2,311 matches
-
digestivă sau efectiv complet eliminate În primul pasaj hepatic. Aceste substanțe ar putea fi active izolat cum ar fi În cazul inhibitorilor de MAO, care implică nicotina Într-o asociere sinergică. Amplificarea și prelungirea efectului nicotinei asupra activității locomotorie prin inhibiția MAO B sugerează o creștere a activității dopaminergice a nucleului accumbns, care este compatibilă cu o sinergie adictivă. Pierderea de activitate selegilinei În cursul tratamentului cronic este reversibilă la creșterea dozei. Prin ipotezele explicative ale acestui fapt se invocă inducția
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
Erissmann). Mușchii cresc în volum. Prin creșterea suprafeței secțiunii fiziologice, forța se dezvoltă proporțional cu valoarea acestei suprafețe (Ifrim, 1986). Sistemul nervos se caracterizează prin faptul că își continuă dezvoltarea, îndeosebi prin permeabilizarea sinapselor. Există un echilibru între excitație și inhibiție, între iradiere și concentrare (Ifrim, 1986). Se admite că între 15 și 17 ani creierul atinge greutatea sa maximă atât la fete, cât și la băieți și funcțiile psihice se dezvoltă multilateral (Ionescu, 1968). Analizatorii se găsesc, de asemenea, la
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
condițiilor necesare adaptabilității victimei la realitatea conflictului agresional va releva exercițiul spontan sau masura adaptabilității la mediul respectiv. Trebuințele, impulsurile, instinctele pot să fie rezultatul unei programări ereditare sau a unei învățări în stadiile evoluției de adaptare la mediul înconjurator. Inhibiția victimală. Aptitudinea victimei de a evalua posibilitățile sale de adaptare la conflictul agresional depinde și de calitatea senzațiilor și percepțiilor și de structura sistemului său nervos. Reacția receptorilor victimei este influențată de intensitatea și calitatea stimulentului. Victimele care prezintă un
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
său nervos. Reacția receptorilor victimei este influențată de intensitatea și calitatea stimulentului. Victimele care prezintă un grad de slăbiciune nervoasă își formează cu prioritate reflexele negative și manifestă dificultăți în transformarea reflexelor inhibitorii în reflexe pozitive, astfel încăt procesul de inhibiție este mai puternic decat procesul de excitație. Conștientizarea efectului victimal sau indiferența producerii acestuia poate explica raportarea victimei față de exigențele sociale. Atunci când diferențele între activitatea agresională și atitudinea victimală sunt foarte greu de făcut un rol deosebit îl are modul
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
de excitație. Conștientizarea efectului victimal sau indiferența producerii acestuia poate explica raportarea victimei față de exigențele sociale. Atunci când diferențele între activitatea agresională și atitudinea victimală sunt foarte greu de făcut un rol deosebit îl are modul în care se poate individualiza inhibiția victimei în realizarea unor elemente care ajută, stagnează sau împiedică producerea unor efecte antisociale. (Tănăsescu, 2003, p. 184 185). CAPITOLUL II DELICVENȚA JUVENILĂ ÎN ROMĂNIA Conform unor autori noțiunea de delincvență juvenilă reprezintă, „orice act care încalcă exigențele de conformism
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
formele patologice. Boala fiind rezultatul unui proces de disoluție funcțională trebuie privită sub două aspecte diferite: a) aspectul negativ reprezentat de nivelul de atingere al sistemului personalității; b) aspectul pozitiv sau cel al simptomelor, reprezentat de nivelul de eliberare al inhibiției pe care procesul morbid îl exercită asupra stării de normalitate funcțională sau de integritate anatomo-fiziologică al sistemului personalității umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
posterioare; • modelul lui C. Lairy-Bounes reprezentat prin următoarele aspecte EEG: un traseu lent global în raport cu vârsta subiectului, traseu prezentând o sensibilitate particulară la activarea prin hiperpnee, traseu cu unde lente predominent occipitale. b) Imaturitatea emoțională, considerată ca o imaturitate a inhibițiilor reacțiilor emoționale, cu caracter de manifestare explozivă. c) Imaturitatea psiho-motorie considerată ca o stare de „debilitate motorie”. d) Imaturitatea afectivă sau starea de „arierație afectivă” constând din aspecte psihopatologice diferite de tipul dependență - independență, securitate-insecuritate, sugestibilitate, posibilitatea sau imposibilitatea de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reproduce diferite tablouri de psihoze. Le vom prezenta succint în cele ce urmează. I.P. Pavlov a reușit ca să obțină modele de nevroze experimentale la animale printr-un mecanism de condiționare patologică, explicat de el prin „ciocnirea (conflictul) dintre excitație și inhibiție”. Ruperea echilibrului „stereotipului dinamic” al activității nervoase superioare, duce la apariția unor stări pe care autorul menționat le-a denumit „nevroze experimentale”. Ele pot fi produse la animalele de experiență prin „schimbarea” regimului condiționării anterioare. Este un proces experimental care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cadrul tulburărilor de activitate se descriu mai multe grupe de manifestări, așa cum se poate vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate de tip diminuat ca bradipsihia, bradikinezia, stările de inhibiție, negativism, stupoare. M. Dide și P. Guiraud descriu mai multe tipuri de manifestări psihopatologice în sfera activității, în special de factură motorie, ca dominantă, dar care sunt de regulă asociate și cu alte forme de manifestări. Acestea sunt următoarele: 1
