796 matches
-
structurarea și dinamica economică și socială a comunităților de vânători și culegători. Arheologia preistorică are și rațiuni mai practice pentru a prefera o asemenea viziune, decis materialistă: la urma urmelor, reconstituirile de climat și infrastructură economică sunt, în spiritul „scării inferențelor” a lui C. Hawkes (1954), mult mai accesibile decât volatilele aspecte ale organizării sociale paleolitice. Aceste rațiuni explică ușor de ce sugestiile etnografice oferă, în bună măsură, infrastructura tiparului mediu al societăților paleolitice (Kusimba 2005; Lenski 2002). Reperele centrale ale acestei
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
mai important segment al tehnologiei paleolitice, cel realizat din material organic, omniprezent și mai accesibil tehnologic, lipsește sistematic, privându-ne inegal în special de contribuția tehnologică feminină. Însă nici cel mai bine conservat aspect, industria litică, nu se pretează unor inferențe simple. Contribuția copiilor în geneza mărturiilor arheologice, ocazional frenetică, este sistematic trecută cu vederea și încă greu de cuantificat. Deprinderea debitajului, prin imitare și exercițiu repetat, lasă în urmă un volum uriaș de reziduuri: studiile experimentale arată că un învățăcel
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
că Descartes este ultimul mare reprezentant al tradiției este felul în care el întemeiază cunoașterea certă și principiul care conferă garanție acesteia, Dumnezeu. Cunoașterea certă nu provine la Descartes dintr-un demers rațional, deși cogito-ul poate fi interpretat și ca inferență, ci dintr-un principiu suprarațional, ceea ce este tipic gîndirii tradiționale. Există suficiente similitudini între Augustin de pildă, și Descartes în ceea ce privește metoda și teoria intuitției, cogito-ul pe care amîndoi îl asimilează iluminării divine și inferioritatea cunoașterii sensibile față de intuiția intelectuală. Cogito-ul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a expune argumentul Sfîntului Anselm. Pentru acesta din urmă, ) Dar, dacă pentru Sfîntul Anselm ca și pentru Descartes, esența și existența sunt în Dumnezeu același lucru, dacă ideea de ființă perfectă în mod suveran cuprinde în mod necesar existența, această inferență relevă înțelegerea pură și nu semnifică nicidecum că Dumnezeu este în natură. ) și domnului Descartes. Presupunînd, spune el, că ficare înțelege prin acest nume “Dumnezeu” este semnificat ca ceea ce s-a spus, adică ceea ce este astfel încât nimic mai mare nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și de la conținutul obiectiv, de la "materia metafizică" a gîndirii, putem descoperi instanța pe care să o numim subiect la Descartes. Gîndirea este exercițiul intuiției și al deducției, ordinea și maniera în actul de a ști să treci. În concluzie, în inferență subiectul începe să existe și să caute să se asigure de ceea ce a stabilit în judecățile sale. Poate că am putea acum să determinăm figura subiectivității la Descartes, ca fiind o figură de trecere în care momentul metodic ar fi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
subiectul începe să existe și să caute să se asigure de ceea ce a stabilit în judecățile sale. Poate că am putea acum să determinăm figura subiectivității la Descartes, ca fiind o figură de trecere în care momentul metodic ar fi inferența, momentul metafizic, exercițiul său în “știința concluziilor”, adică momentul evidenței și momentul concret cel al “persoanei”, generozitatea sa ce constă de fapt în a “transfera”, deci în a ști să facă “grijile pe care le avem de obicei pentru noi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Această orientare a sufletului nostru” ), această manieră de a se orienta în gîndire în care rezidă inventivitatea sa și natura raportului său cu exterioritatea, acestea sunt cele pe care dorim să le explicăm ca figură cartesiană a subiectivității. VII.3. Inferența în Cogito și locul exteriorității În Răspunsurile la Setul al III lea de Obiecții, Descartes reia fără nici o dificultate o formulă a lui Hobbes: Există o identificare între subiect și substanță căci “nici un accident, nici un act nu poate fi fără
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de la act ca unică certitudine incontestabilă la calitatea de lucru gînditor sau chiar la îngrădirea substanței ce conferă rezistență unui act căruia instantaneitatea nu-i va obține niciodată consistența. Necesitatea înțelegerii Cogito-ului nu doar ca intuiție ci deopotrivă și ca inferență ar părea să se opună textului din Al II-lea Set de Răspunsuri, unde Descartes insistă asupra faptului că propoziția: Gîndesc deci exist, nu este un silogism, ci o intuiție imediată, ceva văzut “printr-o simplă inspecție a spiritului - rem
