972 matches
-
au forma fetele parc-ntr-adins alcătuite să ne scape.” (L. Blaga) „... numai așa te pot vedea și copacii clipind din pleoapele verzi.” (L. Blaga) În mod excepțional, gerunziul poate realiza și funcția de subiect; planul său semantic se apropie atunci de infinitiv, iar predicatul are caracter analitic, cu nume predicativ de identificare sau calificare cu dezvoltare propozițională: Plecând acum înseamnă să te recunoști învins. „Eu cred că ar fi să te scobori prea jos primind să te bați cu un om ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toți. Gerunziul verbelor copulative participă la realizarea diferitelor funcții sintactice prin constituenți analitici, în structura cărora intră în complementaritate sintactică cu un nume: „Luceferi, ce răsar / Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni / O să-mi zâmbească iar.” (M. Eminescu) Asemeni infinitivului, gerunziul rămâne în mod frecvent în afara realizării autentice a unor funcții sintactice în enunțuri în care între gerunziu și verbul-predicat nu se instituie o relație de dependență/interdependență în plan semantic; fără să-și poată asuma predicația, gerunziul participă la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt mai mici; cu amândoi - mai mari.” (M. Eminescu) $atrib. circ. condițional$$ „Am privit cu groază cumplita unealtă care, căzută în alte mâini decât ale mele, ar fi fost pentru mine ucigătoare.” (Mateiu I. Caragiale) $atrib. circ. condițional$$ Ca și infinitivul și gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui, participiul realizează, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intră: aceste enunțuri - enunțuri participiale - sunt o alternativă la enunțurile infinitivale: Fumatul interzis! - A nu se fuma! Staționarea interzisă! - A nu se staționa! SINTAXA SUPINULUITC "SINTAXA SUPINULUI" Dimensiunea substantivală din planul semantic al supinului ca formă absolută îl apropie de infinitiv; prin aceasta, supinul realizează cele mai multe funcții sintactice în alternativă cu infinitivul și totodată cu substantivul sau cu propoziții având ca predicat verbe la conjunctiv. Planul semantic al regentului face posibilă realizarea funcției sintactice guvernate prin oricare din variantele morfologice: infinitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Fumatul interzis! - A nu se fuma! Staționarea interzisă! - A nu se staționa! SINTAXA SUPINULUITC "SINTAXA SUPINULUI" Dimensiunea substantivală din planul semantic al supinului ca formă absolută îl apropie de infinitiv; prin aceasta, supinul realizează cele mai multe funcții sintactice în alternativă cu infinitivul și totodată cu substantivul sau cu propoziții având ca predicat verbe la conjunctiv. Planul semantic al regentului face posibilă realizarea funcției sintactice guvernate prin oricare din variantele morfologice: infinitiv, supin, conjunctiv sau orientează selecția: • subiect; în relație cu expresii impersonale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
infinitiv; prin aceasta, supinul realizează cele mai multe funcții sintactice în alternativă cu infinitivul și totodată cu substantivul sau cu propoziții având ca predicat verbe la conjunctiv. Planul semantic al regentului face posibilă realizarea funcției sintactice guvernate prin oricare din variantele morfologice: infinitiv, supin, conjunctiv sau orientează selecția: • subiect; în relație cu expresii impersonale: e bine, e greu, e necesar, e ușor etc. sau cu unele verbe întrebuințate impersonal: a nu-i arde, a rămâne, a urma etc. E ușor de citit/(a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămâne, a urma etc. E ușor de citit/(a citi)/să citești. Nu-i arde de învățat/(să citească). Urmează de rezolvat/a se rezolva/să se rezolve problema traducerii. Verbele impersonale admit, de regulă, sau verbe la conjunctiv sau infinitive: a-i conveni, a i se cuveni, a-i părea, a-i veni etc. sau numai conjunctivul: a se întâmpla: Îmi place să călătoresc/a călători. S-a întâmplat să vină și el. • nume predicativ, în structura predicatului analitic: „Multe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apucându-se de secerat. • circumstanțial: Apucându-se de citit, a trecut într-o altă stare. În structura constituentului dezvoltat, supinul realizează funcția de complement (direct, indirect) interior, ca funcții de gradul II. Alte verbe de aspect se construiesc numai cu infinitivul sau conjunctivul: a începe, a prinde, a continua: Mihai a început a cânta/să cânte la pian. Verbele de aspect a termina, a sfârși, a încheia, în legătură cu sensul aspectual perfectiv pe care îl impun, se construiesc cu supinul și, mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a continua: Mihai a început a cânta/să cânte la pian. Verbele de aspect a termina, a sfârși, a încheia, în legătură cu sensul aspectual perfectiv pe care îl impun, se construiesc cu supinul și, mai rar, cu conjunctivul, fără a accepta infinitivul. Forma absolută de supin este concurată de supinul devenit substantiv: El a terminat de cules, de secerat/culesul, seceratul. Supinul intră și în structura unor constituenți dezvoltați în relație cu verbul a avea întrebuințat cu sens modal: Am de mers
