72,719 matches
-
loviți în miez de-un soare Ce își îndoaie razele și-n mintea-ți Trează din zori și-adînc nerăbdătoare S-ajungă la amiază, să se umple De amănunte forfotind în lucruri. O, ce păcat să treci fără să-ți bucuri Inima-n piept c-odăi calde și simple Unde te-așteaptă dragostea aievea, Ca roua ce înfrăgezește stevea...
Nu are rost să stai chircit în tine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6620_a_7945]
-
În casa lor cu toate ferestrele deschise literele ne scriu împreună ochii ne citesc pe alt continent Muzica pe care nu o putem auzi Acest lucru nu ne-a fost dat așa cum ni s-a dat pământul pământul greu, cu inima lui cântătoare pe care n-o putem auzi. Nu ne-a fost dat cum ni s-au dat sferele și muzica lor pe care n-o putem auzi nu pentru noi este foamea hipnotică, oarbă nu pentru noi valul ce
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare Pescăruși se rotesc deasupra cetății mele noaptea cu foșnet de înger în inima uscatului, departe de mare cheamă pașnic, familiar, parcă ar fi acasă : își aduc poate aminte cum planau cândva în aceste locuri deasupra întinselor ape cel mai recent acum vreo 50 de milioane de ani Marea Sarmatică (pe când nu era cine
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
cap dar în capul meu și nu în capul altora de plumb sau de paie sau mai știu de ce ori din ce * aici nu mai sînt lei aici leii toți au murit fie înjunghiați pe la spate fie trădați fie de inimă rea aici leii au încărunțit au surzit și au orbit înainte de vreme de frica omului aici în țara mea care nu mai vrea să fie a mea leii toți au murit de cuțitul satîrul ori ghioaga ori caninii omului rău
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
DUPĂ CĂDERE chiar tu să fii simbolul națiunii noastre fântână ce te deschisei după căderea lui Manole?... SENZAȚII ...în timp de boală, pe când, răcit stai în pat: rotunjimea căldurii ceștii de ceai pe care ți-o pui pe piept, în dreptul inimii; ...când ești sănătos, bun de petrecere - căldura cămășii abia ridicată de sub talpa fierbinte a fierului de călcat și aruncată pe umeri... FUMĂTOAREA, VEIOZA 1 Miez de noapte sau poate trecut de el. La colțul străzii - vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți spune Nicolae Coande rîzi lumea e după gura ta făcută voi scăpa cu norocul pe urme. Limba scaietelui Războiul tău nu-l cîștigi niciodată de una singură scut în dreptul inimii nu faci numai tu sîngele dintr-o sticlă oricît de vechi poți să-l bei pentru mine? Aveam șapte ani cînd te-am văzut prima oară primăvara striga la mine cu limba scaietelui mama strîngea praful din valea oltețului cercuri
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
cu stomacul întors ca al vitei intimitatea luptei tale o voi cunoaște voi amîna ușurința de a înțelege „femeie care te acordezi cu gura poetului / acest torent de mîl senin" perna ta se umflă în noapte și rugăciunea stinsă a inimii nu-l poate opri nici virtutea ce are darul prostesc de a înlătura viața tu culegi un fruct din pomul pe care-l studiam pe-atunci cu știința ridicolă a unui tîmplar iar cînd am văzut în sfîrșit pielița lui
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
desăvârșești muțenia-nflăcărată a bulgărilor atonali, iar pentru noi, atenți spre tine din eternitate, dezvelești osul incandescent al nimicului, sub lințoliu buzele-ți vorbesc singure, asonore, ochii-s închiși: speranță, teroare, desprindere. Inaintan În jur, mi s-a spus, sunt inimi. Eu însă trec prin șuvoaie de sânge. În jur, au strigat, sunt drumuri de adevăr. Dar traversez umbre. Mă-ncurajară: în jur sunt lanțuri ale cunoașterii. Dar trec prin verigi desfăcute. O voce: pentru că exiști, navigând aievea, cu ochii în
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără să vadă amenințarea, alunecă - imponderabil, sidefu-i lustruit. Mâna ta, întinsă-n norii negri, e-întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie cu vârful degetelor inima blândă a cerului, marginile ca un praf alb, dantelat ale lucrului rostogolit, în râset, dincolo, până în mierea nopții. Ocean Una sunt cu-acest evreu triestin, evadat cu bunica lui de 75 de ani peste Alpi. A supraviețuit. Modest, continuă afacerea
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
și te recitesc, femei cochete pe care nu le-ai întîlnit se îndrăgostesc de tristețea ta cronică pe care o cunosc în traduceri franțuzești, englezești în biblioteci și în grădinile universităților americane, tinere emancipate îți parcurg jurnalul cu strîngere de inimă pentru potretele femeilor care defilau în viața ta. E vineri shabbat și seara se prelinge încet pe străzi, călduroasă Tu din București ai fi fugit imediat la Balcic Eu mă grăbesc să iau metroul să mă întorc acasă Mă trezesc
