1,057 matches
-
gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la urmă suntem unul, și nu doi, Revino-ți, nu te pierde-n ambuscadă! Pătrunde corpu-mi, insensibil ascunziș, Și-atinge a mea inimă deșartă, Nu lăsa zbuciumul înșfăcându-mă pânziș, Acum legarea noastră s-o despartă. Văd lumina-n tine, o, suflet pustiu, E mică, dar puternic strălucește, O, al meu suflet chinuit, eu știu Ce-nseamnă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și contramandeze invitațiile. Se dusese imediat În port, În apropiere de casa familiei Kermeur, și așteptase. Un ceas mai tîrziu, Loïc ieșea din casă. Ea se ținu după el la distanță. Mergea drept Înainte, În mod vizibil fără țintă, insensibil la chemările ei și neoprindu-se decît odată ajuns la capătul digului. Veni după el și-l strigă Încetișor. Întoarse spre ea un chip cu trăsăturile strîmbate de ură. - Eșt mulțumită? Acum nu va mai vorbi! strigă el cu violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu violență. - Șterge-o de aici, Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În postura lui de castelan, PM o scuipă În obraz și era gata să-i ardă o palmă cînd interveni Morineau. În dezordinea care urmă, nimeni nu văzu mîna care picura pe furiș conținutul unei pipete În paharul lui Yvonne. Insensibilă la burnița care Îi aureola părul cu o rețea de picături fine, Yvonne mergea cu pas energic, chinuită de frica pe care o declanșase apelul telefonic primit la cafenea cu o jumătate de ceas mai Înainte. Cum putuse el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
familia logodnicei sale, și lăudau curajul excepțional cu care celebrul skipper ținuse să ia startul, deși logodnica lui era Încă suferindă. Pasul hotărît al lui Christian făcea să răsune și să se Îndoaie scîndura În echilibru care ducea la vas. Insensibil la Întrebările ziariștilor, la flash-urile fotografilor, nu mai Înregistra decît informațiile utile cursei. Părea, ca Înaintea fiecărei plecări, pe deplin concentrat. În realitate, Îi inducea pe toți În eroare. Închiderea asta În sine ascundea lupta pe care o ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă, brutăreasa și-a ucis gemenii nou-născuți. * * * Gwenaëlle condusese ca un automat de cînd părăsise portul și aproape că se miră că ajunsese nevătămată cînd mașina se opri În fața fabricii de faianță. La fel de mecanic străbătu atelierele ca să ajungă la birouri, insensibilă la privirile piezișe pe care le schimbau angajații la trecerea ei. Legătura pe care o avusese cu Loïc nu mai era un secret pentru nimeni de cînd o văzuseră cu toții prăbușindu-se pe chei, cu două ceasuri În urmă. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi puse mîna pe braț. - Iartă-mă. Ești chiar ultima persoană căreia ar trebui să-i caut nod În papură. Scriitorul zîmbi scurt, ridurile din jurul ochilor se Încrețiră și mai mult, conferindu-i un farmec la care puține femei rămîneau insensibile. - Nu ezita să apelezi la mine, Marie. Vocea-i gravă căpătă o nuanță ironică. - Am pielea mai tăbăcită decît un sac de box. Ea zîmbi fără să vrea și se uită la el cum Își scotea o țigară, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
masturbări brutale (adesea practicate cu mai multe degete și chiar cu toată mâna), erau la fel de sensibile ca un calup de osânză. Obsedate de ritmul frenetic al actrițelor porno profesioniste, Îi zgâlțâiau penisul cu brutalitate, ca pe o tijă de carne insensibilă, cu o ridicolă mișcare de piston (omniprezența muzicii tehno, care eliminase ritmurile unei senzualități mai subtile, juca desigur un rol În caracterul prea mecanic al prestației lor). Bruno ejacula rapid, fără plăcere reală; pentru el, seara era atunci terminată. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce-și ocupă locurile, de sus, de undeva de deasupra pivniței, se aud bubuituri și ecouri șfichiuitoare. Aceste sunete se întețesc pe măsură ce sala se umple. Par a fi niște explozii îndepărtate, apoi un uragan care se apropie. MACABEUS va rămâne insensibil pe toată desfășurarea primei apocalipse. PARASCHIV se va chirci și mai tare și se va lovi cu pumnii în cap. Explozii care se apropie și cutremurarea scenei. Apocalipsa e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aruncați de pe tabla de joc. Își aminti inscripția de pe una dintre pungile acelea de plastic pline cu moarte, „Proprietatea Guvernului SUA“. Tremură. Nu era nevoie să caute adresa În dosar. Plecă de la Questura și merse spre Rialto, nevăzând pe nimeni, insensibil la locurile prin care trecea. La Rialto, brusc copleșit de precauție la gândul de-a merge mai departe, așteptă vaporetto-ul numărul unu și coborî la a doua stație, San Stae. Deși nu fusese niciodată acolo, picioarele Îl conduseră la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dispărea că toate celelalte... Mă apropii de Țușca și îi pun mâna pe umăr. Simt cum trag seva din ea, cum mă împlinesc. Da, ea este jumătatea mea! Și, inconștient, ca rană începe să se cicatrizeze, să facă o crustă insensibila... Mă aplec și o strâng în brațe. - Ce-ți veni? Stai că-mi împrăștii hârtiile! - Mai ai? - Termin în curând. - Hai la Miles Canyon - O fi rece... - Ne îmbrăcam mai gros. E soare încă. Nu stăm mult. - OK, măi dă-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
care cuprinde oameni neemotivi, cu activism redus și care frămîntă mult timp În minte Întîmplările prin care trec. De aceea sînt cam Închiși În ei, taciturni, nu prea Îi vezi să-și manifeste bucuria, nu le plac schimbările, sînt mai insensibili, nu le prea pasă de viața celor din jurul lor, dacă au dușmănie pe cineva, o țin foarte multă vreme și cel mai mult Își doresc să fie lăsați În pace În lumea lor. În sfîrșit, ultimul tip, temperamentul amorf, definește