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele câțiva (câteva): ... plecarea a câțiva dintre ei... ... plecarea câtorva dintre ei... „(Ciocnirile) se sfârșeau totdeauna prin moartea a câțiva.” (C. Negruzzi) „...și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului.” (M. Eminescu) 2.b. morfem-constitutiv al infinitivului: „Ce grea e pentru noi / Osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Rolul (poziția) prepoziției în sistemul sintactic al limbii se definește prin (1) instituirea unei recțiuni proprii și prin (2) raportul semantic cu conținutul lexical al termenului care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însuși de comunicare, • dezvoltarea diferitelor funcții sintactice, prin intrarea unităților lexicale în relații sintactice, • desfășurarea raportului eu-lume-limbă; • dinamica raportului dintre planul expresiei și planul semantic al limbii. Raportul cuvânt-enunț este condiționat, guvernat și orientat de trecerea verbului din poziția de infinitiv în sistemul lexical al limbii în poziția de predicat în sistemul gramatical. Prin realizarea predicației, inerentă actului de comunicare lingvistică, verbul guvernează principalul câmp semantico-sintactic al enunțului și orientează structura celorlalte, prin actualizarea interferenței sistem lexical - sistem gramatical concomitent în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
veste prin ramuri.” (L. Blaga) • enunțuri nominale; în structura lor nu se include nici un verb; predicația este asigurată de intonație: „Iat-o cât e de luminoasă! Bun și neuitat adăpost!” (I.L.Caragiale) • enunțuri infinitivale; desfășurarea predicației se întemeiază pe un infinitiv și pe intonația predicațională: „A nu se staționa aici!” Observații: În stilul conversației, mai ales în limbajul popular, cele două subtipuri de enunțuri, analitic și sintetic, coexistă în desfășurarea aceluiași enunț: „Da, vom lupta contra guvernului!” (I.L. Caragiale), „...Părinții lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor.” (I. Creangă) „Și ne luăm noi de la școală și ne ducem cu toții.” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb (sau a unei variante absolute cu originea în verb: infinitiv, participiu, supin) în relație de dependență sau de interdependență cu un verb care dezvoltă numai în asemenea sintagme un sens aspectual (a se apuca, a se pune, a prinde etc.) sau modal (a avea, a fi, a da, a-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iarnă / A iubi e primăvară.” (L. Blaga) • pronume: „El nu mai era el.” (M. Eminescu) „Cine ești / De vii mut și nevăzut ca-n povești?” (T. Arghezi) • adverb: „Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem.” (M. Eminescu) • infinitiv: „A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuința o expresie nepotrivită cu individualitatea lui.” (T. Maiorescu) • participiu: „În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână.” (M. Preda) • supin: „Multe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
l-a omorât jupânul, că jupânul nu era om așa de rău.” (I.L. Caragiale) „Desigur a transmite înseamnă a transmite ceva.” (T. Vianu) „Certitudinea trebuie atunci să fie certitudine de sine.” (C. Noica) c. Numele predicativ analitic este format din infinitivul unui verb copulativ și un nume (substantiv, adjectiv), pronume: „Se zguduie tot domul de pare-a fi de scânduri.” (M. Eminescu) „Toți par a fi resemnați.” d. Numele predicativ complex, foarte rar, are o structură analogă cu numele predicativ analitic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și un nume (substantiv, adjectiv), pronume: „Se zguduie tot domul de pare-a fi de scânduri.” (M. Eminescu) „Toți par a fi resemnați.” d. Numele predicativ complex, foarte rar, are o structură analogă cu numele predicativ analitic, cu deosebirea că infinitivul verbului copulativ intră în relație de complementaritate cu o propoziție: „Tudor pare a fi rămas cum îl știam noi în studenție.” Împlinirea planului semantic al predicatului analitic cu această structură de nume predicativ, în desfășurarea predicației, presupune împlinirea mai întâi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumină, Fără