816 matches
-
neființei. Sau, în termenii poetului, "un început de respirare", deci viața însăși. Referințe critice (selectiv): Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Mircea A. Diaconu, în "Luceafărul", nr. 48, 25 decembrie 1996; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; Constantin Miu, în "Steaua", nr. 2-3, februarie-martie 1997; Gh. Grigurcu, Poezie română contemporană, I, 2000; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar, 2001; Marius Manta, în "Ateneu", nr. 9, septembrie 2002; Raluca Dună, în "Luceafărul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în "România literară", nr. 51-52, 1990; Vasile Spiridon, în "România literară", nr. 7, 1992; Anton Horvath, în "Steaua", nr. 8-9, august-septembrie 1993; Constantin Miu, în "Steaua", nr. 7-8, iulie-august 1996; Liviu Leonte, în "Cronica", nr. 3, 1997; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; Mircea A. Diaconu, în "Luceafărul", nr. 9, martie 1999; Constantin Husanu, Cassian Maria Spiridon și Adi Cristi, în Lăcomia destinului, 2009; Mircea A. Diaconu, în "Convorbiri literare", nr. 6, iunie 2003; Sebastian Drăgulănescu, în Dicționarul general al literaturii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vol. II, 1986; Al. Cistelecan, în "Familia", nr. 6, 1987; Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, 1989; Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; Ion Roșioru, în "Convorbiri literare", nr. 8, august 1999; George Bădărău, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1999; Al. Cistelecan, Top ten (Recenzii rapide), 2000; Nicolae Leahu, Poezia generației '80, 2000; Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, vol. II
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
distincții analitice și abstracte, și nu exprimă cu adevărat și adecvat ce anume face ca ceva să fie cu adevărat o orchestră, un întreg (Jan Smuts). Gîndirea sistemică vede întreguri, principii generale, interrelații și modele de schimbare, în loc de părți sau instantanee statice. Ea se impune tot mai mult, începînd cu sfîrșitul secolului al XX-lea și traversează toate științele, de la fizică și inginerie pînă la economie, sociologie și științe politice. În acest tip de gîndire nu faptul este important, ci relația
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
forma acestui principiu profund din care totul decurge. După Babel, suntem cu toții încuiați în limbaj, în propriile construcții despre realitate, realizate pe baze lingvistice, marcate de subiectivitate. Dar există un limbaj universal, care nu are nevoie de cuvinte, înțelegerea fiind instantanee, spontană, un limbaj pre-Babel la care trebuie să revenim. Numai cînd unu a devenit doi, pozitivul și negativul arhetipal, în stadiul incipient al manifestării, din această pereche de opuși au apărut stîlpii universului, între care s-a țesut rețeaua vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
greu de recompus o imagine a Berlinului în scrierile lui Benjamin. Cel puțin, nu poate fi vorba de o descriere a orașului, nici de un „reportaj“ în sensul tradițional al termenului. Berlinul se prezintă, pentru Benjamin, ca succesiune fragmentară de instantanee, în care locurile sunt saturate de tensiuni istorice: „Und mir scheint, wenn ich an Berlin denke, die Seite der Stadt, der wir [ich und Franz Hessel] damals nachgingen, die einzige, die wirklich der photographischen Aufnahme zugänglich ist. Je näher wir
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pictorului, fotografia deschide drumul către inconștientul optic (Optisch Unbewußten“) al lumii, unde lucrurile își compun chipul lor istoric, nu pe cel natural. Chemarea memoriei in voluntare, recunoașterea chipului primejduit de uitare al ora șului sunt de regăsit, pentru Benjamin, în instantaneele fragmentare ale spațiului urban. Puterea eliberatoare a discontinuității, despre care am vorbit deja, transformă orașul dintr-un spațiu funcțional, uniform, supus legilor generale ale progresului, în tr-unul traversat de adâncimi mesianice și întruchipări, urme materiale ale memoriei. După cum am încercat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în sine: gestul de a ținti este la origini unul agresiv și apare ritualizat în jocuri ca: bowling, biliard, tir, tenis, polo, hochei etc. Apare frecvent în parcurile de distracții și în jocurile copiilor; tragem un film, capturăm imagini, prindem instantanee etc. Capitolul 9 Educația între nomos și physis Educația înseamnă îmblânzire, uneori la propriu, tocmai prin raportare la acest instinct primar și fundamental în evoluția noastră ca specie și ca indivizi; scopul unei astfel de educații presupune realizarea unei compatibilități
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
