598 matches
-
idee genială. . .. și cu consecințe admirabile. - Nu am văzut prea de curând pe eleva mea, care e ocupată deocamdată cu Conservatorul. - Conservatorul!. S-a lăsat de mâzgăleală. A văzut singură ce poate. Talentul fetei era pentru Conservator, nu pentru pictură! Ingenuă!. Se cere. . . și rentează. După ultima ei lovitură de teatru, era și timpul! A rămas pe spinarea tutorilor. Știi! Ai putea să o adopți cu forme. Tot n-ai familie și ai vocație!. Unde pui că dintr-o dată te pomenești
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care te violentează și-ți subjugă admirația, nici căldura unui chip de om nu suportă adjectivul. Din eterul său se naște dragoste sau ură. Cu atît mai mult cu cît aceasta vine acoperită cu un amestec de maternitate și de ingenuă fragilitate. Ce naivitate: să crezi că acel „ceva“ ce face frumusețea unui chip e sufletul frumos ce păstrează inocența copilului! Să pretinzi reciprocitatea atunci cînd, dorind să aurești iubirea trupurilor, proclami de unul singur împărăția dragostei sufletești! V. caută cu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
propoziții clare și distincte. Dacă au totuși un posibil sens, acesta nu se determină după reguli obișnuite. Apoi, știm bine că, riguros vorbind, nici nu este posibilă o interpretare pur literală. Nu ai cum să distingi un sens literal pur, ingenuu, neafectat de altele deja în uz. Socrate pare să fi fost mai inspirat în această privință. (Diogenes Laertios, II, 22). Nu s-a grăbit, așadar, să-l declare în întregime cu sens, nici lipsit de sens, ci s-a minunat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se redeschide în fața lui Corto scoate din pân tecele ei umbrele a doi dintre cei mai redutabili tovarăși ai lui Corto : între Rasputin și Venexiana Stevenson, numitorul comun este dat de ambiția criminală și înclinația către faptele ce sfidează imaginația. Ingenuă, misterioasă, brutală și extrovertită, crima este, în cosmosul lui Pratt, o autentică artă ce își are preoții ei. Rasputin și Venexiana vin din această bolgie spre a practica o filozofie hedonistă și amorală a vieții. Departe de orice politică, departe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
are de combătut tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet e o favoare a zeilor. Excesul de umanism o întunecă. Voiajurile arheologice o amână. După așteptări, Barrés recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de candoare și de generozitate, capabil de naivități și de memorabile adevăruri, plăieșul din munții Bucovinei, Ștefan Sturz. Munteanul Sturz este cel care, într-un rând, în tenebrele unei galerii a minei de la Pietrosul, m-a supărat, spunându-mi cu ingenuă camaraderie: ce căutăm noi aici, don inginer? Căutăm argint viu, care ni se strecoară, mereu, printre degete? Sapa sondei cu care lucrez eu nu are nici o tragere de inimă. Bogăția de sulf nu e decât în mintea unora de la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sunt astea? Râzând de ignoranța lui de provincial, răsturnându-i și lui în podul palmei trei pastile albastre, pe care i le arătă, numărându-le cu grijă, încă o dată, îl întrebă cu o mină serioasă: Waldemar, ești chiar așa de ingenuu și de inocent? N-ai auzit de homeopatie? Vladimir încercă să descâlcească în asta ițele ascunse ale unei eventuale subversiuni. Își aduse aminte de maleta-diplomat, plină de milioanele societății: un somnifer, un somn de plumb și milioanele ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vorba despre cine era vorba, a fost cel al foarte vârstnicei și veneratei regine-mamă. La ora douăzeci și trei și cincizeci și nouă de minute, În acea zi de treizeci și unu decembrie, nimeni n-ar fi fost atât de ingenuu Încât să parieze fie și o ceapă degerată pentru viața regalei doamne. Se pierduse orice speranță, medicii se plecaseră În fața evidenței implacabile, familia regală, dispusă În mod ierarhic În jurul patului, aștepta cu resemnare ultima suflare a matriarhei, eventual câteva vorbulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu vom mai vorbi despre el, dar, chiar așa fiind, n-am vrut să rămână În Întunericul călimării. Cel mai probabil e ca respectivul consiliu de război să hotărască a priori să nu ia În seamă În deliberările sale dorința ingenuă de viață eternă care sălășluiește dintotdeauna În inima omenească, Unde s-ar ajunge dacă toți am trăi veșnic, da, unde s-ar ajunge, Întrebă acuzarea folosind o lovitură de cea mai joasă retorică, iar apărarea, bineînțeles, nu avu prezența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