lună, fără lumânare / Și s-a lovit de plopii din grădină?” (T. Arghezi) „Cei doi se înțeleseseră fără multe vorbe.” (E. Barbu) „- De-aceea ți-a fost atât de sete, vorbi a doua.” (M. Eliade) • forme verbal nominale: • infinitiv; mai ales când predicatul se realizează prin expresii impersonale relative (apersonale): „E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) sau când în structura predicatului intră verbul copulativ a însemna sau, mai rar, a fi: „A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a spune.” (M. Eminescu) sau când în structura predicatului intră verbul copulativ a însemna sau, mai rar, a fi: „A duce la gură apă în palme înseamnă a aduce aminte că noi suntem acest element primordial coagulat.” (G. Călinescu) Observații: Infinitivul verbelor inpersonale absolute poate funcționa ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în GA, vol.II, p.109, și în noua ediție a Gramaticii Academiei, vol.II, p.364) În nuclee predicaționale cu predicat analitic, dacă verbul copulativ este a însemna (sau, mai rar, a fi, a reprezenta), realizarea subiectului printr-un infinitiv cere numelui predicativ, cel mai adesea, tot un infinitiv: „Groethuysen a remarcat undeva că a povesti înseamnă a reintroduce viitorul în trecut.” (T. Vianu), „A găsi în pământul opac un cristal este a recăpăta speranța în lumină.” (G. Călinescu) Topica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ediție a Gramaticii Academiei, vol.II, p.364) În nuclee predicaționale cu predicat analitic, dacă verbul copulativ este a însemna (sau, mai rar, a fi, a reprezenta), realizarea subiectului printr-un infinitiv cere numelui predicativ, cel mai adesea, tot un infinitiv: „Groethuysen a remarcat undeva că a povesti înseamnă a reintroduce viitorul în trecut.” (T. Vianu), „A găsi în pământul opac un cristal este a recăpăta speranța în lumină.” (G. Călinescu) Topica. În enunțuri cu predicat analitic, se întâmplă, uneori, ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devine purtătorul unei funcții sintactice. Sub aspect structural, determinantul nu poate exista în afara regentului. El se realizează, de altfel, în mod frecvent, prin unități lexico-gramaticale lipsite de autonomie, și semantică, și morfo-sintactică: adjectiv, adverb, verb la conjunctiv 28, forme verbal-nominale: infinitiv, participiu, supin și gerunziu: „Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri.” (N. Labiș) „Pasăre-n zbor și clopot care bate / aș vrea să-mi fie glasul.” (M. Isanos) „- Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-i deie și lui ceva de mâncare, căci... n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.” (I. Creangă) Poziția pronumelui relativ în interiorul categoriei gramaticale a cazului este determinată de funcția sintactică pe care o realizează în relație cu infinitivul. Identitatea de complement direct a construcției infinitivale introdusă prin pronume relativ (care, în interiorul unei relații de interdependență, poate funcționa și ca subiect) este marcată de: • prezența unei prepoziții: „Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi.” (M. Preda
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și bătrânețe, între moarte și eternitate!” (O.Paler, Galilei, 144) • pronume: „A trebuit să aleg între tine și el”, „Și dintr-odată am simțit cum între mine și amintirile mele se deschide o prăpastie.” (O. Paler, Galilei, 93) • forme verbal-nominale (infinitiv): „Marx distingea între a shakespeariza în tragedie și a schilleriza”. (G. Călinescu, C.O., 236) c. analitic: „În țară începe prin a fi supleant și procuror de tribunal.” (G. Călinescu, C.O., 266) d. complex (rar) „S-a săturat a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în planul semantic al relației de dependență: „Întind țigareta mea, militarul o aprinde și, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo.” (I.L. Caragiale, III, 169) Când se realizează prin substantive (cu unele excepții) sau prin infinitiv, relația de dependență se exprimă prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Datorită caracterului lor nespecific, prepozițiile, cele mai multe, nu marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial temporal a termenului pe care-l însoțesc. Aceasta este fixată numai în planul semantic al relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca (și), după, fără (de) etc., prin celelalte conjuncții (locuțiuni conjuncționale): fără (ca) să, după cum, pronumele relative câte și ce și adverbul relativ cum (care introduc circumstanțiala modală în frază), identitatea specifică a funcției de circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]