2,101 matches
-
era singur la părinți și se bucura de atenția și dragostea amândurora, acum se vede nevoit să împartă atenția cu fratele sau sora sa. ”Apare complexul lui Cain care se manifestă prin gelozie față de soră/frate și produce un comportament insuportabil, copilul simțind nevoia de a fi recunoscut, apreciat, iubit” (Bătrânu, 1979, p. 169). Caracteristica unei dorințe este că ea are nevoie să fie ascultată, înțeleasă și valorificată de cel căruia îi este adresată. Uneori este important ca o dorință să
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
în el? Vrem un oraș închis, ori unul plural, intercultural? Scriem planuri, vorbim de "reînnoire urbană", de "orașe reînnoite" etc., dar nu luăm seama la calitatea reală a vieții oamenilor care le locuiesc, la efectele pe care le au mizeria insuportabilă, violența fără perspectivă, mediatizările crimelor și furturilor, discursurile demagogice, promisiunile fără acoperire... La finalul Forumului Mondial al Orașelor (Paris, 2006) se spunea că este necesară o politică economică, socială, culturală care să satisfacă exigențele de demnitate ale tuturor locuitorilor, inclusiv
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
același lucru). Înseamnă a pleca de la dezacordul fundamental ce-l separă pe om de experiența sa, pentru a găsi un teren de înțelegere potrivit cu nostalgia sa, un univers încorsetat de rațiuni sau luminat de analogii care să permită rezolvarea divorțului insuportabil. Filosoful, chiar în cazul lui Kant, este un creator. El își are personajele, simbolurile și acțiunea sa secretă. El își are deznodămintele sale. Dimpotrivă, întâietatea căpătată de roman față de poezie și de eseu reprezintă, în ciuda aparențelor, doar o mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
84. Având doar valoare individuală, "dreptul natural" este "libertatea fiecărui om de a-și folosi puterea după propria voință, pentru conservarea naturii sale, adică, altfel spus, a propriei vieți"85. El ne arată modul prin care putem evita această stare insuportabilă. Recunoașterea faptului că războiul tuturor împotriva tuturor este cel mai rău dintre rele, îi determină pe oameni să dorească pacea și ordinea. "Caută pacea" este, prin urmare, prima componentă a legii naturale, iar a doua sună astfel: Dacă pacea nu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care juriștii înșiși nu trebuie să o discute, ea fiind contrară bunului-simț... Dacă împuternicitul suveranului, regentul, contravine prin actele sale legilor... supușii pot să facă, împotriva acestei nedreptăți plângere, dar nu pot niciodată să opună rezistență..., (chiar dacă abuzul) apare ca insuportabil"222. J. S. Mill a considerat ideea de justiție ca fiind unul dintre cele mai mari obstacole în receptarea doctrinei sale potrivit căreia utilitatea este criteriul de stabilire a ceea ce este bine sau rău, principiul utilitarist "cea mai mare fericire
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
universală?”. Hare recunoaște, totodată, că exemplele unu și trei - interdicția sinuciderii și interdicția refuzului de a ne cultiva talentele - nu pot fi justificate în același fel. Putem voi, fără să ne contrazicem, ca toți cei care sunt pradă unor suferințe insuportabile să se sinucidă și ca oamenii să nu fie obligați să-și cultive talentele. Obiecțiile împotriva refuzului cultivării talentelor - crede Hare - nu ar putea fi susținute pe baza imperativului categoric kantian, ci doar pe baza principiului utilitarismului, ținând seama de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu te iubește nimeni nu mai simți decât spațiul, te mănâncă urâtul în spațiu. Iar când o persoană te urăște, tot spațiul din jurul ei devine neplăcut, insuportabil, că nu mai știi unde să fugi, ca să scapi de iradierea prezenței ei insuportabile"50. Reflecția e stranie și unică în felul ei, fiindcă urâtul, ca manifestare a angoasei, n-a fost pus de gânditori pe seama spațiului, ci întotdeauna a timpului. Iată un argument că Părintele Stăniloae vede spațio-timpul ca pe o singură formă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
noroc, acest proces va sfârși prin a ne priva de capacitatea de a mai diviniza ceva"189. Rorty crede că părăsirea oricărui tip de credință e șansa omului, că acesta "nu va mai da naștere în mod necesar unei condiții insuportabile, nici unui vid, nici unui abis". (Ne găsim în plină confuzie dintre credință și cultură, deși pragmatismul ar fi trebuit să se ferească de ispitele sofisticii postmoderniste!). Orice centralitate va dispărea într-o pluralitate de opțiuni: galerii de tablouri, cărți, filme, concerte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
au pledat pentru un Milan Kundera postmodernist. L-au receptat ca atare și optzeciștii români. Totuși, un Richard Rorty, bunăoară, îi putea asimila teoria despre roman în sprijinul neopragmatismului american. Dar dacă luăm ca martor unul dintre romanele sale reprezentative, Insuportabila ușurătate a ființei (1984) ce pare să contextualizeze nu numai cronologic, dar și estetico-filosofic postmodernitatea, vom avea, azi, surpriza să asistăm la spectacolul unei stranii pulverizări a postmodernismului. N-ar fi de mirare să ne ciocnim de aceeași "dualitate" interpretativă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmoderniștilor sunt opace. Ele sunt, pur și simplu, simulacre. Simulacre de iubire sunt, firește, aventurile lui Tomas cu cele 200 de femei în care el se iluzionează a căuta diferența, negăsind, în definitiv, decât moartea. El însă va pune capăt "insuportabilei ușurătăți a ființei" acceptând propunerea Terezei de a "fugi" împreună la țară. Este, altfel spus, un "reacționar", căci acționează invers decât țăranii care aspiră să devină "moderni", plecând la oraș. Pe piatra de mormânt a lui Tomas scrie: "După o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ajungând și el la apofaticul nimic (p. 109). 