inimii bune a unui copil de opt ani. Se povestește În câteva cuvinte și o inserăm aici ca să servească de exemplu pentru noile generații care nu o cunosc, cu speranța că nu vor glumi pe seama ei pentru faptul că este ingenuă și sentimentală. Atenție, deci, la lecția de morală. Era odată, În vechea țară a poveștilor, o familie În care era un tată, o mamă, un bunic care era tatăl tatălui, și acel copil deja menționat de opt ani, un băiețaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
picioare. N-ar avea nici un rost nici s-o sfâșie În bucăți, este bine știut că scrisorile morții sunt indestructibile prin definiție, nici măcar un arzător cu acetilenă funcționând la intensitatea maximă nu s-ar putea pune cu ele, iar șiretlicul ingenuu de a se preface că i-a scăpat din mână ar fi la fel de inutil pentru că scrisoarea nu se lasă scăpată, rămâne ca lipită de degete, și dacă, printr-un miracol, s-ar putea Întâmpla contrariul, e sigur și știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și cu promisiunea că așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor, ne referim la scheletul morții, există Întotdeauna posibilitatea ca Într-o zi să se insinueze În carcasa ei funestă, parcă fără voia sa, un acord suav de violoncel, un tril ingenuu de pian, sau doar ca vederea unui caiet de muzică deschis pe un scaun să te facă să-ți amintești de ceva la care refuzi să te gândești, pe care nu-l trăiseși și care, orice ai face, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Cum vi se pare? Narațiune intimistă, sentimente subtile, abia schițate, un mediu modest, viață de zi cu zi în provincie... Ca dovadă, să luăm un eșantion de cuvinte care apar o singură dată: înfrigurat, înșelată, închipuit, inginer, (a deveni) gelos, ingenuu, înghiți, înghițită, înghițea, (a) îngenunchea, jos, nedreptate, marea, îngrașă... — Astfel, am recunoscut atmosfera, stările de spirit, fundalul social... Putem trece la o a treia carte: (mă) dusei, păr, cont, corp, Dumnezeu, după, bani, (mai) ales, dați (39), făină, ploaie, provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
văzând ce grad de profunzime și candoare atinge aceasta din urmă. În legătură cu articolele sale din Mundo Gráfico și din alte publicații similare, don Miguel a primit scrisori și tăieturi din ziare de provincie care pun în evidență comorile de candoare ingenuă și de naivitate gugușticească ce încă mai dăinuie în poporul nostru. Uneori i se comentează fraza potrivit căreia domnul Cervantes (don Miguel) nu era lipsit de o anumită ingeniozitate și par a se indigna de atare necuviință; alteori reflecțiile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vor face totuși să uităm, chiar riscând o întețire inoportună a amorțitului rug al conflictualelor relații istorice dintre capital și muncă, nu ne vor face totuși să uităm, spuneam, că și numitul Cipriano Algor are o vină în toate astea, ingenuă, inocentă, dar, cum s-a întâmplat de atâtea ori, rădăcina malignă a tuturor relelor, credința că gusturile și nevoile contemporanilor bunicului fondator, în materie de produse ceramice, se vor menține inalterabile per omnia saecula saeculorum, cel puțin pe timpul vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
același sentiment cu care barbarii intrați În Roma treceau pe lîngă splendorile Cetății eterne, urmăresc cum, odată cu primele zile toride, marea s-a schimbat. Acum e caldă și aurie, de culoarea viespilor. Îmi vine să zîmbesc amintindu-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta nu mă Împiedică să descopăr că aparenta monotonie a mării ascunde o bogăție În care mă pierd. Enigmatică, inexplicabilă, surîzătoare, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de prudența noastră speriată. Nu există decât trufia plăcerii în care strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
