă de tipul [Dacă p este (pentru) că q], se pare că relația de orientare argumentativă liniară [Dacă premiză p → (atunci) concluzie q] se inversează într-o nouă ordine [Dacă p ← este (pentru) că q]. Această inversiune aparentă a inferenței este caracteristică inferenței explicative despre care vom discuta în capitolul 5: [p este adevărat, dar de ce? Pentru că q]. De fapt, dacă luăm în considerare schema concepută de Aristotel în Analitica primă (II 27, 70 a-b), se ajunge din nou
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tipul [Dacă p este (pentru) că q], se pare că relația de orientare argumentativă liniară [Dacă premiză p → (atunci) concluzie q] se inversează într-o nouă ordine [Dacă p ← este (pentru) că q]. Această inversiune aparentă a inferenței este caracteristică inferenței explicative despre care vom discuta în capitolul 5: [p este adevărat, dar de ce? Pentru că q]. De fapt, dacă luăm în considerare schema concepută de Aristotel în Analitica primă (II 27, 70 a-b), se ajunge din nou de la indiciul p
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
toate chiar adevărul acestei premise. 3. De la schema de susținere a propozițiilor la prototipul secvenței argumentative Analiza acestor exemple ne determină să admitem ideea unui mod particular de compoziție, prin care o propoziție se leagă în funcție de o ordine progresivă: premisă [inferență] concluzie, sau în funcție de o ordine regresivă: concluzie [inferență] premise. În ordinea progresivă [p DECI -→ q], enunțul lingvistic se dezvoltă paralel cu dinamica raționamentului: "Desprindem sau facem să urmeze o consecință din ceea ce precede, atât din punct de vedere textual, cât
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de susținere a propozițiilor la prototipul secvenței argumentative Analiza acestor exemple ne determină să admitem ideea unui mod particular de compoziție, prin care o propoziție se leagă în funcție de o ordine progresivă: premisă [inferență] concluzie, sau în funcție de o ordine regresivă: concluzie [inferență] premise. În ordinea progresivă [p DECI -→ q], enunțul lingvistic se dezvoltă paralel cu dinamica raționamentului: "Desprindem sau facem să urmeze o consecință din ceea ce precede, atât din punct de vedere textual, cât și argumentativ" (Borel 1991:78). În ordine regresivă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pleacă de la premise (informații date) pe care nu le-am putea admite fără a admite și concluzia. Între acestea două, trecerea se face prin "demersurile argumentative" care iau aspectul unor înlănțuiri argumentative demonstrative ce corespund fie suporturilor unei reguli de inferență, fie micro-înlănțuirilor de argumente sau unor mișcări argumentative inserate unele în altele. Schema simplificată de bază corespunde celor afirmate mai devreme: Această schemă de bază nu exclude restricțiile despre care s-a vorbit mai sus. În plus, acestea trebuie să
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și de-nfrigurare. Schema argumentativă a acestui scurt text este, de fapt, destul de complexă. Putem afirma că versurile 3 și 4 resping, în baza premiselor pe care le enunță (P.arg.1), teza anterioară (P.arg. 0), expusă în primele două versuri: inferențele care pot fi reținute din propoziția care urmează după DAR (versurile 3 4) conduc către o concluzie implicită care infirmă cele două aserțiuni ipotetice din versul 2. Se dă schema generală a acestui text: Textul argumentativ "Veghe" Așa cum putem observa
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
text: Textul argumentativ "Veghe" Așa cum putem observa, macro-propoziția P.arg.0 este constituită din propoziții argumentative care formează o secvență completă despre care putem spune că este inserată. Mișcarea argumentativă a acestui text se construiește pe un careu argumentativ care asigură inferențele ce conduc către o concluzie implicită: Mișcarea inferențială de stânga se situează în lumea non actuală, marcată de DACĂ ipotetic, condițional (și imperfect în versiunea franceză), adică un univers neasumat de către locutor. Această înlănțuire argumentativă primește astfel statutul de teză
