3,018 matches
-
și nimeni altcineva, că el este Garry Cooper însuși, că arta actorului nu are nici un secret pentru el, bărbatul tuturor visurilor, momentele de comedie fină personalizează teribil apariția sa în spectacol. Marian Ghenea și Gabriel Spahiu transmit emoție fantastică prin inocența pe care o degajă personajele lor fără încetare. Dincolo de stîngăciile căutate cu mare grijă, de giumbușlucuri, de mersul ezitant, caraghios, fiecare relație cu cuvîntul, fiecare mirare, cădere pe gînduri este plină de umor, de performanță. Pentru mine, acesta este Visul
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
văd liniile de forță ale creației, chinul de a prinde în cuvinte suferința, dar și triumful sufletului omenesc, controlorii minții și ai libertății de expresie simt nevoia să te coboare în zona pedofiliei, a violului sălbatic, a întinării bestiale a inocenței copilăriei. Straniu e că una din cărțile ce trece drept un denunț al fanatismului de tip islamic, Citind Lolita în Teheran, de Azar Nafisi, nu evită tocmai poncifele de tip fundamentalist. Humbert Humbert nu e, în această viziune, decât un
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
din cărțile ce trece drept un denunț al fanatismului de tip islamic, Citind Lolita în Teheran, de Azar Nafisi, nu evită tocmai poncifele de tip fundamentalist. Humbert Humbert nu e, în această viziune, decât un monstru obsedat să maculeze presupusa inocență a fetiței, un căpcăun ce intervine animalic în universul roz-bombon al unei ființe angelice, strivind sub dogoarea poftelor mișelești trupul și sufletul ființei fără apărare. E inutil să te lupți cu ideologii. E inutil să-i trimiți să citească răscolitorul
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
fără riscul de sarcină. Termenilor neaoși ai celei mai mari plăceri cunoscute de om le luase locul strania expresie a face sex! Puținii copii care se nășteau totuși începeau studiile școlare de la vârsta de trei ani și firește că vremea inocenței le trecea repede. Spre a-i convinge pe copii să meargă la școală, prin 2050, fiecare va primi un salariu, cu indexări prevăzute. Guri rele vor spune că e un mijloc de a-i mitui pe micuți, numai că, organizați
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
am sugrumat cu mâinile-amândouă/ Un pui căzut din cuib, cu ochi de perlă.// Fântânile le-am potmolit - apoi/ Cărările le-am împânzit cu spini/ Și abia atunci au licărit lumini/ Pe cerul de'ntuneric dintre noi." Un alt blestem, al inocenței periculoase și inutile, e Nu știm, început în pasa truismului, și încheiat în cea mai agreabilă poezie: "Nu știm de unde am venit,/ Nimeni nu știe unde pleacă./ Venim din flăcări blestemate?/ Plecăm spre-o vale veșnic seacă?// Nu știm dece-am
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
a unei fete sărace, pornită într-o aventură în cursul căreia își află rostul existenței, trăiește experiența iubirii, descoperă treptat lumea și secretele unei arte. Atât Okuni cât și tânăra persană au în comun inteligența ce se însoțește cu o inocență deconcertantă, autenticitatea sentimentelor și mai ales pasiunea pe care și-o urmează, dansul și țesutul, indiferent de câte obstacole li se pun în cale. Arte fabuloase Teatrul Kabuki și arta covoarelor de Isfahșn au deja patru secole vechime și au
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
fi un accent polemic mascat. Anvelopa feerică a majorității poemelor face plauzibilă ipoteza unei evitări deliberate a realității epocale sumbre de care autorul e cu prisosință conștient. Între aceste două puncte extreme se desfășoară lirismul lui Ovidiu Genaru, vădind o inocență mai curînd simulată decît nativă, întrucît dominată de voluptățile estete. Fantezia dislocă subiectele, umplîn-du-le cu delicatețuri ingenioase, cu suavități bine puse la punct prin procedee ale insolitării. Senzualitatea motivului trece fără a dispărea într-o senzualitate formală nesățioasă de sine
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