gândul că multe dintre ele nu mai rezistă...”, dar și notații subtile privind evoluția poeziei românești: epoca „eminescianizării”, esența lirismului nichitian etc. Pe aceeași linie melodică se-ntrețes notațiile memorialistice în volumul %ărbat adormit în fotoliu, printre care, reținem: savuroase instantanee cu Nichita Stănescu sau la un meci de fotbal arbitrat de Ana Blandiana; câteva exerciții de seducție, în în audiență la Geo Dumitrescu sau Cum se cucerește o femeie...; detașare în fața suferinței (Veselia bătrânei chinezoaice); fine autoironii (Comedia numelor, Ce
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ROMÂNIA, SFÂRȘITUL LUI 1989 / 63 Noiembrie, ultimul bal... / 63 La capătul puterilor / 66 O liberalizare bine temperată / 73 Național-comunismul / 83 Noiembrie mohorât / 91 A fost sau n-a fost? / 96 Timișoara / 98 Zoe Petre REVOLUȚIA ȘI "REVOLUȚIA ÎN DIRECT" / 101 Instantaneul unei puteri care se prăbușește / 101 Noaptea / 104 Un imaginar care așteaptă să fie descifrat / 105 Jos comunismul! / 111 Armata / 114 Semne / 116 Revoluția în direct și protagoniștii acesteia / 120 Cele nespuse / 129 Zoe Petre MARȘUL CEL LUNG. Democratizarea societății
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
moment, nimeni nu s-a mai putut îndoi de gravitatea manifestațiilor. Odată cu instaurarea stării de necesitate în întreg județul Timiș, se anunțau pentru ziua următoare adunări de condamnare a "huliganilor". Era începutul sfârșitului. REVOLUȚIA ȘI "REVOLUȚIA ÎN DIRECT" Zoe Petre Instantaneul unei puteri care se prăbușește Din zorii zilei de 21 decembrie, în toată țara se organizează ședințe-fulger ale comitetelor PCR care condamnă "contrarevoluția" de la Timișoara și, la București, pregătesc marele miting popular care trebuia să afirme solidaritatea de nezdruncinat a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
colectiv mitingul de la București, pentru ca, în cel mai îndepărtat colț al țării, să se poată urmări marea manifestație. Pe loc, desigur, nimeni nu a avut răgazul să analizeze la rece ce se întâmpla, dar e clar, privind retrospectiv, că acest instantaneu al panicii și neliniștii conducătorilor, confruntați brusc cu o realitate pe care nu o mai controlează, a avut un rol esențial în revolta care a urmat: a transmis fulgerător dovada faptului că regimul era vulnerabil 24. Întreruperea de câteva minute
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fără voturile aliaților din turul doi al prezidențialelor, guvernul nu putea promova nici măcar o lege ordinară, ca să nu mai vorbim de cele organice. Încă din primele săptămâni după instalarea noului guvern, nucleul dur al electoratului CDR avid de schimbări radicale, instantanee și spectaculoase, dar din principiu neîncrezător față de statul cu care se înfruntaseră atâta vreme refuză să creadă că mai e ceva de negociat cu partidele aflate acum în opoziție, sau chiar cu partenerii de coaliție, și își clamează dezamăgirea cu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Își freacă ciocul un crab / apare dintr-o crăpătură... / soare-n miezul nopții ce multe scoici / pe plajă-n seara asta... / maree-n reflux Considerentele repetate cu asiduitate de Edward Weiss sînt acelea că haiku-ul surprinde un fapt, un instantaneu care se petrece Într-o atmosferă, Într-o ambianță. Că, Într-un fel, este vorba de relația macromicro, că acel detaliu surprins este pur și simplu Înglobat În rama spațio-temporală (și emoțională) ca-ntr-un decor căruia, de fapt, Îi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poemul? Esențialul juxtapunerii - diferența autentică. În modul cel mai firesc, cele două părți stau mai puțin alături și mai degrabă unul Îl cuprinde pe celălalt, facînd parte din aceeași Înscenare. Una este scenografia generală În care se petrece cealaltă: Întîmplarea, instantaneul. Nu e vorba deci de o alăturare a unor imagini care nu sînt (În mod normal, realmente) Într-o contiguitate firească, ci de imagini care fac parte, evident, din același Întreg: totul și partea, Întregul și detaliul. Dacă ne gîndim
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și detaliul. Dacă ne gîndim mai bine, În felul acesta se vulgarizează acea surprindere a clipei și a revelației În haiku. Există În teoria respectivă un reducționism evident. Clipa (revelația cu profunzimea ei spirituală nevăzută) devine doar platitudine a unui instantaneu fotografic. Diferența aparentă dintre cele două părți este doar de cadraj care explicitează cerceveaua spațio-temporală În care un blitz luminează un fapt banal. La urma urmei, În felul acesta, semnificația juxtapunerii de diluează, dacă nu se pierde iremediabil. Reducerea dimensiunilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