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
prevedea evenimentele cu care s-ar putea confrunta și sînt conștienți de această incapacitate a lor. Aceștia sunt mereu luați prin surprindere de evenimente neașteptate la care trebuie să facă față din ce În ce mai greu. Ei pot ajunge să se blazeze, devenind insensibili la cele ce se Întîmplă În jurul lor, ca o reacție de apărare la bombardamentul cu evenimente la care nu se așteaptă, sau dimpotrivă, se pot suprasolicita permanent Încercînd să le facă față, ajungînd astfel să fie extenuați de eforturile depuse
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Domnișoarei ri. ei da, pe coperta cărții figurau două personaje, un bărbat anonim (de fapt eu, cu spatele) care o săruta pe gît pe ea, pe Domnișoara ri. Iar ea, Domnișoara ri, apărea într-un fel de stare secundă, vag insensibilă la sărutul bărbatului, dar afișînd totuși o expresie de călătorie în altă lume. Patch love fu unul din romanele-surpriză ale toamnei și provocă un frison general. Librarii, criticii, cititorii, toți fură în același timp iremediabil seduși, dar și tulburați de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iile culese cu privire la realitatea social( au o anume (nsemn(țațe (n construirea imaginii unei lumi. Interesant( ni se pare pozi(ia cercet(torului (n cazul studierii unor societ((i a(a-zis "primitive", caz în care nu poate r(mine insensibil la bog((ia mitologica, poetic( (i simbolic( a acestor spa(îi. "Aceste societ(ți par s( suplineasc( absen(a progreselor tehnologice, absen(a preocup(rilor tehnocratice printr-un fantastic preaplin imaginativ. Actele cele mai cotidiene spune M. Griaule obiceiurile, rela
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
se aștepta să fie dacă nu ridicat în slava cerului, dar măcar remarcat, felicitat că poate publica într-o revista așa de importantă. A fi savant era după el suprema onoare. Toți colegii lui nu-i remarcau nici un merit, păreau insensibili. Nu urmăreau și ei aceleași scopuri, nu credeau, ca și el, în valoarea culturii? Sentimentul care se desprindea din indiferența lor era că a studia și a publica e o faptă rea, rușinoasă, în tot cazul inutilă. Mâhnirea lui era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă. Firește, moare ta-su, și Titi se leagănă. Ce idiot!" Până în casă, Stănică trecuse printr-un șir întreg de asociații, al căror punct de plecare îl uitase. Olimpia se pregătea să plece. La fel făcea și Felix. Simion adormise, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șperț" cu "comerț", așa cum făcea și grasul și guralivul poet al plutonierilor din țara asta. Iar alții îl credeau un sfânt. Uitase până și cum parașutista de Mariușca C. Nicolici îi zvârlise cu sudoare descântată în față. Ședea liniștit și insensibil în șezut, ca un oligofren al Sanatoriului "Mociornița", mătura, cu privirile sale tâmpe, carosabilul și nu înțelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o uitare reconfortantă. Grația femeii temperează tragedia bărbatului. Urăsc înțelepții pentru că sânt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc infinit mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibrează, este rece și înghețat. De aceea vorbește în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paroxism. Multiplicitatea durerii este un fenomen de exaltare intimă în care limitele conținuturilor sufletești răsărite din durere se dilată la infinit, în care nu există margini și forme pentru progresul durerii. Obișnuința cu durerea nu tocește sensibilitatea, nu face omul insensibil la noi dureri, ci creează o receptivitate mult mai mare și mai ascuțită. Atunci, cea mai mică depresiune se amplifică, ia proporții în conștiință, se intensifică și apasă ca o greutate insuportabilă. Și pe când bucuriile și succesele nu pot depăși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
continuări, reluări, linii și directive. Pentru ceea ce trebuie făcut nimeni nu ne precede, nimeni nu ne îndeamnă, nimeni nu ne ajută. Alte popoare și-au trăit începuturile naiv, inconștient, nereflectat, trezindu-se din somnul materiei la viața istorică printr-un insensibil proces, cu o evoluție naturală, cu o lunecare insesizabilă. Noi, dimpotrivă, știm și trebuie să știm că începem, sîntem obligați a avea luciditatea începuturilor de viață, conștiința vie și reflectată a aurorei. Trezirea noastră la viață coincide cu o dilatare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
populației este atât de evidentă? Exodul rural creează golul la sate și prin aceasta, o primenire. Afluxul la orașe dezintegrează satul din mersul lui firesc. În existența lui telurică, el se menține secole de-a rândul în aceleași forme și insensibile modificări, la același nivel numeric. Golurile născute prin asaltul orașelor, provocat de industrie, trebuie umplute. Și astfel, se naște la sate o primenire și o renaștere biologică. În plus, muncitorimea neatinsă de șomaj a dat exemple de prolificitate. Culturile populare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imaginație: ele execută ordinele fără a le discuta. O astfel de autoritate nu se exercită fără a priva indivizii de responsabilitățile și libertățile lor. Dar ne-am obișnuit atît de bine cu aceste efecte paradoxale, încît acumularea lor ne lasă insensibili; totuși, uneori ne pot surprinde, șoca chiar, în funcție numai de ideile noastre despre cauzele lor. Credem, considerăm chiar axiomatic faptul că legea unui singur om este în sfîrșit perimată și că n-o vom mai cunoaște decît din auzite
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]