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a raționamentului dumneavoastră... spiritul dumneavoastră a văzut-o, a simțit-o și a manevrat-o... ea este o dovadă a capacității sufletului nostru de a dobîndi o cunoaștere intuitivă despre Dumnezeu”. Totuși trebuie să admitem că Cogito-ul este totodată o inferență.) Afirmînd aceasta nu negăm aspectul indiscutabil performativ al Cogito-ului, ci evităm ideea că trecerea de la “Eu gîndesc” la concluzia “deci exist” semnifică un salt de la act la res, pentru că un asemenea salt ar fi ilegitim. Nu negăm nici calitatea de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cînd prin deducție”.) Textele utilizează de fapt vocabularul inferențial pentru a stabili Cogito-ul; concluzia se găsește exprimată prin “deci” și în ceea ce privește Meditațiile, unde formula este puțin diferită, ea transpare în “trebuie să conchidem”. Cogito-ul este clar legat de regula de inferență; pentru a gîndi, trebuie să fii. În Discurs, Descartes pare să deducă Cogito-ul cu ajutorul principiului: trebuie în mod necesar ca eu, cel care gîndesc, să fiu ceva și împletește experiența actului gîndirii cu regula inferenței sau ceea ce putem numi ca
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
clar legat de regula de inferență; pentru a gîndi, trebuie să fii. În Discurs, Descartes pare să deducă Cogito-ul cu ajutorul principiului: trebuie în mod necesar ca eu, cel care gîndesc, să fiu ceva și împletește experiența actului gîndirii cu regula inferenței sau ceea ce putem numi ca Alquie, principiul substanței.) Acest fapt este confirmat și de Principii: . ) Propoziția: Pentru a gîndi trebuie să exiști, “apare atât de evidentă înțelegerii încât ea nu se va opri de a o crede, chiar dacă ar fi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
că actul gîndirii implică faptul că eu sunt un lucru existent, adică o substanță. Cum substanța nu este cunoscută decât în aceea că este subiectul modurilor sale, trebuie să admitem că ea există într o trecere de la sine; este o inferență a unui mod al gîndirii la subiectul gînditor, este același Eu care gîndește și care există. Se poate obiecta însă că, dacă un lucru (res) este o substanță, nu vedem de ce Descartes nu a folosit cuvîntul “substanță” în Meditația a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de sine: . ) Această analogie este mai curînd o analogie a infinitului decât o analogie a ființei și perspectiva cartesiană se îndepărtează de analogia ființei fără poate a renunța la analogie înțeleasă ca pornind de la infinit. Aceasta ar explica faptul că inferența Cogito-ului se derulează pe fondul ideii de infinit, tot așa cum dovada existenței lui Dumnezeu plecînd de la contingența eului gînditor, presupune pentru a se efectua, ideea de infinit ca fiind causa sui. Figura subiectivității ca trecere presupune deci o analogie într-
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și corp. Trebuie să răspundem întrebării “în ce pol se află într-adevăr subiectivitatea cartesiană” și să dedublăm astfel subiectul cartesian? Și dacă acceptăm să considerăm subiectivitatea cartesiană ca imagine a trecerii, în sensul în care Cogito-ul este deopotrivă o inferență, vom putea să trecem în continuare de la considerarea eului ca mens pura et abstracta la cea a omului ca întreg? Putem trece de la o concepție metafizică a subiectului și de la o concepție metafizică a uniunii provenită din atotputernicia divină, la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
au deci, și una și cealaltă, evidența ce le corespunde, aceea a distincției provenite din demostrație sau din deducție și pe aceea a uniunii provenite din experiență. În Regula II, experiența este opusă deducției ca ceea ce este adesea înșelător, față de inferență. Totuși în Regula XII noțiunea de experiență este completată și lărgită: Într-un anume sens, Cogito-ul este o experiență evidentă, așa cum uniunea este o experiență certă și foarte clar dovedită în fiecare zi în senzație sau în sentiment și chiar dacă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cognitive ne permite să precizăm sau să înlăturăm ca fiind prea vagi concepte ca socializare sau enculturație. Este clar că, dacă programul de antropologie cognitivă s-ar realiza, dacă aceasta ar reuși să explice cum se fixează credințele, cum funcționează inferența, cum se construiește memoria plecând de la experiențe personale, am asista la o apropiere spectaculoasă între științele naturale și științele sociale. Opoziția natură/cultură nu este, de fapt, decât o construcție, deoarece putem considera că, de fapt, cultura face parte din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ci și pe cel al descoperirii de noi structuri, iar pe calea „rezolvării“ de clauze, din clase de enunțuri cu titlu de premise, ajungem să identificăm „la comandă“ concluzia, ori concluziile aferente, iar pe această cale, să regăsim moduri ale inferenței de care logica s-a ocupat În decursul vremii, ori să omologăm noi și noi tipuri de raționament (deductiv). La o astfel de performanță, prin care logica se manifestă punctual, prin aceeași procedură, atât ca ars inveniendi, cât și ca
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