două verdicte bizare: interpretul lui Scarpia ar fi avut „un șarm perfid”, iar jocul Angelei Gheorghiu ar fi fost „vizual ca un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea avea Scarpia ingenuitate? Iar În ceea ce privește jocul marii noastre soliste, ar fi fost de preferat unul...șters ca un galoș? Mă rog, eu credeam că Într-o cronică londoneză, nu scrisă În gazeta Buhușiului, trebuie să nțelegi măcar dacă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dna Strickland are habar de realitatea acestei situații. Conversația merse înainte și eu nu puteam decât să mă minunez de tactul cu care dl Taylor evita orice subiect care ar fi putut fi cât de cât stânjenitor, precum și de felul ingenuu în care dna Strickland, fără să spună măcar o vorbă neadevărată, insinua că relațiile ei cu soțul fuseseră întotdeauna perfecte. În cele din urmă dl Van Busche Taylor se ridică, dând să plece. Ținându-i multă vreme mâna gazdei, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îngrozitori se prăbușeau în trecut unul câte unul - se terminase, nu aveau să se mai întoarcă. În timp ce vorbea, teribila Mașteră se evapora, planurile ei mureau odată cu ea, dar el, puiul de leu, era viu. Disimula însă toate acestea într-o ingenuă demnitate, în fața senatorilor, preoților și magistraților care știau mult mai multe decât el despre povestea sângeroasă a familiei sale și care, vicleni și experimentați, încercau să ghicească, pe când el vorbea, ce se ascundea în spatele inocenței lui inofensive. Avea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mângâie părul lui Helikon. Îți mulțumesc pentru memoria ta, îi spuse. Cheamă un secretar. Și, folosindu-se de puterea pe care i-o acordaseră senatorii, printr-un scurt decret anulă vechea condamnare. Senatorii fură uimiți. Cei mai mulți considerară gestul acela un ingenuu, poate îndrăzneț omagiu adus neamului tatălui său. Unii, mai ageri, se îngrijorară: „Pentru anunțul ăsta a ales aniversarea sinuciderii“. Alții însă, cu amintirile vii din cauza urii, insinuară: „Așa cum Julius Caesar l-a reabilitat după moarte pe Caius Marius, mai-mare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interesele de grup și războaiele personale declanșau încontinuu dispute fără temei. Tantis discriminibus objectus..., spuse - și fraza lui ajunse în cărțile de istorie, chiar dacă în viitor puțini aveau s-o remarce. Au fost ultimele cuvinte izvorâte dintr-o durere aproape ingenuă, care se transformă repede în mânie. „Eu am un proiect grandios, pentru întregul imperiu, am plătit pentru el în fiecare zi a tinereții mele“, se gândea el, „și n-o să mă opriți voi“. Se trezea în toiul nopții și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l numi însă - pe Mihail Sebastian: „Unul dintre noii veniți în gramatică e neîncetat plictisit de literatura noastră. Îl știm admirator al lui Apollinaire și A. France, al Paradisului statistic și al Florilor de mătase, l-am văzut încercînd maturități ingenue în foiletoane scrise cu biberonul și mai știm că dacă numele lui n-ar ascunde o circumcizie - fiindcă scrie sub potcoava ortodoxă a dlui Nae Ionescu - ne-ar fi acuzat de izraelitism”. Iar o notiță din nr. 14 își extinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am observa că există o diversitate impresionantă de femei „ușoare”, de la prostituatele cartierelor rău famate, vulgare, obscene, la fâșnețele cocote și lorete, de la marile curtezane, elegante, cultivate, rafinate, la actrițele și dansatoarele de cabaret, pline de fantezie sau la frust ingenuele cusătorese ori slujnicuțe. Toate pot deveni o provocare pentru dandy. Cu aceeași atenție la nuanță, ar mai trebui să spunem că, În fața unei asemenea oferte, dandy-i Își diversifică stilul. Unii, precum lordul Bolingbroke, se afișează cu o vânzătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]