6,831 matches
-
cel puțin o decepție erotică și e pregătit să mai aibă parte de alte câteva. Repetatele, dar imprevizibilele lor întâlniri se consumă pe fondul unei mărturisiri fluviale pe care Joseph pare a o avea de făcut. Și, desigur, cu acordul infinit răbdătorului povestitor. Dispariția bruscă a ziaristului, însoțită de o epistolă lungă și necruțătoare adresată naivului confident, are efectul de a face țăndări toată acalmia instaurată până atunci, în viață ca și-n carte. Las la o parte faptul că scrisoarea
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
zgomot, Ion Vianu. Așa cum am segmentat eu povestea Necredinciosului, el nu e departe, în datele generale, de Rememberul lui Mateiu Caragiale. Elveția transpune convingător Berlinul antebelic, Franz-Walter Joseph e o reîntrupare peste decenii a lui sir Aubrey de Vere, paginile infinite de adio pe care unul le trimite vocii tutelare a romanului aduc în memorie o altă, tragică, scrisoare pecetluită cu un sfinx, în vreme ce dimenisiunea voit contrasă a poveștii pare a fi obținută de-a dreptul prin simpatie. Nu sunt nicidecum
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă la pragul comuniunii substanțiale cu divinul și a făcut din actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta abnegație la conversia spirituală a travaliului fiziologic și la transpunerea geamătului de voluptate pe notele unui portativ celest, conceput anume pentru glasuri angelice, cum ar fi putut artiștii să rămînă reci
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
Gheorghe Grigurcu Azi, dar cîte nu se întîmplă azi? În zona gri, în care nuanțele amestecului dintre factorii ante și postdecembrism sunt practic infinite, în care, "așa de aproape de Europa" aflîndu-ne, nu ne rămîne decît să ne decidem "pe ce ureche să ne culcăm - pe cea stîngă, firește", putem înregistra o categorie prejudiciată, cea a ... hoților: "Cunoaștem un primar de sector bucureștean , ni se
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
asta de candoare e un regret nevinovat sau o tardivă consolare fiindcă făcusem un păcat? Știai că sunt de catifea sau tocmai astăzi ai aflat? Diviziunea celulară în ce direcție-a pornit: spre nașterea mea princiară sau chiar spre minus infinit? Și musca lunecând pe-o nară e pa sau Bineaivenit? Iar voluptatea asta supremă, impresia că te țin în brațe pe un atol, e un orgasm sau doar o simplă inoculare cu formol? Cum am plecat eu de acasă Iarba
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Întoarcere la Blaga, pe versuri de Lucian Blaga, de Viorel Munteanu. Sonoritățile acestor lieduri se încadrează în emoția caldă a transferului afectiv, când ni-l amintim pe Blaga. Continuum Y de Irina Odăgescu Țuțuianu, este o recreere a principiului melodiei infinite cu o relevantă componentă expresivă, cu imaginație și cu freamătul meditației existențiale. Evantail, pe versuri de Stéphane Mallarmé, de Fred Popovici, este o fină miniatură de bijutier. Ciclul Ewig die Wolkel, pe versuri de Christoph Niess, de Corneliu Dan Georgescu
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
cu freamătul meditației existențiale. Evantail, pe versuri de Stéphane Mallarmé, de Fred Popovici, este o fină miniatură de bijutier. Ciclul Ewig die Wolkel, pe versuri de Christoph Niess, de Corneliu Dan Georgescu, conține 5 lieduri cu deschideri spre un orinzont infinit, în care și marea și nisipurile, într-o atmosferă austeră și nostalgică, domină deopotrivă. Ciclul Tratative pentru voce, de Dan Dediu pe versuri de Ernst Jandl, pentru voce, fagot și pian. La fagot, s-a exprimat cu un sunet admirabil
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
școală în plus înseamnă o închisoare în minus». Mariana Nicolesco a evocat credo-ul său, rațiunea sa de a fi ca artistă lirică, felul în care înțelege să servească arta sacră a cântului și splendorile pe care ni le oferă infinitele posibilități de expresie ale vocii umane, instrumentul suprem al adevărului. Da, a subliniat Mariana Nicolesco, acesta este cuvântul, căci arta ne revelează deopotrivă adevărul și frumosul, comori inestimabile pe care suntem chemați să le prezervăm și să le glorificăm. Nicio
Nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult dec?t c?ntul by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83437_a_84762]
-
care alcătuiesc a V-a serie de meditații pe claviatură poartă titlurile World, I Love You So și Music for Jesus. Ieșită din sfera jazz-ului, muzica lui Iancy Körössy pătrunde într-un univers pur romantic, aș spune exaltat. Melodia infinită de tip wagnerian, expusă polifonic, segmentată doar de părțile contrastante ca dinamică (unele, meditative, altele, cu imensă încărcătură emoțională), armoniile opulente, ritmul rubato ce nu ascunde, la audiția foarte atentă, pulsul interior, vibrant, care susține întreaga desfășurare muzicală-torent impresionează în
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Rahmaninov, Skriabin și Bill Evans. Aceste confesiuni de mare vibrație interioară exclud orice element facil, de complimentare a urechii. Nesfârșirea melodiei multiplicată într-un evantai de voci, armoniile deschise spre indefinirile impresioniste, combustia aproape expresionistă, convertirea claviaturii în orchestră cu infinite nuanțe, virtuozitatea tehnică uimitor de naturală, de care aproape că nu-ți mai dai seama - totul este turnat într-o muzică fascinantă. Întoarcerea în România Iancy Körössy a revenit în România, prima dată în 1993. A participat la festivalurile de
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
față de mulțimea de fapte care e implicată în cel mai obișnuit gest al nostru. Ajunge să pronunț un nume - Cella Seni de exemplu - pentru ca zeci de oameni, zeci de comedii, zeci de aventuri să se pună în mișcare printr-un infinit număr de rotițe. Dacă ar fi să scriu un roman în care să intre întreg acest material (pe care abia azi l-am văzut, mi se pare, pentru prima oară, în toată întinderea lui), cîte mii de pagini mi-ar
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
observație că orașul îi părea izbitor de asemănător cu Sankt Petersburgul de dinaintea revoluției roșii. Memoria îmi joacă o festă în ce privește contextul: îl impresionase masa de oameni trecând hipnotic în ambele sensuri, pe Cale, sau, dimpotrivă, aspectul adormit al unui oraș cu infinită siestă? Ceea ce știu este că pe atunci Bucureștilor li se spunea Micul Paris și nu doar de către cei ce-i locuiau. Oraș vesel, frumușel, fără noxe, totuși în plină dezvoltare, apărat de scuturi de pădure și aerisit de o centură
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
evoce cu nostalgie, aș fi ales o singură piesă, dacă n-aș fi fost tentată să-i încerc cititorului virtuțile curiozității și a răbdării, să afle, citind până la capăt, întâmplările cu Oona, bănuind că și el face parte din grupul infinit de copii care cresc și par să-și piardă copilăria, rămânând să-i aștepte revenirea, în ecou, în tot restul vieții. Dintre cei care o așteaptă cu ardoare și credință se aleg poeții. Oona îi vizitează în visul lor cu
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
să te molipsești cu atmosfera lor. După aceea, ritualul se va perpetua de la sine, ca într-o rutină ce-și întreține singură ciclul, așa cum mărturisește Anton Holban: "A citi pe Proust este a te cerceta pe tine însuți: travaliu de infinită răbdare în timp îndelungat și de cea mai perfectă intimitate. ș...ț Acum, cînd deschid un volum de Proust, la întîmplare ales, la orice pagină, găsesc cîte un rînd care se pretează la paranteze, la comparații, la întrebări. Astfel că
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
e că artistul român prin prima parte a activității sale participă la o ambianță culturală în care ecourile sensibilității simboliste erau încă puternice. După 1920, pictura lui Tonitza își pierde treptat tăișul protestatar, descoperind în schimb fastul, prospețimea, rafinamentele culorii, infinitele ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
în... o mie de picioare... Parcă am fi auzit ceva... Și mai jos ori și mai sus, decât sunetele pe care le aud cu unghiile elefanții... sau cine știe ce pasăre care zboară mai sus decât a zburat vreodată Hubble. Un Lanț infinit de Legende și de Povești. Ale Omului, creînd altă Lume, imaginară...