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
p.arg.0) în timp ce informațiile date asertate la prezent, după DAR, aparțin locutorului, care își asumă cele enunțate, de această dată lăsând să se înțeleagă că totuși recunoaște (SIGURE) validitatea concluziilor C și C' (vers 2), dar că nu situează validitatea inferențelor decât într-o lume ipotetică. Regula inferenței, care ne conduce de la premisele din versul 1 la concluziile din versul 2, este aplicată din nou, în măsura în care, dacă recunoaștem că [DACĂ p---SIGURE---> concluzii C-C'], trebuie să admitem, de asemenea, că [DACĂ
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
prezent, după DAR, aparțin locutorului, care își asumă cele enunțate, de această dată lăsând să se înțeleagă că totuși recunoaște (SIGURE) validitatea concluziilor C și C' (vers 2), dar că nu situează validitatea inferențelor decât într-o lume ipotetică. Regula inferenței, care ne conduce de la premisele din versul 1 la concluziile din versul 2, este aplicată din nou, în măsura în care, dacă recunoaștem că [DACĂ p---SIGURE---> concluzii C-C'], trebuie să admitem, de asemenea, că [DACĂ non-p---atunci ---> non C-C']. Or, versurile 3
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în deschiderea propoziției [d], articulează două premise care au valoare de informații date pentru două concluzii opuse. Propozițiile [c] ("Știți bine asta") și [d] ("Dar mai știți și că") insistă asupra faptului că interpretantul-cititor ("Dumneavoastră") este capabil să efectueze anumite inferențe. Avem astfel o primă secvență argumentativă. Propoziția relativă [b] introduce o proprietate care este aproape o restricție a lui [a]: doar femeile care au mâinile fine pot fi iubite de către bărbați. Se dă concluzia C1 susținută de [c]. Știți că
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
restricție a lui [a]: doar femeile care au mâinile fine pot fi iubite de către bărbați. Se dă concluzia C1 susținută de [c]. Știți că aveți mâinile fine, bărbații probabil că vă vor iubi. Trebuie să mai adăugăm ideea susținerii unei inferențe de un fapt știut și recunoscut: Garantul: " Mâinile fine sunt făcute pentru a mângâia". Conectorul argumentativ DAR introduce o restricție susceptibilă de a bloca concluzia inferențială C1. Propoziția [c] poate fi descrisă ca o a două secvență inserată, aflată în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o a două secvență inserată, aflată în poziție de restricție: Informația dată (D2) ("Spălați vasele") aduce cu sine aplicarea unui proces inferențial: [deci probabil non-C1]: Bărbații probabil nu vă vor iubi. Această concluzie non-C1 se bazează pe o regulă de inferență garantată de: deoarece spălatul vaselor dăunează mâinilor, și de suportul: dat fiind că spălatul vaselor se face cu mâna (fără mănuși de menaj care să le protejeze și fără mașină de spălat vase). Această din urmă mișcare argumentativă poate fi
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
introduse prin DAR. Această mișcare a primelor două secvențe nu poate fi obstrucționată decât dintr-un anumit motiv, care ar putea întrerupe o astfel de înlănțuire: pentru ca non (non-C1) a nu (renunța la a plăcea) să fie posibil, trebuie respinse inferențele precedente. Rolul conectorului DOAR DIN ACEASTĂ CAUZĂ este aici foarte important. Acest conector subliniază consecuția [D2 → concluzie non-C1], adică o concluzie non-C1 (a nu putea plăcea bărbaților) care implică o renunțare la a avea farmec. DOAR DIN ACEASTĂ CAUZĂ semnalează
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
