2,057 matches
-
o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri sincere. Și poate că o jignire adusă lui Dumnezeu era cu adevărat ca atare În orice limbă. - În graiul meu, insulta adusă dumnezeului tău va fi mai mică. Dă-i drumul! - Alah e mare, se hotărî până la urmă să Înceapă sarazinul, dar al-Jazari... e și mai mare. Își Îngropase capul Între umeri, de parcă s-ar fi temut că Alah Îl asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căruțe, spre un bătrân ce ședea ghemuit, strângându-și capul Între mâini. Celălalt Își ridică privirea spre dânsul, Încurajat de vederea veșmintelor sale. - Oameni de-ai familiilor Cerchi și Donati. S-au Întâlnit În târg și pe dată au scăpărat insultele. N-aveam nevoie de mai mult ca să se poată Încăiera. - Scandalagii afurisiți, mormăi poetul printre dinți. Așteptă ca o nouă salvă să cadă În jurul lor, apoi se ridică hotărât și Înaintă spre centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceva din gesturile lor, mai mult decât din cuvinte, care nu ajungeau până la urechile poetului, Îi sugera acestuia că erau străini. Poate tocmai străinii despre care vorbise Menico. Dintr-o dată, auzi ridicându-se un zgomot de voci Însuflețite, intercalat cu insulte. O pereche care ședea undeva În apropiere și care până În urmă cu o clipă se Îndeletnicise cu strânsul În brațe și cu o conversație afectuoasă sărise În picioare, certându-se cu furie. În timp ce tonul urca strident, cei doi Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în timp ce în cel puțin cincisprezece locuri oamenii își tăiau gâtul și mureau zilnic cu miile, departe de orice surâs feminin, pe un pământ devastat, unde însăși ideea de femeie devenise o himeră, un vis de om beat, o prea frumoasă insultă. Primarul se bătu peste burtă dându-și importanță. Lysia Verhareine ieși din clasă cu un mers demn și grațios, ca în pas de dans. VI Învățătorii locuiseră întotdeauna la etajul școlii: trei camere elegante și curate cu vedere spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tot ceea ce am fi preferat să nu vedem. Astfel, erau două orașe: al nostru și al lor. Două orașe în același loc, dar care-și întorceau spatele, fiecare având promenadele, cafenelele și orele sale. Două lumi. Au fost chiar și insulte, lovituri și pumni. Doar văduva Blachart reconcilia cele două tabere, desfăcându-și coapsele fără să numere și fără să aleagă, și pentru unii, și pentru alții, civili și militari, la orice oră din zi și din noapte. Șirul celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mortul îl lăsase în urmă cu trei ani, când la Uzină o tonă de cărbuni se prăbușise pe el când își bea cafeaua. Bătrânele gaițe scuipau în spatele văduvei Blachart când o întâlneau pe stradă. Îi aruncau și tot felul de insulte: „târfă, otreapă, zdreanță, târâtură, ticăloasă, curvă, fleandură“ și încă multe altele. Lui Agathe - acesta era prenumele ei - nu-i păsa nici cât negru sub unghie. De altfel, după război, au fost destui care au primit medalii fără să fi adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în obraji, cu cizmele ceruite, pantalonul la dungă, cu un aer de învingători. Mulțimea se adună, nu se știe de ce, poate pentru că o mulțime e întotdeauna proastă, devine amenințătoare, îi strânge din ce în ce mai mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce e o mulțime? Nimic, dobitoace inofensive dacă-i privești în ochi pe fiecare în parte. Dar adunați laolaltă, aproape lipiți unul de celălalt, în mirosul trupurilor și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mătură după tine... Sunt două mesaje, unul după altul, mai vine unul. Stai acolo până după premiera la Regele Lear, o lună nu e mult, doar 30 de zile, o vreme în care n-o să am timp pentru tine. Jignirile, insultele ne conduc viața. Au și ele o ierarhie a lor. Dacă-ți spune cineva: idiotule!, te poate umfla râsul, poți chiar să nu te simți jignit, te și uiți mirat, cum să fiu eu un idiot?, e-un tâmpit, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e-un tâmpit, el e un tâmpit! Dar, dacă-ți spune o femeie: eu plec la Ion, mă satisface mai bine și mărimea contează!, vorbele astea te pot distruge, te pot pune la pământ. Nu e deloc un mister puterea insultelor, este explicabilă, nu?, puterea cuvântului e mai mare ca a unei săbii. Instinctul strângerii din dinți și al lovirii