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar care sunt de regulă asociate și cu alte forme de manifestări. Acestea sunt următoarele: 1) Enervarea este o stare de excitație bruscă și tranzitorie, de scurtă durată, alternând cu momente de inerție, motorie sau chiar de imobilism total. 2) Inhibiția motorie se caracterizează prin diminuarea sau lentoarea activității motorii a bolnavului. Aceștia își neglijează ocupațiile, vorbesc puțin, se alimentează sumar și execută cu o mare lentoare ordinele care le sunt date. 3) Bradikinezia este o diminuare a actelor motorii în ceea ce privește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tulburare a voinței este abulia. Ea constă, în special, în încetinirea sau în „insuficiența voinței”, apărând în cursul procesului de trecere de la idee la act. P. Janet distinge mai multe tipuri de abulie și anume: 1) abulia motorie, reprezentând inhibiția trecerii la îndeplinirea unor acțiuni; 2) abulia intelectuală, caracterizată prin slăbirea atenției voluntare de a se putea concentra asupra unei activități intelectuale și care este recunoscută ca atare de către individ; 3) abulia constituțională, specifică unei categorii de subiecți considerați „slabi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
leneși”, incapabili de a putea desfășura un efort de adaptare socială, personalități, în special de tip ezitant cu tendința la îndoială și incertitudine. 4) abulii sistematizate, constând în imposibilitatea realizării voluntare a unor anumite acțiuni, cu caracter particular, datorită unor inhibiții obsesive sau fobice. Tulburările de tip abulic pot fi întâlnite la melancolici sau schizofrenici, în tabloul clinic al unor nevroze, psihastenie, la alcoolici și toxicomani, precum și în unele cazuri de sindroame psiho-organice cerebrale. Tulburările de caracter Cadrul general Caracterul reprezintă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
b) Mentismul, descris de Chaslin, este o desfășurare rapidă a ideilor de a cărei realitate falsă bolnavul este conștient și suferă. Se însoțește, de regulă, de o stare de neliniște afectivă. c) Bradipsihia este o stare de lentoare sau de inhibiție ideativă. Producția ideilor este mult diminuată, precum și capacitatea de asociere a acestora. Această transformare psihopatologică se reflectă și în sfera limbajului prin sărăcirea și lentoarea acestuia. Reacțiile bolnavului sunt mult întârziate, iar răspunsurile acestuia sărace. d) Perseverarea este tendința patologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
construcției patologice” pe fondul căreia se dezvoltă o structură mintală de tip isteric, un delir de imaginație, presbiofrenia sau sindromul Korsakow. 4) Gândirea xenopatică Aceasta reprezintă o tulburare particulară de gândire grupând toate fenomenele psihopatologice parazitare de adiție sau de inhibiție resimțite de un individ, dar pe care acesta nu le recunoaște ca venind din interiorul personalității sale, atribuindu-le o origine străină, exterioară lui. Acest tip de tulburare a gândirii mai este cunoscut și sub denumirea de „sindrom de acțiune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție stuporoasă, sindromul catatonic, depresii, melancolie, negativism sau stereotipii. c) Mimica discordantă sau paramimia este expresia neconcordanței dintre starea psihică și atitudinile expresive ale bolnavului. Ea poate fi întâlnită în următoarele situații psihopatologice sub diferite aspecte: - apraxii, agnozii sau afazii; - grimase
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neatenți, apatici, foarte lenți în privința efortului intelectual, dar în rest agitați psiho-emoțional și turbulenți, sugestibili, încăpățânați, impulsivi. c) Instabilii emotivi. La aceste cazuri se notează o ereditate psihopatică foarte încărcată. Reacțiile lor emoțional-afective se caracterizează prin următoarele: agitație, neliniște, susceptibilitate, inhibiție, crize scurte de mânie, variații de dispoziție afectivă; capricii, încăpățânare, indisciplină, dezordine, lene, autoritarism, irascibilitate. Tinerii sunt temători și au somnul agitat, mai târziu devin brutali și susceptibili. Sunt capabili de generozitate și devotament care însă nu durează multa vreme
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Faza de șoc Aceasta corespunde momentului în care persoana se află sub acțiunea imediată și directă a psihotraumatismului. Emoția dominantă este angoasa manifestată prin plâns, țipăt, agitație psihomotorie dezordonată. În mod egal, se poate nota și o situație inversă; stupoare, inhibiție psihomotorie totală, inexpresivitate emoțională. Aceste reacții emoționale se însoțesc de modificări neurovegetative (cardio-vasculare, gastrointestinale, secretorii, spasme sau tremurături musculare etc.). 2) Faza de adaptare După atenuarea manifestărilor emoționale primare, asistăm la instalarea unui proces de „adaptare” sau de „apărare” caracterizat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