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat. Nu era durere, Nu era bucurie. Coapsele ei Umede și lipicioase mă strîngeau. Orașul se decolora încet în zare. Gîfîiam, transpiram, dar nu reușeam Să înaintez. "Bum, bum, bum, bum!" se lovea inima, ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și, dintr-o dată, pasărea a înghețat în aer. Lucrătorii s-au prăbușit. Conductele s-au acoperit de rugină. Doar fumul negru. Casele negre. Și iarba
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
aia 30% dintre americani Se pocăiesc când beau fortrans și bariu pentru colonoscopie și mărturisesc anual ca la spovedanie: "Moartea noastră vine din colon!" Branula În lumea aceasta supraumană mai aproape de cer Cu câtă spaimă de moarte încape într-o inimă largă de om Toți au branulele la vedere înfipte în vene Verzi albastre și roșii fixate pe brațe cu leucoplast Peste smocuri mici de vată îmbibate cu sânge străvechi Când vin surorile să le facă perfuziile în saloane Potrivesc capătul
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
Domnul Sofian s-a bucurat ca de-un cadou de Crăciun Trombocitele lui își imaginează viitorul omului plin de branule Va dormi noaptea cu branulele înfipte în vene Va mânca ziua cu branulele la vedere Între sângele omului bolnav și inima sănătoasă a lumii Branula aceasta măruntă care închide venele și le deschide Atât de umilă și încununată totuși de o necântată glorie Un Dumnezeu în scaun cu rotile ? să nu vă spălați 24 de ore apoi puteți face baie punctele
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
lege Portret mișcat Ultima dată a fost văzut pe o stradelă vetustă alergând cu ochi dilatați înăuntrul lui și strigând fără să-și miște buzele după cineva sau după ceva care poate nici nu exista decât în mintea sau în inima lui bătând nebunește Ultima dată a fost văzut somnolând în fotoliul unei săli de concert în timp ce violonistul tânar făcea din arcușul său un instrument de voluptuoasă tortură în fața auditoriului mut (chipuri și chipuri căzute în transă) Ultima oară a fost
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
fi fost oarecum pe- măsură, dar nimeni dintre săteni nu băga mâna în foc pentru o astfel de potriveală. Ea le cotropea curțile, prispele și odăile case-lor, hainele, trupurile, iar ei o sorbeau însetați și se simțeau ușori și cu inimile împăciuite. Efluviile-i tămăduitoare i-au umplut pieptul și lui Anghel Furcilă, făcându-i-l să tresalte. Adulmecându-le din mijlocul bătăturii, la fel de nesățios ca toți ceilalți, el n-a rezistat ispitei și, înfrângându-și temerile, s-a hotărât să
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor și stejăreilor stârnite de un freamăt tulbure, coborât, cerul începuse să se clatine, să scapere și să huruie prevestitor. Trunchiurile copacilor, drepte și înalte, încolăcite de lăstarii lacomi, verzui-întunecați, nemuritori, ai iederei, prinseră să scârțâie din inimi întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de gura lupului și boziile prăfuite și crescute în devălmășie, se apucaseră să se învolbure, și ele, biciuind fără milă aerul. Luând dezmățul bălăriilor și al vântului în
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
el ca-n miezul verii când ieșea de la scăldat din Dunăre. De sus până jos era negru de praful înmuiat și lipicios în care zăcuse, iar hainele îi fluturau zdrențuite pe trup, de credeai că-i o sperietoare. În schimb, inima și-o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut mărunt cruce, i-au închinat și pe copii pe creștet și au blodogorit în gând, imediat, Tatăl Nostru
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
-i alunecase pe obraz. Trecu o săptămână, apoi încă una. Evis se simțea mai bine, începuse și niște exerciții de fizioterapie, dar singură nu se putea ține pe picioare. Matei ar fi plecat, dar nu se putea, nu-l lăsa inima. I se părea cumva neprofesional să rămână, dar cu totul lipsit de etică să plece, sau să accepte bani. Nu poți spune unui om la impas: iartă-mă dar n-am timp, fără să-ți fie rușine să-l privești
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
și că acolo o să doarmă și n-o să se mai trezească, dar nu i-ai spus și ei, sau i-ai spus, tanti Adina? Nu, nu putuse să-i spună că n-o să se mai trezească din operație și că inima ei bună n-o să mai aibă putere să bată. Se cunoscuseră la piață, în cartier. Cecilia era o femeie solidă, înaltă, machiată cam agresiv și îmbrăcată întotdeauna în culori țipătoare. Avea un râs în cascadă care atrăgea și o gură
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
iar micuții nu mă au decât pe mine să le cânt, să le vorbesc, să le dau nițel lapte, să-i spăl și să-i iau în brațe...doctorii nici nu pun mâna pe ei, iar mie mi se frânge inima când le fac bagajul! O aude și acum, după ani de zile, pe Cecilia, cu râsul ei fenomenal și cu poveștile ei eroice din maternitate, cum se ia ea de țigănci că nu se spală, cum le învață pe proastele
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]