veveriță: oprirea subită după o goană de zvîrlugă. Și poza țeapănă și iscoditoare dintre puseele de alergare. Pornind de la poză, m-am gîndit, Încercînd diverse variante, la situația privilegiată a celor vînați de aparatele de fotografiat, la flash-uri, la instantanee, la gestul expresiv surprins Într o clipă de har. Și, la divele care pășesc cu nonșalanță pe covorul roșu al consacrării, arcuindu-și bustul, talia, zîmbetul. Veverița le Întrecea. Și covorul ei de frunze, și alura de driadă (nimfă a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
moment trecut, prezent sau viitor. Am vrut, din contra, să prind acea clipă În care vîntul se mărturisește pentru eternitate. În care Își spovedește firea. vînt În rafale - iar și iar redeschisă poarta trîntită Un haiku nu evocă un oarecare instantaneu datat astăzi, ieri sau mîine ci o nălucire a eternității existentă din veci și pentru totdeauna. Înc-o dictare Ideea, mai bine zis impulsul, de a scrie poemul mi-a venit așteptîndu-mi nepoata să-și facă porția zilnică de zbenguială În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
substituției, de altfel, remarcă teoreticianul, "o mai veche problemă a creației", în care e identificabilă "tendința recreării semnelor realului, a revitalizării unui univers aparent periferic în creație"242. Privind parcă prin aceeași lupă cu mai vârstnicul Caragiale, Arghezi surprinde în instantanee memorabile comedia vieții de zi cu zi: "O doamnă bine, plângându-se de reglementarea circulației pietone, e revoltată că nu mai poate să facă un pas, că pretutindeni e sex unic...". Aici, jocului de cuvinte, sursă a unui umor involuntar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Boltanski, Holocaustul. Tăcerea ființelor, pentru Balthus. Sau, pur și simplu, respectul fotoreporterului pentru ființa vie pe care o vizează cu obiectivul său. Prinții italieni imobilizați de Feigenbaum în palatul lor roman au mai mult hieratism, dar mai puțină sacralitate decât instantaneul luat pe furiș al unui coolie chinez pe o uliță din Shanghai de către modestul Cartier-Bresson, fiindcă avem sentimentul că primul se crede superior modelelor sale, ori egalul lor în superioritate, și nu cel de-al doilea. Divinul te face să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
inventat, odată cu fotografia, tiparul. Tipărirea unui text manuscris nu-i schimbă substanța. Cea a unei opere plastice, da. Nu pictura, ci fotografia și-a aflat înflorirea în reproducerea tipărită. Și mai ales aura. Fotografia de artă multiplică opera unică, dar instantaneul reușit al fotoreporterului este el însuși unic. Dacă a demistificat imaginea manuală, aparatul foto a redat farmecul evenimentului prin "documentul senzațional". Miraculosul mașinal este scoop-ul. Nu nevăzutul, ci "nemaivăzutul". Clipa pe care n-o vom revedea. Chipul inaccesibil al vedetei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zonele de răscruce a nenumăratelor teorii, precizări și încercări de definire și clasificare a fascinantului fenomen, gen sau concept al comicului, riscă să devină nu doar monotonă și insipidă, ci și inutilă în lipsa elementului viu, a comicului însuși captat în instantaneele literaturii. Ariditatea expunerii poate fi evitată dacă oricare dintre multiplele și diferitele definiții date comicului primește exemplificări concludente prin opere integrate acestui gen pe baza unor trăsături estetice revelatoare. Opera unui comediograf prin structură, așa cum a fost Caragiale, despre care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de avangardă, precum și de revendicarea lui drept precursor de către Eugen Ionescu. În același timp, ar trebui să îndrăznim, nu din patriotism, ci dintr-un fel de "melancolie a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca ezitare de a-l plasa pe Urmuz în rândul scriitorilor de factură
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
derivată din nevoia de fărâmițare pentru o cunoaștere a întregului prin parte, a "infinitului mare" prin "infinitul mic", în termenii lui Caragiale din Câteva păreri. Preferința pentru genul scurt și foarte scurt, de la schițe și "momente", la comprimatele Cronici, Felurimi, Instantanee, Gogoși, Zig-Zag-uri, Anecdote, etc., formând "o singură carte mozaic"11, este la Caragiale o ilustrare a unui "fragmentarism avant la lettre"12. Observația îi aparține chiar lui Mircea Horia Simionescu, cel care prefațează și selectează textele din volumul I. L. Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
meu să mă folosesc de vorbele alea privind Discreția și Confidențialitatea. Va trebui să muncești pe Întuneric, În ce privește acest aspect. — Prea bine, domnule, o să fac tot ce pot. Aveți o fotografie a acestui domn? Scoase dintr-un sertar un mic instantaneu pe care mi-l Înmână spunând: — Poza asta a fost făcută acum cinci ani. Nu s-a schimbat prea mult. M-am uitat la bărbatul din fotografie. Ca mulți germani, Își purta părul blond tuns foarte scurt, cu excepția unui zuluf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]