633 matches
-
Irina, care îl iubește cu adevărat, nu suportă nehotărârea lui și, după ce se mărită cu un altul spre a-l elibera moralmente, probabil se sinucide. Acesta fiind tot subiectul, valoarea romanului stă în analiza indeciziunii erotice.” <footnote Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Editura pentru literatură, București , 1966, p. 151 footnote> E de ajuns ca Irina să nu mai răspundă la scrisori pentru ca „ o neliniște bruscă” să pună stăpânire pe Sandu. Gravitatea romanului constă în intuiția plină de nuanțe a sufletului bărbatului. „Am
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Muzica simfonică, devenită personaj în romanul lui Proust, păstrează în cazul lui Holban o încărcătură puternică de snobism, fiind unul din motivele principale ale ascendentului pe care eroul masculin îl are asupra tuturor eroinelor sale. Nicolae Manolescu observa în Lecturi infidele că „ muzica aceasta a patefonului înlocuiește susurul izvoarelor din celebrele elegii eminesciene pe tema morții.”<footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 35 footnote>, iar o asemea observație poate fi pusă pe seama avansului tehnic. Nuvela Halucinații nu ar fi decât o variantă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un individ bătrân care mă întreține, un general, om de treabă în fond. Nu e singurul meu păcat! Am mai făcut și poate am să mai fac, ca toate femeile. Câteodată sunt silită chiar de iubitul general să-i fiu infidelă, spre a proba prietenilor săi marile mele calități. Dar nu sunt o... cum să-ți spun... o fată de moravuri ușoare... oficial, sunt artistă. Crede-mă că sunt de o castitate surprinzătoare, generalul fiind mai mult un ambițios și un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de fapt și de realitate. Când analiștii situațiilor politice iau cuvântul, analiza lor este tipic franceză, în sensul clarității și ordinii discursului, dar invers proporțională cu condițiile obiective. Francezul este cel mai bun vorbitor, dar, pe plan practic, cu totul infidel realității despre care vorbește. Acolo unde teritoriile sunt administrate în spirit francez, dai mereu peste expresii gustoase și discursuri multicolore, dar de treburi prost administrate. Or, o veche constatare face ca semnul inteligenței să fie acordul vorbei cu fapta - dar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
revelațiune dumnezeiască. Urmașul său, Grigorie IX, urmând aceeași politică, s-adresă în privirea aceasta la același rege maghiar cu o cerere categorică. Ereticii și schismaticii creștini cari se zbat contra primatului au fost, zicea el, și sânt încă mult mai infideli decât evreii, mult mai aprigi decât păgânii, căci mereu rănesc pe Mântuitor, cercând într-una să sfâșie haina necusută a lui Cristos, acest simbol al unității bisericei sale. Fiindcă și îndărătnicul Ioan Asan e rânduit în categoria schismaticilor, de vreme ce s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în privința artistică și adică: întîi narațiunea lui Othello, în Othello lui Shakespeare, în care el espune Senatului geneza relațiunii lui cu Desdemona; a doua, narațiunea lui Beaumarchais în Clavigo de Gothe, în care acela îi impută lui Clavigo purtarea lui infidelă. Ce se atinge de narațiunea lui Othello, putem spera că ea ni dă înainte de toate o icoană a personalității lui Othello. Noi auzim în această narațiune pe Othello cel simplu, departe de orce espresiune retorică, și cărui nu i decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dorința atinge treapta "genialității senzuale". Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
piesa modernă coincide cu cea din tragedia antică : o femeie abandonată de soțul pentru care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini : ca și eroina mitică, Marghioala este pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură ; ca și Iason, Ionel este un profitor interesat, dornic de putere. Și alte trăsături individuale se regăsesc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