spectaculos în sine, nu poate fi exploatată altfel decît strict din punctul de vedere al performanței interpretării. Ceea ce s-a și întîmplat. Într-o încăpere mică și meschină se consumă o poveste de iubire, o înfruntare violentă de orgolii și inocențe. Teribilismele și înfierbîntarea "furioșilor" tîrăsc sentimentele și tensiunea aproape de echilibristica dintre viață și moarte. Mi se pare că regizorul și trupa sa au simțit bine nuanțele ratării personale, a celei de cuplu, apoi, dar și expunerea grăbită la eșec într-
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
remarcabilă, umilită până și de tatăl său care o face vedetă de căcat, este ceea ce Delia deja știe, fata se retrage într-o toaletă portabilă și plânge, un plâns scurt cu care se scurge și ceea ce a mai rămas din inocența copilăriei. Apoi privim pasul ei ferm, o vedem înaintând decisă printre mașini direct către părinții ei și negociind la sânge cu tatăl său o sumă care să-i parvină la vânzarea mașinii. Nu știm dacă se va alege cu ceva
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
se fac fără cuvinte" (cele mai bune lucruri...). Ca o contrapondere la tot ce e vag și sumbru, existența aspiră la iluminare, iar emblema acestei stări este lumina, leitmotiv al liricii lui Peter Ackroyd. Ea dezvelește ori cuprinde și învăluie inocența, tandrețea, iubirea nelimitată. Cele mai frumoase și mai coerente poeme ale volumului au drept corolar lumina și misterele ei, mergând până la o soteriologie ad-hoc, vecină poate cu teoria energiilor increate din mistica ortodoxă: "clipă cu clipă/ pentru a recrea increatul
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
cuvântului) suferă realmente când ia seama că viața literară nu-i nici pe departe un paradis. Fascinat de priveliștea sărbătorească a creației (împlinire de multe ori a unui martiriu), el are de ce să se întristeze, chiar dacă poate fi suspectat de inocență, căci concordia desăvârșită nu-i cu putință, nici nu se știe cât ar fi de profitabilă. Dar ce binefacere oferă, spre exemplu, spiritul de grup sau alergia scriitorilor (și nu numai a lor) la critică? "Zadarnic, ora criticii nu va
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
se trezește fericită constatând că a rămas maimuță. Filmul lui Jean Jacquet constituie sub masca fabulei-basm o meditație profundă la ceea ce ne apropie și ne desparte, o meditație asupra naturii noastre și celeilalte naturi. Avem și un film despre pierderea inocenței și sfârșitul copilăriei, căci moartea este o experiență bogată care ne traversează pe un alt tărâm. Și poate că tocmai acest animal special răspunde inițierii de care fata cu chibriturile are nevoie, privirea ei, a vulpii, în final este una
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
capacitate de a-i determina măreția și a-i înțelege vraja. Ochiul acesta, care hipertrofiază lumea, care transformă vederea în viziune, care conciliază umanul cu zoologicul și existența celestă cu cea pămînteană, este, pînă la un punct, ochiul copilului, al inocenței angelice în măsură să perceapă universul într-o singură perspectivă, cea afectivă, ierarhiile fiind stabilite exclusiv în funcție de puterea sentimentelor. Dar de la acest punct încolo ochiul devine unul mult mai amplu, raza lui de acțiune depășind cu mult copilăria individuală pentru
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
până atunci ezitam, din acel moment soarta cărții e pecetluită - n-am s-o citesc niciodată! Din câte-am observat, cei mai dornici să-și nemurească figura sunt poeții și criticii. La poeți, categoriile dominante sunt fie blonda vaporoasă, sugerând inocența, fervoarea cvasi-religioasă și inaccesibilitatea marmoreeană, fie frumusețea "gotică", de vampă ce promite milioane de tehnici ale seducției de-a căror existență, te asigură privirea ademenitoare, nici măcar n-ai auzit. La critici, prim-planul e ocupat de profesorul de provincie între
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
cele ale Senei după război, supranumitul "Diogene din grădina Luxembourg" își cucerise rapid celebritatea datorită independenței spiritului său, eclectismului și atitudinii de frondă. Chiar la apogeul gloriei, el nu s-a conformat moravurilor pariziene, și-a păstrat o doză de inocență, rămînînd totuși discret și retras. După o perioadă de absență, revine în prim plan cu o carte "scandaloasă", în care face apologia sofistului Callicles, reabilitîndu-l astfel pe cel mai cumplit adversar al lui Socrate, justificînd chiar condamnarea celui care în