celuilalt. Căci, în adâncul lor, oamenii, toți oamenii, ascund plăcerea de a-i omorî pe ceilalți, de a se omorî unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să facă și Rainer, care stă ghemuit la rădăcina unui copac ales la întâmplare și maltratează limba germană, după cum s‑a exprimat o dată chiar profesoara lui de germană. Totuși compunerile lui sunt ieșite din comun și reprezintă adesea o gravă insultă la adresa convențiilor. În afară de sora lui, numai Sophie le mai înțelege, în rest nimeni. Rainer lovește de mai multe ori, cu sălbăticie, într‑un brad argintiu, fiindcă nu găsește un anumit cuvânt, care nu vrea sub nici un chip să‑i vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Pericle și Verdi de Gilles Deleuze și caracterizează o gândire în care chestiunea zeilor îa lui Dumnezeu) a încetat să mai fie o problemă. Spre deosebire de ateismul neliniștit al unora - Sade sau Bataille, de exemplu -, ale căror excese în materie de insulte la adresa cerului trădează prin ce anume ei încă sunt credincioși, înlănțuiți de forțele religioase și constrânși de schemele proprii credinței, ateismul liniștit nici nu-și pune problema existenței zeilor - a lui Dumnezeu - dacă aceștia nu se amestecă în viața oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
eu, dator, cu două case, Doar atât ți-am pus pe masă, să-ți fac visele frumoase - Pentru mii și mii de oameni, care cer - și cer într-una! - Pentru Sfinții Tăi din ceruri, și Măicuța Ta, Prea buna, O insultă, chiar cerească, darul ăsta mi se pare - Dar primește-l, și împarte-l, pe Pământ - în Lumea mare - Și mă iartă, Doamne Sfinte, că sunt primul, Dictatorul, Care plin de bunăstare - nu și-a omenit poporul - N-a vândut din
MÂNA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361330_a_362659]
-
-i obliga la o muncă sistematică, cu obiective bine precizate. - În ultimii ani, pe teritoriul Italiei au avut loc numeroase acțiuni de discreditare a imaginei României și a poporului român, în urma unor ilegalități comise de unii cetățeni români. Față de aceste insulte, România, prin instituțiile sale, inclusiv massmedia, a reacționat pe măsură? Dar invers, față de ilegalitățile comise de italieni pe teritoriul României? - Și în acest caz, m-am pronunțat printr-un text pe care îl găsiți tot pe internet. Consider grav faptul
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
Mulți oameni încă nu au învățat că unul din principalele scopuri ale vieții este să ne bucurăm de ea. Samuel Butler - Teoretic, orice lucru este imposibil până în momentul în care este înfăptuit. Robert Heinlein - Un om înțelept este superior tuturor insultelor care i se aduc. Molière - Viața omului seamănă cu o călătorie scurtă, foarte scurtă. ion untaru Referință Bibliografică: Citate memorabile (82) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1109, Anul IV, 13 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
CITATE MEMORABILE (82) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363797_a_365126]
-
pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a scufundării valorilor României în defăimare în tagma căpcăunilor neamului românesc. Într-o atmosferă în care palpită dezbinarea, ura și ațâțarea la ură, asistăm la încercarea infestării spațiului public cu jigniri, acuze, insulte, la adresa elitelor. Ce poate dovedi o notă a dezechilibrului uman, mai mult decât această încercare de descumpănire a națiunii, de instituire și instituționalizare a stării conflictuale, ca aceaste acțiuni destabilizatoare?! Batjocura și culcarea la pământ a valorilor patrimoniale ale României
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
Nira? Ca orice copil normal, Yoav adoră să fie gâdilat, să se zbenguie cu ceilalți copii și se dă în vânt după bonboane. Împreună cu un prieten al cărui tată este în echipa de fotbal „Maccabi Tel Aviv”, sare și proferă insultele cele mai grosolane. Apoi iar se așterne pe fața lui expresia impenetrabilă de mic guru-poet. Nira suferă. Suferă pentru că lumea este așa cum este, ternă și prozaică, pentru că timpul trece. Vrea să ocroteasca scânteia din Yoav, îl acaparează, îi stimulează imaginația
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