J.P. Sartre, K. Jaspers). Din punct de vedere etimologic, termenul de angoasă este de origine latină: angere - a strânge, a strangula sau angor = trecere strâmtă și dificilă, situație critică. Angoasa este definită ca fiind acea senzație internă de restrângere și inhibiție a funcțiilor respiratorii care, de obicei, constituie fața fiziologică a anxietății, rezultând din reprezentarea unui rău, a unui pericol iminent pentru individ. La M. Heidegger, angoasa devine un sentiment vital al persoanei pe care-l identifică cu „grija” (Sorge), exprimând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele: - stare de neliniște și tensiune internă, - circumscrierea sentimentului vital la impresia de tortură, chin, suferință, - sentimentul vital de depresie și suferință. b) Simptomele psihomotorii care constau din următoarele: - fenomene de expresie mimică specifice, - agitație psihomotorie putând merge până la raptus, - inhibiție psihomotorie putând ajunge până la stupoare. c) Simptomele neurovegetative sunt exprimate prin următoarele tipuri de manifestări: - midriază, - paloarea feței, - transpirație bruscă, - tahicardie, - tahipnee, - uscarea mucoasei bucale, - diaree, - inapetența, - insomii, - reducerea libidoului și a potenței. Se poate desprinde din cele de mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuare. P. Kielholz propune o clasificare a stărilor depresive, utilizând două criterii incriminate în geneza acestora, și anume: criteriul somatogen și criteriul psihogen. În cazul acesta, se va ține seama, din punct de vedere psihopatologic, de „simptomele cheie”, și anume: inhibiția elanului vital, dispoziția fundamentală depresivă, angoasa. În sensul acesta P. Kielholz distinge trei clase de depresii: 1) Depresiile somatogene: depresiile organice, depresiile simptomatice. 2) Depresiile endogene: depresiile schizofrenice, depresiile ciclice, depresiile periodice, depresiile tardive. 3) Depresiile psihogene: depresiile nevrotice, depresiile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizofreniei: simptomele esențiale, constante, și simptomele inconstante. 1) Simptomele esențiale, constante: a) Disociația intrapsihică, ce constă în pierderea armoniei și a continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în primul rând, prin pierderea contactului vital cu realitatea și polarizarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vital cu realitatea și polarizarea exclusivă a bolnavului pe viața sa interioară, realizând forma de existență autistă, de „închidere în sine patologică” (E. Minkowski). În domeniul vieții afective remarcăm dezinteres, inerție, apatie. 2) Simptome inconstante: a) Sindromul catatonic reprezentat prin: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau stereotipă, - pasivitate, sugestibilitate și mimetism. b) Delir caracterizat prin următoarele aspecte: - incoerență, - organizare paralogică de tipul gândirii onirice, - tulburări de comportament. c) Halucinații auditive, cenestezice sau fenomene de automatism mintal. La cele două grupe de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai jos. Polul excitabil Polul inhibat - gândire incoerentă cu logoree; - incoerența alegerii subiectului, digresiuni; - dificultăți tranzitorii de recunoaștere a persoanelor; - delir de interpretare; - fluctuații anxioase și euforice ale dispoziției afective de o intensitate mai scăzută decât în cazul psihozelor anxios-euforice. - inhibiția gândirii cu perplexitate; - perplexitate ideativă a semnificațiilor (percepție delirantă); - delir de interpretare cu perplexitate; - iluzii și halucinații. 3) Psihozele motorii hiperkinetic-akinetice Ca și formele mai sus descrise și această grupă de psihoze ciclice prezintă două categorii principale de tulburări psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazuri simptomele somatice erau expresia clinică a pulsiunilor psihice refulate de bolnavul respectiv. Ideea este reluată mai târziu de G. Groddeck care dezvoltă teoria expresiei simbolice a pulsiunilor libidoului. K. Abraham stabilește o relație între tulburările gastro-intestinale și stările de inhibiție, refulări și frustările individului din cursul fazei orale de dezvoltare libidinală. Aceste pulsiuni se vor manifesta clinic prin tulburări somatice (ulcer gastric sau duodenal, constipație, diaree). J. Bastiaans vede o legătură între diaree și constipație și fantasmele nevrotice infantile. Pentru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de frustrările individului. Declanșarea bolii este adesea în raport cu o situație vitală penibilă, de impas sau conflictuală. Patologia psihosomatică cardio-vasculară este expresia unor conflicte și frustrări ale personalității. Hipertensiunea arterială este adesea raportată la o stare de tensiune afectivă prelungită, cu inhibiția agresivității de către individ. Crizele de angor pectoris sunt în relație cu nevoia nesatisfăcută de depășire și de siguranță. Ea se însoțește de o insuficientă sau negativă identificare paternă a individului respectiv. Afecțiunile psihosexuale, atât la femeie cât și la bărbat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]