își închipuie (p. 29). Tot astfel, Frenkian insistă mereu asupra nevinovăției totale a eroilor lui Sofocle : singura scădere a lui Aiax e mărginirea dată de inteligența lui redusă, insuficientă pentru a-i îndreptăți nenorocirea (p. 57) ; nici credula Deianira, nici infidelul Heracle nu își merită soarta cruntă, căci rămân ființe merituoase (p. 62) ; încăpățânarea lui Filoctet nu semnifică o acțiune criminală sau vinovată, el făcându-și rău doar sieși (p. 64) ; Oedip este prototipul eroului nobil, generos, animat de sentimentele cele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tratativelor. Chiar dacă a consumat piersicile, emirul este năzuros. Nu, zice el, nu vreți să mergeți în Fotseland. Ba da, insistă profesorul, acolo vrem să ajungem. Nu, nu cred, zice emirul sprijinit de slujitorii săi. Fotse sunt foarte murdari. Bărbații sunt infideli, iar femeile lor prostituate. Cu toate acestea, insistă profesorul, vrem să mergem în ținutul lor și suntem dispuși să plătim. Nu vă duceți, zice emirul. Sunt săraci. Acolo este secetă. Femeile Fotse vă vor produce inflamații ale pielii și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și fără Întrerupere, marea majoritate a necunoscutelor care merită atenția celui care n-are nici o treabă. Astfel, pentru a ne opri la un singur exemplu, vom arăta că jabuneh denumește „melancolicul pelerinaj la locurile de care altădată se bucurase Împreună cu infidela“ și că grugnó, luat În sensul cel mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a Islamului. Ar fi vorba de un Islam care ar aparține liberalilor, prin analogie cu mișcarea evreilor liberali care s-a născut la New York. Cum să fii modern, rămânând în același timp musulman. Nu putem fi moderni dacă nu suntem „infideli“. Fidelitatea infidelă este ideea pe care o propun. Cum să continui să fii musulman trăind „durerea sciziunii“, ca să reiau expresia lui Hegel, deci să treci dincolo de acest doliu al despărțirii de origini și să continui să fii musulman în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Ar fi vorba de un Islam care ar aparține liberalilor, prin analogie cu mișcarea evreilor liberali care s-a născut la New York. Cum să fii modern, rămânând în același timp musulman. Nu putem fi moderni dacă nu suntem „infideli“. Fidelitatea infidelă este ideea pe care o propun. Cum să continui să fii musulman trăind „durerea sciziunii“, ca să reiau expresia lui Hegel, deci să treci dincolo de acest doliu al despărțirii de origini și să continui să fii musulman în ceea ce rămâne din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
propun. Cum să continui să fii musulman trăind „durerea sciziunii“, ca să reiau expresia lui Hegel, deci să treci dincolo de acest doliu al despărțirii de origini și să continui să fii musulman în ceea ce rămâne din Islam după acest doliu. „Fidelitatea infidelă“ este expresia pe care o folosește Jacques Derrida referindu-se la iudaismul său. În cartea anterioară, La Maladie de l’Islam, pentru a întări o argumentație erudită și rațională, îi chemați sistematic în sprijin pe poeți, pe scriitori, pe artiști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pe care vrea neapărat să i-o povestească domnului Conte. Vă imaginați probabil, nu e o poveste prea cuminte, dar nici desfrâul prea mare: în timpul unei promenade cu vaporașul pe Sena, apare Pauline, o tânără atrăgătoare care-și ceartă amantul infidel, și-apoi sfârșește în grupul prietenilor lui Prosper. Prilejuindu-i scriitorului niște întrebări rămase celebre în istoria, încă nescrisă, a chestionarelor vitale: „Cum se face că, în clasele de jos, femeia îi e în asemenea măsură superioară bărbatului? Și de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mai bun lucru pe care-l puteai face cu el, decise Fran după ce scosese cu grijă dopul, era să cureți țevile de scurgere. Gândindu-se la Jack, se trezi zâmbind fără să vrea. Stevie avea dreptate - o fi fost el infidel și flușturatic, dar avea stil. Amintirea chipului său, plin de tandră îngrijorare când îi adusese ceașca de ceai, avea să-i rămână mult timp în minte. Când țârâitul telefonului o trezi din visare, se întrebă chiar dacă nu cumva era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mă pierd printre ceilalți, fără să-mi pese de mijloacele prin care obțineam asta; important era să scap de primejdia de a se așeza praful peste mine. Și chiar când m-am împăcat aparent cu mediocritatea mea, i-am fost infidel în imaginație și în somn, când mă visam