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
Ilarie Voronca, în momentul adeziunii la constructivism, sau al lui Mihail Cosma, integralistul care va distinge între o Ťpreistorieť și o Ťistorieť a avangardei, aceasta din urmă începând, desigur, cu progamul imediat actual." (pag. 13) Ce altceva face aici, cu infinită delicatețe, Ion Pop? Deschide ochii la cele mai proaspete dintre versiunile critice ale avangardei - citarea admirativă a studiului lui Paul Cernat e un caz concludent - și le adaptează unui sistem propriu, preexistent, dominator și bine sedimentat, de lectură. Avem, prin
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
de expresie, cum și-ar fi dorit compozitorul însuși în Sonata a 3-a în la minor (în caracter popular românesc). lnterpretele au intuit și realizat capodopera enesciană în cele mai mici amănunte, cu o maximă acuratețe instrumentală și o infinită paletă de tușeu, culori, timbre și nuanțe ale sunetului, proprii numai marilor interpreți. Maturitatea interpretativă a Daryei Varlamova este impresionantă pentru cei 19 ani ai ei. Sonata de Debussy și Poemul de Chausson au fost cântate cu o profundă știință
C?mpina, stagiunea muzical? 2012-2013 by Cornelia BRONZETTI () [Corola-journal/Journalistic/84005_a_85330]
-
întotdeauna cu cămașă albă și haină neagră - când era cald, haina era înlocuită de o jiletcă, neagră și ea, prinsă la spate în copci metalice -, cu trăsăturile feței severe, brăzdate de câteva dâre adânci, era un om de-o delicatețe infinită. Vorbea rar, iar privirea părea să urmărească peisaje accesibile numai lui, dintr-o lume neștiută. Am avut un șoc... cultural când, pe la cincisprezece ani, am văzut o fotografie de bătrânețe a lui William Faulkner. Asemănarea cu bunicul era atât de
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
că acestea, odată descoperite, devin surse proaspete pentru cele mai neașteptate construcții. Chiar dacă varietatea acestor elemente primare nu este foarte mare - ele pot fi reduse, în definitiv, la cerc, pătrat, dreptunghi și triunghi-, puterea lor de a genera este, practic, infinită. Și cu această virtualitate fără margini, pe care numai sentimentul haosului o poate întreține, și-a început Paul Neagu jocul său de constructor/demolator, de regizor al posibilului și de analist, pînă la dezmembrare, al faptului deja existent. în acest
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
de asemenea orientarea greșită a juriilor de preselecție de la TVR: “La noi, piesa câștigătoare nu ar fi trecut de preselecție, s-ar fi spus că e veche! E genul “Tu ești primăvara mea” a lui Florin Bogardo sau “Un albastru infinit” a lui Marcel Dragomir”. Scriitorul Ștefan Mitroi notează în “Jurnalul Național”: “Epoca femeii cu barbă e abia la început. Dar va avea și ea un sfârșit, pentru a face loc celei a bărbatului cu copite și coarne, dacă nu cumva
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
timpul nostru. Sunt posibile trasee pe care încercăm să le conturăm. Nu există neapărat un început pornind de la ce spune artistul: „Tradiția este o zestre, un memorial al izbânzilor noastre pe plan sensibil”. Amintim asemenea priviri devenite imagini-sunete - Wagner - Melodie infinită, Verdi - Il Dio Verdi (versiune orchestrală a Cvartetului), Chopin - Chopin orchestral (piese celebre pentru un balet imaginar), Enescu - Omagiu lui Enescu, Perlea - Cvartetul devenit Muzică op. 10, dar și Tristia, In memoriam Ionel Perlea, - Stan Golestan - Cvartetul 2 devenit Concert
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
rolul de narator al acestor confruntări, dar și de reconciliator. Simfonia a XV-a aduce noutate și frumusețe în spiritul enunțat în Estetică: „Frumusețea veche este permanentă în mlădierea, forța ei și inepuizabila ei facultate a-tot-creativă; frumusețea nouă, una din infinitele eflorescențe posibile ale celei vechi, nu poate fi decât accidentală. În arta adevărată, care este privilegiul exclusiv al unui geniu al cerurilor, nu al unui geniu al lumii, o nouă frumusețe este întotdeauna cerută de o necesitate similară. Altmintrelea, nu
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
maximum de abstracție și tind a se dezrobi de timpul și spațiul contingențial, poartă mai limpede și mai viu, pecetea comprehensiunii. Cât despre parametrii științifici ai artei dirijorale, cercetătorului lor i s-ar putea deschide un câmp analitic de o infinită nuanță dacă va recurge la următoarea aserțiune a lui Paul Klee: „nimeni nu poate afirma că arborele își produce coroana după chipul rădăcinilor sale. Între partea superioară și cea inferioară nu e vorba de simetria unei perfecte oglindiri. Doar energiile
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
artă pură, aptă să bucure deopotrivă ochiul și mintea. Răsfoind această minunată carte nu se poate să nu te întrebi oripilat ce se întâmplă astăzi cu Bucureștiul? Cum este permis ca în preajma unor edificii construite cu dragoste, sacrificii materiale și infinită grijă pentru detalii să se înalțe mastodonți diformi, al căror loc, se poate constata și de pe lună, nu este acolo. Dacă nu se va întâmpla nimic și diversele comisii de urbanism și de protejare a monumetelor istorice vor continua să
Radiografia unui miracol by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8424_a_9749]