câteva concluzii cu valoare de predicție legate de aceste noi informații date: DACĂ utilizați Mir Rose, ATUNCI vasele dumneavoastră vor fi...., mâinile dumneavoastră vor fi.... etc. Concluzia C3 ("mâinile dumneavoastră vor fi mai fine și mai frumoase") trimite direct la inferențele primei secvențe (D1 → C1). Trebuie spus că cea de-a doua restricție (respingerea D4 [g]) vine să o compenseze pe prima (DAR D2 [e]). Efectele enunțiative de suprafață legate de alternanța timpurilor verbale (prezent, imperativ, viitor) sunt mai ales schimbările
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
celor furați, ca și subsemnatul, de visul tiranic al stimei de sine sau de nostalgia burgheză după stabilitate. Dobândim aceste „idealuri” prin exaltarea cunoașterii factuale a realității (folosindu-ne de un nomenclator de concepte exacte și de câteva reguli de inferență logică). Idealul pozitivist al cunoașterii - înțeleasă ca act de posesie - este trădat de obsesia filologică a perfecțiunii în exprimare. Acestuia nu i se poate opune decât experiența cunoașterii liturgice, înțeleasă ca participare verticală la viața de plinătate și har a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
F.A. Hayek (1899-1992) Răul inexplicabil și refuzul judecățiitc "Răul inexplicabil și refuzul judecății" În vastul labirint al experiențelor noastre cotidiene, definiția aristotelică a principiului identității, conform căruia adevărul nu se poate sustrage silogisticii, rămâne o simplă prețiozitate. Principiile elementare ale inferenței contează prea puțin acolo unde valorile par dictate de frici ancestrale. Pentru oamenii tot mai grăbiți ai mileniului trei, raționalitatea de tip clasic este prea decolorată în temeri și adjective. Gândirea ancorată istoric și atentă la nuanțele metafizice este prea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
raportului dintre cauză și efect. Vreau să arăt aici cum concep ei acest raport: "Intelectul și toate celelalte principii derivate sînt efecte. De la acestea, ei trag concluzii referitoare la cauzele lor"; într-o anumită privință avem aici ceva asemănător cu inferența noastră, iar în altă privință ceva ce diferă de acestea. Ei sînt de părere că "efectele există deja înaintea acțiunii cauzei, fiindcă ceea ce nu există nu poate fi făcut să existe cu ajutorul cauzalității...". Colebrooke zice: "Adică, efectele sînt mai curînd
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dar cercetarea este făcută în chip cu totul necugetat, fără sistematizare, deoarece ea se află deasupra acesteia, în afara unității. Dincolo se găsește substanțialitatea intelectuală, dincoace avem apoi uscăciune și sărăcie. Particularul are astfel numai formă rigidă a raționării și a inferenței, ca și la scolastici. Dimpotrivă, în domeniul gîndirii, particularul își poate dobîndi dreptul său; el poate fi considerat ca moment al întregii organizații, poate fi înțeles conceptul. În filozofia índică, ideea n-a devenit obiectivă; deci exteriorul, obiectivul n-a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
consideră că "descriere statistică ar fi un termen mai potrivit, deoarece tot ceea ce se face este să se descrie caracteristicile agregatului anchetat" (C. A. Moser, 1967). (3) Descrierea statistică, în acest sens, este însă numai o parte a analizei anchetei. Inferența, în sens larg, este cealaltă parte. De fiecare dată când datele anchetei se bazează pe un eșantion din populație despre care urmează să fie trase concluzii se recurge la un anumit tip de inferență. Cercetătorului i se pune problema să
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
numai o parte a analizei anchetei. Inferența, în sens larg, este cealaltă parte. De fiecare dată când datele anchetei se bazează pe un eșantion din populație despre care urmează să fie trase concluzii se recurge la un anumit tip de inferență. Cercetătorului i se pune problema să estimeze caracteristicile populației din datele eșantionului precum și să estimeze erorile de eșantionare. (4) Probleme de inferență apar, de asemenea, într-un context diferit. Una este să extragi o măsură a corelației dintre două variabile
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]