prin definiție este semnul lipsei de respect față de propria persoană. Nu vreau să fiu lup moralist. Am greșit, Doamne, iartă-mă, așa cum nu m-au iertat cei pe care i-am „provocat”. Un om în vârstă este mai sensibil la insulte, deși am văzut că și un om în vârstă ( adică trecut de 60 de ani) poate insulta urât pe tineri. Nici tinerii nu se lasă mai prejos. Ba sunt ș cruzi, te trimit fie acasă, fie la morgă, la cimitir
RESPECTĂ-ŢI APROAPELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363302_a_364631]
-
pradă... cu degetele mâinii stângi. Apoi îmi aduc aminte că orientalii și chiar și arabii când mănâncă, folosesc mâna dreaptă pentru a băga păpica în gură și pe cea stânga pentru a se șterge la poponeț. De aceea, este o insultă să dai cu cineva mâna folosind-o pe cea stângă. Așa că brusc schimb membrul inferior și mă reped, înfigând cazmaua mâinii drepte, în miracolul culinar oriental. Duc la gură un fel de material cu o consistență de aluat proaspăt frământat
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
sărbătorea dragostea. În 496 Papă Gelasius schimba Lupercalia de la 15 la 14 februarie în încercarea să de a stopa această sărbătoare păgâna. Biserică înțelege că nu este nimic rău în a sărbători dragostea, ci doar elementele păgâne care aduceau o insultă la adresa divinității. Lupercalia s-a sărbătorit în continuare, dar aceasta a rămas marcată că ziua Sf.Valentin. Astfel, Valentin a început să fie cunoscut ca fiind protectorul îndrăgostiților. Când avea loc Lupercalia, sărbătoarea păgâna, se obișnuia să se scrie numele
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
multă este în ceruri!” A doua virtute afirmativ-negativă este aceea de a nu avea ambiție. Aceasta este valabilă în toate domeniile, dar cu atât mai mult în slujirea sacerdotală. Sfântul insistă asupra tăriei sufletești de nezdruncinat, în stare să suporte insulta, persecuțiile, supărările, ironiile, plângerile nemotivate. Virtutea constă, de fapt, în capacitatea de a nu se mânia. Vârtejul acestei patimi - și totodată păcat de moarte - atrage după sine aroganța, orgoliile personale, acuzațiile fără temei, ura și răzbunările, insultele și provocările obraznice
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
stare să suporte insulta, persecuțiile, supărările, ironiile, plângerile nemotivate. Virtutea constă, de fapt, în capacitatea de a nu se mânia. Vârtejul acestei patimi - și totodată păcat de moarte - atrage după sine aroganța, orgoliile personale, acuzațiile fără temei, ura și răzbunările, insultele și provocările obraznice care aduc foarte multe tulburări sufletești celor în cauză cât și celor din jur. Prin aceasta se vede influența covârșitoare pe care o are preotul ca pildă vie pentru enoriașii săi, pe care îi poate influența atât
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
-i o apariție furtunoasă. Și așa a și fost. Romanul avea sa-i aducă amărăciunea unui conflict deschis cu António de Sousa Lara, pe atunci secretar de stat la Ministerul Culturii, și care considera cartea lui Saramago o „blasfemie”, o insultă de neiertat la adresa unui popor în majoritate catolic. Această lectură mi-a dezvăluit a doua fațetă aspră a omului, în acea seară de pomină: radicalismul său antireligios, manifestat printr-o înțelegere exclusiv „realistă” a Noului Testament. Aș împrumuta cuvintele unui
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
O persoană poate (!?) renunța la viitorul ei. Un popor însă nu poate renunța la viitorul, la destinul său! NICI PRIN REFERENDUM MONDIAL UN POPOR NU POATE FI CONDAMNAT LA MOARTE ! Cu atât mai puțin, să se autocondamne. Ar fi o insultă adusă, (in)direct , lui Dumnezeu. (Semnarea Tratatului cu Ucraina este o primă verigă din lanțul prezumtivei sinucideri naționale a României!) Costel Zăgan , DEȘERTUL DE CATIFEA (125) Referință Bibliografică: A ÎNCEPUT SINUCIDEREA ROMÂNIEI (2) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
A ÎNCEPUT SINUCIDEREA ROMÂNIEI (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363252_a_364581]
-
am spus eu fie-mi să nu ia un merintic de la oraș, că ăștia freacă bulevardul și habar n-au de munca curții. Nu sunt în stare nici să scoată o găleată de apă . Și-i tot dădea înainte cu insultele . Iar eu tăceam ca mortul în păpușoi, simțindu-mă cu musca pe căciulă. Și chiar mă întrebam ce-a fost în capul fie-si de m-a luat. Pesemne tot dragostea i-a-ntunecat și ei gândirea ! Trecuseră vreo cinci
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]