o astfel de performanță, prin care logica se manifestă punctual, prin aceeași procedură, atât ca ars inveniendi, cât și ca ars judicandi, ca ars retinendi, cât și ca ars tradendi , s-a ajuns prin recursul la o singură regulă de inferență, ce-i drept, la una „foarte puternică“ , În acord cu care , iar la limită,, respectiv . Echivalenta regulii reproduse, mai aproape de spiritul demonstrației ca act de consecuție (și de curgere, sau derivare) a concluziei din premise, revine la schema de inferență
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
inferență, ce-i drept, la una „foarte puternică“ , În acord cu care , iar la limită,, respectiv . Echivalenta regulii reproduse, mai aproape de spiritul demonstrației ca act de consecuție (și de curgere, sau derivare) a concluziei din premise, revine la schema de inferență ipotetico-disjunctivă , o generalizare a inferenței categorico-ipotetice În modul ponendo-ponens , pentru „A“ și „B“ În calitate de clauze, iar „X“ - o propoziție oarecare), dar și a congenerei sale În modul tollendo-tollens , a silogismului chryssippian ( ), a modului tollendo-ponens, mai sus etalat () și Încă a
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
una „foarte puternică“ , În acord cu care , iar la limită,, respectiv . Echivalenta regulii reproduse, mai aproape de spiritul demonstrației ca act de consecuție (și de curgere, sau derivare) a concluziei din premise, revine la schema de inferență ipotetico-disjunctivă , o generalizare a inferenței categorico-ipotetice În modul ponendo-ponens , pentru „A“ și „B“ În calitate de clauze, iar „X“ - o propoziție oarecare), dar și a congenerei sale În modul tollendo-tollens , a silogismului chryssippian ( ), a modului tollendo-ponens, mai sus etalat () și Încă a multor altor moduri ale inferenței
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
inferenței categorico-ipotetice În modul ponendo-ponens , pentru „A“ și „B“ În calitate de clauze, iar „X“ - o propoziție oarecare), dar și a congenerei sale În modul tollendo-tollens , a silogismului chryssippian ( ), a modului tollendo-ponens, mai sus etalat () și Încă a multor altor moduri ale inferenței deductive , subsumate de Gerhard Gentzen În regula tăieturii din calcului secvențelor . Grație unui mecanism (non-determinist) atât de simplu precum cel pe care-l susține „principiul rezoluției“, În procesarea logicii ca știință și ca disciplină de Învățământ, accentul se deplasează, de pe
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
atât de simplu precum cel pe care-l susține „principiul rezoluției“, În procesarea logicii ca știință și ca disciplină de Învățământ, accentul se deplasează, de pe Întabularea și memorarea produsului unor veacuri și milenii de căutare și omologare a schemelor de inferență, pe apropierea mecanismelor de generare aproape „instantanee“ a unor asemenea structuri, altfel spus: pe Învățarea rețetei uimitor de simple după care „se fabrică“ produsul gândirii metalogice, drept mod al raționării valide. Ca atare, În orizontul inteligenței artificiale, logica nu mai
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
ale reprezentării unui tip sau altul de cunoștințe aruncă o nouă lumină asupra paralelismului dintre operațiile constructive cu noțiuni și propoziții, paralelism resimțit, În chipul cel mai elocvent, În cazul definiției (ce contribuie la sistematizarea mulțimilor de termeni) și al inferenței, supralicitate În actul demonstrației (ca succesiune riguroasă a două sau mai multe raționamente) și-al axiomatizării populațiilor de enunțuri. Prin aceeași tendință, de antrenare a „cantităților continue“ (de tipul iconilor geometrici) În reprezentarea și procesarea „automată“ a cunoștințelor, promotorii inteligenței
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
metode de Înaintare În știință (una „rezolutivă“, În sensul deducerii faptelor din legi, iar cealaltă „compozitivă“, În sensul reunirii faptelor sub aceeași regularitate), ca și opoziția dintre cele două „contexte ale cunoașterii“, justificarea și descoperirea . Momentul crucial - În care „paradoxul inferenței“ se dezamorsează, iar printr-o transfigurare a antinomicului În stilul descris de Lucian Blaga În Eonul dogmatic, ajungem să ne Împăcăm cu ideea „algoritmilor euristici“ - coincide cu Însuși feed-back-ul inteligenței artificiale asupra logicii ca știință a inteligenței naturale. Îl marchează
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
și impersonalizare. 2. Distincțiile percepție directă vs indirectă, fizică vs cognitivă, concretă vs abstractă În strânsă legătură cu distincțiile semantice menționate mai sus, s-a observat că în unele structuri cu verbul de percepție a vedea se poate exprima o inferență mentală, o "percepție indirectă"79. Într-un context ca: (1) Văd că a plouat mult, se exprimă o percepție fizică indirectă, fiindcă ceea se percepe sunt anumite indicii care conduc la observația că a plouat mult, nu evenimentul în sine
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]