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
libertate spirituală pe care o propune și cititorilor, ca într-o aventură ireală alături de Micul Print (al lui Saint Exuperi era Micul Prinț), căzut și el pe Pământ, de aiurea, și căutând a recepta, a înțelege totul prin dezarmanta sa inocență, (Nu altfel se amuză Alice în Țara Minunilor), așa că lectura acestui volum (ca de altfel a tuturor celorlalte purtând aceeași semnătură) este o curată și debordantă provocare. Ca pentru a se justifica, în fața celor ce ar putea să abordeze volumul
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
viață), și pentru cea din urmă și o anumită reflexivitate, care este una a retrospectivei și a nostalgiei. Pentru Button viața începe într-un corp prezentând muiuficarea și anchiloza tipice vârstei de 80 de ani, însă cu o curiozitate și inocență proprii copilăriei, chiar dacă într-o primă instanță bătrânelul Button face un efort speculat în termenii unui miracol de către biserica locală de a se ține pe picioare și a face câțiva pași. Acești primi pași îl duc pe o ambarcațiune de-
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
picioare și a face câțiva pași. Acești primi pași îl duc pe o ambarcațiune de-a lungul marelui fluviu, apoi la o crâșmă și la bordel, tutore de ocazie fiindu-i chiar căpitanul vasului. Inițierile lui Button poartă în ele inocența proprie altei vârste, bătrânețe sa nu este autentică pentru că îi lipsește experiența, îi lipsește memoria trăitului, memorie care se înscrie în datele devenirii noastre. Bătrânețea lui Button este un fel de mască improprie, tovarășă de joacă îi devine o fată
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
am gîndit niciodată că voi ține un zeu între coapse. Femeie pășind goală prin casă Femeie pășind goală prin casă învăluie lumea cu-atâta pace. Nu e o goliciune căutată, provocatoare. E un fel de a umbla îmbrăcată în goliciune, inocență de călugăriță și corp de apă. Corpul nici măcar nu e perceput de ritmul care-l transportă. Niște curbe în stare de puritate tranzitează dându-i acest nume vieții : castitate. Pilozitățile fascinante nu perturbă. Sâni, fese (armistițiu tacit) resping războiul. Și
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
liturgice, când limba e falus și verbul vulva, iar găurile corpului, abise lexicale unde se restaurează fața intemporală a lui Eros, cu exaltarea erectei divinități în templele sale cavernale de dinainte de începutul veacurilor când rușinea și cenușa încă nu corodaseră inocența de a trăi. Nu vreau să fiu ultimul care te halește Nu vreau să fiu ultimul care te halește. Dacă pe vremuri n-am îndrăznit, e târziu. Nici să încing vechea flacără și nici să te beau nu vreau, sau
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
să esențializez poziția mea în univers, în această totalitate alcătuită de mine și lume. (Saer, 77). În consonanță cu Saer, Blandiana condamnă situația din țara ei dar, în ultimă instanță, reflectează asupra condiției umane și a momentelor ei de inflexiune - inocența, căderea, lașitatea, eroismul - și asupra morții satului care a devenit desuet în Europa din epoca globalizării. Totuși, nu aș dori să închei această prezentare fără a aduce în discuție optimismul existent în Proiecte de trecut. Cartea se încheie cu o
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
firului de iarbă ori acesteia: "A te privi pe tine însuți e-o armă// a privi pe altul c-o dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
A te privi pe tine însuți e-o armă// a privi pe altul c-o dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
însuți e-o armă// a privi pe altul c-o dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
privi pe altul c-o dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și aforistică, în lumea care ne-
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]