1,822 matches
-
să coexiste laolaltă cu întreaga viață a unui om fără ca acesta să realizeze ce se întâmplă, după cum mă gândeam eu, cum ar fi uruitul unei centrale termice de bloc, de exemplu, devenit cât se poate de propriu naturii auzului locatarilor, insinuându-se în mintea acestora fără știrea ori aprobarea lor. Mi-am dat seama că era foarte posibil ca acest zumzăit să se fi auzit de minute bune, fără ca noi să ne fi dat seama de existența unui astfel de zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Doamne, așa mi-ar fi mai bine? Pentru că așa aș scăpa mai repede de dorința asta aprigă de a nu vrea să trăiesc și de a nu vrea nimic în general? Ce dorește de la mine și cum de s-a insinuat în bietul meu suflet, în trupul meu până mai ieri aproape curat? Ce e moartea asta care cuprinde sufletele tuturor celor vii, trăgându-le în negura neființei? Și care gest nepriceput și al cui anume a putut naște un calvar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mele, blestematul Lucifer se și întoarse spre mine, într-o liniște devenită deodată perfectă. Nimeni nu îndrăznea să mai miște, ca și cum personajul acesta fabulos ar fi fost adevăratul stăpân al tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la urși, te anunț că nu sunt pe aici. Cel puțin, deocamdată, nu au fost semnalați. Avem însă capre sălbatice, vulpi, bursuci și mai știu eu ce, altceva. Nu la asta mă refer... Am înțeles foarte bine ce vrei să insinuezi. Nu cred că acel asasin în serie a făcut o potecă. Toți cei din Baia de Sus știu că pe acolo nu se poate trece. Dacă ar apărea una, ar bate la ochi. Chiar tu spuneai că individul este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astfel cu vâlva de mai multe ori. De fiecare dată reușeau s-o atragă câteva sute de metri mai sus în munte. Cristian se descurca din ce în ce mai bine, reușea acum să se concentreze și nu îi mai permitea bestiei să se insinueze în mintea lui. Și dacă, la un moment dat, se va prinde că o păcălim? Dacă nu va mai dori să vină după noi? Atunci ce vom face? No, asta nu se va întâmpla, îl liniști Calistrat, e prea dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încît ajunge să semene cu o urnă de gînduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla Într-o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminînd-o precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m-am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormîntul, n-am cum să „mă odihnesc lîngă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n-aș putea și eu, care sînt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întîlni pe lumea cealaltă. Și mă rog lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
picioare și trase perdelele ca să lase să pătrundă lumina blîndă a zorilor. — Hai, Daniel, Îmbracă-te. Vreau să-ți arăt ceva, mi-a zis. — Acuma? La ora cinci dimineața? — Există lucruri care nu se pot vedea decît pe Întuneric, a insinuat tata fluturînd un zîmbet enigmatic pe care probabil Îl Împrumutase din vreun volum de Alexandre Dumas. Străzile Încă lîncezeau În cețurile și răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acelei scene În Umbra vîntului. În povestire, protagonistul ieșea În fiecare noapte pe balcon, la miezul nopții, și descoperea cum un străin Îl privea din Întuneric, fumînd cu nepăsare. Chipul lui rămînea Întotdeauna ascuns În beznă și numai ochii se insinuau În noapte, arzînd ca jarul. Străinul rămînea acolo, cu mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul unei jachete negre, pentru ca mai apoi să se Îndepărteze, șchiopătînd. În scena la care tocmai asistasem, străinul acela putea fi un noctabul oarecare, o figură fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
febrilă de lectură, cu șase ani În urmă. Am Închis cartea și m-am pregătit să bat la ușă pentru a treia și ultima oară. Înainte să fi atins ciocănelul cu degetele, poarta s-a deschis suficient cît să se insinueze profilul paznicului care ducea În mînă o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și mai promițătoare, tot legea imperiului persistă: marea nu constituie un orizont, negustorul nu este stăpân, pământul continuă să fie principalul însemn al puterii. Și totuși, în câteva târguri de pe continent, noua ordine, încă derizorie, parazită, neobservată, dar revoluționară, se insinuează în interstițiile regatelor: Ordinea economică, aceeași și în zilele noastre, este înfloritoare și, fără îndoială, așa va rămâne pentru foarte multă vreme. în aceste prime burguri, este posibil să gândești mai liber decât în alte părți; puterile religioasă și militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ultimele alegeri realizate și trecând la doi și jumătate în prima rundă a acestora, se afla acum cu mizeria de unu la sută și un viitor întunecat în față. Rezultatul analizei a culminat cu pregătirea unui comunicat în care se insinua că, neexistând motive obiective care să sugereze ipoteza că voturile în alb urmăriseră să atenteze la siguranța statului sau la stabilitatea sistemului, corect ar fi să se presupună că s-a produs o coincidență între voința de schimbare prin acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