șef de trib, stăpân peste insule ori mare artist, căci nu mi-am pierdut timpul cu vanități mărunte, aspiram numai la cele care nu erau în nici un fel de nasul meu. Ieșeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Todaiji, în vechea capitală de la Nara). După un pelerinaj pe la atâtea lăcașuri impresionante, am sufletul curat și împăcat, însă fratele porc, precum desemnau călugării creștini trupul ignobil, dă semne tot mai accentuate de oboseală. Picioarele imploră odihna unei bănci, umerii infideli vor să divorțeze de rucsac, burta, regina absolută a regatului cărnii, își cere drepturile. În turbionul foamei à la Knut Hamsun, sandala îmi tremură, iar pleoapa îmi scapără. Frustrare însă... În jurul meu, găsesc numai restaurante japoneze, în care aburii sosului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chiar astăzi pe tânăr. Se pare că se pricepe într-adevăr la portrete. De altfel, am auzit că a primit mai multe comenzi de la oameni foarte importanți. Și Toinette avu parte de o privire nesperat de tandră din partea soțului său infidel. Zâmbi cochet. Dar ținea să-și savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre stăpână, când spre stăpân. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Când e vorba de măsele, nu te mai uiți la bani. Nu pot să înțeleg de ce te-ai zgârcit! Toinette nu făcea decât să-și verse focul. Și o făcea cu voluptate. Se ivise, nesperat, prilejul să-și muștruluiască soțul infidel în cel mai înalt grad și, pe deasupra, teribil de zgârcit. În sfârșit, își făcu intrarea și valetul Julien, aducând pe o mică tavă de argint un pahar cu apă și pliculețele cu leacuri. Se aplecă plin de respect în fața stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ăla de fra-su, i-a dat înainte Irene. Ahmad i-a dat cartea; de când Naji s-a mutat la el, nu mi-l mai dă la telefon. Probabil că disecă fericiți toate variantele de tortură cu care sunt pedepsite neveste infidele în Arabia Saudită. Irene - Și nenorocita aia de Maxine, de la birou, care nu mă lasă să trec de sala de așteptare. Toți au impresia că sunt o piază rea. Jina a luat-o în brațe pe Irene și și-a reprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
benzii desenate. Post-scriptumul adăugat acestei serii de eseuri este încercarea de a da trup ficțional acestei admirații resimțite față de geniul prozei grafice. Am imaginat, pe marginea celor două texte, un exercițiu apocrif care se inspiră din lecția borgesiană a lecturii infidele a tradiției. Cum ar arăta o nouă aventură a lui Tintin ? Și care ar fi sunetul pe care literatura l-ar putea da seriei de vise în care se afundă, hipnotizat, Corto Maltese ? Tentativă pe jumătate literară, pe jumătate îndrăgostită
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
turc, acolo unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în această aventură din care revoluția la care visează El Oxford iese învingătoare. În Africa deșertică și teribilă a lui Corto Maltese, păcatele se ispășesc prin pedepse ce sfidează imaginația cu cruzimea lor rafinată. Forturile Somaliei britanice sunt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de foc și de nisip al lui Cush. Cornul Africii seamănă cu tulburata Irlandă din care venise să se ascundă și Bradt - aici onoarea se spală cu sânge, iar semințiile sunt unite prin urile care nu trec niciodată. Excentric și infidel, inventând borgesian surate apocrife, politicos și nemilos, Corto este favoritul zeilor și al demonilor, în Africa lui Cush, ca și în tărâmurile celtice ale lui Merlin. Căutând să salveze pe noii Romeo și pe noile Juliete, amenințate de blestemul aurului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este, se află în afara vestigiilor fumegânde ale coloniei. Povestea indiană a lui Pratt și Manara se sfârșește cu perspectiva recâștigării Arcadiei oferite oamenilor pe acest continent. Edenul poate fi atins odată alungată urma teribilă a viciului și decăderii. O cronică (infidelă și fragmentară) a Genezei este și El gaucho. Ca și Vara indiană, El gaucho (scris împreună de Pratt și Manara) este tentativa de a imagina cronica unei alte faceri a Americii. Sejurul argentinian al lui Pratt în seamnă contactul cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]