recunoaștere și interpretare de suporturi electronice înregistrate, fie de imagine, fie de sunet, prima activitate, spuneam, a constat în a diminua enorma cantitate de material cules de spioni în timpul celei de-a doua votări, atât de cei care s-au insinuat în rânduri ascultând, cât și de cei care, cu camere video și microfoane ascunse, se plimbau în mașini, de-a lungul lor. Începând cu această operație de scotocire în măruntaiele informative, li se punea la dispoziție agenților, înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se numească, Cine a pus bomba, domnule ministru, Păreți tulburat, vă sfătuiesc să vă duceți să vă odihniți, telefonați-mi din nou când va fi ziuă, dar niciodată înainte de zece dimineața, Cine a pus bomba, domnule ministru, Ce vreți să insinuați, O întrebare nu e o insinuare, insinuare ar fi dacă eu v-aș spune ceea ce gândim amândoi în acest moment, Gândurile mele nu au de ce să coincidă cu ceea ce gândește un primar, Coincid de această dată, Aveți grijă, mergeți prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar rezista, eu n-aș rezista, îmi imaginez că nici dumneavoastră, prin urmare trebuie să existe alt motiv pentru un abandon atât de brusc ca acesta, Crede că guvernul este responsabil de acest caz, nu s-a limitat la a insinua suspiciunea, a fost mai mult decât explicit, Credeți că el a fost cel care le-a suflat ideea acestor două ziare, Cu toată sinceritatea, domnule prim-ministru, nu cred, și uitați că tare aș avea chef să-i pun vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scrisoarea, se uită la ea ca și cum n-ar fi văzut-o și întrebă, Ce vă gândiți să faceți, Eu unul, nimic, răspunse prim-ministrul, această chestiune nu are nici un singur capăt de care să apuci, Ați observat că autorul scrisorii insinuează posibilitatea că ar exista o legătură între faptul că femeia aceea nu a orbit și masiva votare în alb care ne-a împins în situația dificilă în care ne aflăm, Domnule președinte, uneori n-am fost de acord unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întreg, este nevinovăție. Inspectorul îl privi rapid pe agent cerându-i ajutor, dar celălalt avea pe chip expresia absorbită a unui om care tocmai fusese hipnotizat, ceea ce însemna că pe el nu se putea conta. Precaut, inspectorul întrebă, Vreți să insinuați că vom pleca de aici cu mâinile goale, Putem pleca și cu mâinile în buzunare, dacă preferi această expresie, Și că așa ne vom prezenta în fața ministrului, Dacă nu există vinovați, nu-i putem inventa, Aș dori să-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
eu nu puteam decât să mă minunez de tactul cu care dl Taylor evita orice subiect care ar fi putut fi cât de cât stânjenitor, precum și de felul ingenuu în care dna Strickland, fără să spună măcar o vorbă neadevărată, insinua că relațiile ei cu soțul fuseseră întotdeauna perfecte. În cele din urmă dl Van Busche Taylor se ridică, dând să plece. Ținându-i multă vreme mâna gazdei, îi adresă un discurs de mulțumire grațioasă - deși cam prea lung - și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rămas-bun, Îndepărtându-se cu pași istoviți. Pentru o clipă, poetul se gândi să Îl urmeze, dar mai apoi hotărî să se Întoarcă la Alberto. Poate că erau noutăți În privința mecanismului. Și apoi cartea aceea, Mi’raj, continua să i se insinueze În minte. Chipul chinuit al morților se alterna, În mintea lui, cu imaginea, confuză Încă, a cerurilor din viitoarea sa operă. Ca și când forma negăsită a paradisului și forma Întunecată a crimei s-ar fi contopit Într-o aceeași orbire. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împărat? Întrebă. Arnolfo păru mai Întâi nesigur, iar apoi se Îndreptă din umeri. - Cel mare și ultimul. Frederic. Îi scandase numele ca și când ar fi voit să Îl sfideze. Poate că Florența era Într-adevăr Înțesată cu ghibelini În așteptare, așa cum insinuase Cecco. - Și ce a făcut acest meșter Tinca pentru Frederic? - Se spune că, Într-o noapte, la cuptorul său au sosit doi trimiși ai Împăratului. Era pe timpul conciliului de la Lyon, când Frederic a purtat ultima bătălie Împotriva... Omul părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
slăbea, În schimb, speranța de a-l descoperi pe asasin. Acum, când Brandan era mort, iar complicea sa dispăruse, un alt fir al acelei rețele subțiri de indicii și de umbre fusese retezat. Dar, În adânc, dincolo de orice raționament, se insinua, mușcătoare, o mare deziluzie: nu avea să o mai revadă niciodată pe femeia aceea, care Îi scăpase pentru totdeauna. Într-acestea, zări un licăr dinspre pragul din fund, ce ducea către scara turnului Abației. Își simți inima În gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
minte, dar imediat firul se rătăcea Într-un hățiș de ipoteze neconcludente. Adunarea se prelungea de câteva ceasuri bune, Împrăștiate asupra unei multitudini parcă nesfârșite de deliberări nesemnificative. Însă, de câteva momente, ceva Începuse să Îl deranjeze, ceva ce se insinua În toate acele discuții ca un sunet distonant, strident. - Ar fi de semnat actul... auzi răsunându-i În urechi. Unul dintre priori se apropiase și Îi Întindea o călimară și o pană. - N-am timp de hârtiile voastre! exclamă. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de adevăr. Are ceea ce vrea: o mărturisire. — Chiar putem vorbi despre o mărturisire? riscă primarul. Colonelul intră și el în horă: — Aveți urechi, domnule primar, și un creier. Așadar ați auzit și ați înțeles. — Vreți poate să conduceți dumneavoastră ancheta? insinuează judecătorul. Primarul tace. Micul breton încă mai plânge. Celălalt stă drept și surâde. E deja în altă parte. El și-a făcut calculul: dezertor: împușcare. Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cu ce drept ați mers la Uzină? lătră la mine. Nu-i răspunsei. — Ce căutați? Cazul este rezolvat, iar vinovații au plătit. — Așa se spune, e drept..., îi răspunsei, ceea ce avu darul să-l înfurie și mai tare. — Ce? Ce insinuați? — Nu insinuez nimic. Îmi fac meseria. Exact, faceți-vă meseria și lăsați în pace oamenii cinstiți. Dacă aud că mai puneți, nu contează cui, întrebări referitoare la acest dosar care a fost închis și judecat, vă trimit după gratii... Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]