410 Svetlana Paleologu Matta, Calicantus..., p. 71. 411 Ibidem, p. 94. 412 Ibidem, p. 96. 413 Caragiale abisal, Ed. Augusta, Timișoara, 2003 și Complexul Bacovia, Ed. Junimea, Iași, 2002. 414 Milan Kundera, Insuportabila ușurătate a ființei, Ed. Humanitas, Bucureștu, 2005, p. 5. 415 Ibidem, p. 6. 416 Nicolae Breban, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Ed. Fundației Culturale "Ideea europeană", București, 2004. 417 Milan Kundera, op. cit., p. 7. 418 Ibidem, p. 11. 419 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Astfel, dacă copilăria mică a fost dominată de relația simbiotică, fundamentul narcisiac riscă să fie fragilizat deoarece travaliul de diferențiere dintre planul narcisiac și planul obiectual este confuz, estompat. În adolescență această fragilitate va fi resimțită ca pe o suferință insuportabilă. În forma cea mai extremă aceasta poate merge până la o intolerabilă percepție a dependenței de trebuințele noi ale corpului, mai ales de cele care sunt legate de sexualitate. Adolescentul riscă atunci să atace acest corp (tentativă de suicid) sau să
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
poate concentra. Uneori, mai ales după o discuție în contradictoriu sau o ceartă cu mama sa, i se întâmplă să facă o criză de disperare extrem de violentă în timpul căreia se gândește la moarte. Atunci când starea de rău a fost prea insuportabilă, și-a zgâriat în mod impulsiv de două ori obrajii, brațele, picioarele cu o lamă de ras. Ea declară că n-a vrut să se sinucidă ci doar să facă să înceteze starea de rău interioară. Catherine este o adolescentă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în ceea ce o privește cât și suferință celorlalți. Invadată de un intens sentiment de culpabilitate, îi este imposibil să continue să mai trăiască, se închide în sine, pradă tensiunilor interne angoasante: ideea de a ieși din casă i se pare insuportabilă. Sentimentele de inferioritate, de incapacitate, de gol, lentoarea, cuprind toate activitățile sale, mai ales cele școlare, care se desfășuraseră în condiții bune până în acel moment. În același timp cu apariția acestor tulburări, Christine anunță apariția unei amenoree după o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu găsește în jurul ei decât vidul pe care l-a creat. Are uneori dorința de a se răzbuna, de a-i distruge pe ceilalți, dar este copleșită de teama de propria sa capacitate distructivă și de un sentiment de vinovăție insuportabil. Alături de această semiologie depresivă sunt constatate, de asemenea, unele manifestări care exprimă oscilații și/sau incertitudini privind limitele proprii: Christine declară că îi este frică de toate, de ceilalți. Are impresia că se vorbește despre ea, că cineva vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
miza principală constă în desprinderea de corpul infantil și de legăturile de natură infantilă cu obiectele precoce, de tentativele de suicid în care obiectul principal pare a fi acela de a face să tacă excitația puberă percepută ca periculoasă și insuportabilă (Marcelli, 1999). Primele se înscriu într-o organizare psihică dominată de un exces de legături care se organizează adesea în jurul unui Ideal al Eului cu aspect grandios și inaccesibil. Celelalte exprimă deteriorările funcționării psihice, incapabile de a controla excitația puberă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu fi la înălțime, revirimente spectaculoase ale lui de la limita resemnării, imperative ale autonomiei, în sfârșit, o întreagă retorică eroică a spiritului, ce aspiră să se generalizeze în final, indiferent de răceala întâmpinării. Ce rost avea interogația susținută în fumăraia insuportabilă a cortului și frazeologia semiarticulată specifice lui? Nu e penibil să bănuiești aparența sărăcăcioasă că ar ascunde cine știe ce comori inestimabile și să faci atât tapaj pe chestia dării lor la iveală? Chiar dacă neputința sălășuiește doar într-un bordei, nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îndelungată în tihna amăgitoare a neștiinței; odată cu putința vindecării, diagnosticul unor oameni cu greutate îi dăruiește însă și un lest suplimentar de plumb - o ancoră, o temelie, un punct fix în spațiul reprezentării, un temei organizator. Doar numit ca atare insuportabilul se scindează de suportabil; precipitatul lui algezic se sustrage soluției prin puterea verbului. Cuvintele zvântă elementul faptic al experienței de frământu-i vital, scoțându-l afară dintr-o confuzie mai originară cu ceea ce el nu este. Sita lor situează pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
opună rezistență sfâșierii se schimba imperceptibil în indiferență. În locul ei se instala resemnarea cu pierderea, cedarea fără nostalgie - suprema adaptare la agonie. Nomazii stânjeneau comunitățile prin care poposeau în primul rînd prin felul neliniștitor cum reușeau să suporte un putativ insuportabil. Da, putem" păreau ei să spună acolo unde celorlalți le-ar fi plăcut să creadă că putința de îndurare a umanului și-ar fi atins limita. Pentru că era prea ușor de fugit din lâncedul focar de neputință, Rică se trezea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
memorie, purtate de-un șuvoi devastator. Începu să plângă; de vizavi, de sub părul blond, îl țintuia mama lui cu o privire fără fund și fără adâncime, fără stăpân și fără obiect, fără început și fără sfârșit. Serenitatea acelei priviri devenise insuportabilă. Băiatul dădu buzna ca un apucat afară din restaurant, scuturat de hohote. Îl chemase la ea linia de fugă a perspectivei, mama lui și a tuturor. Fugi de gândurile cornute ce-l alergau prin labirintul circumvoluțiunilor cum fugise privirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
într-o atare denegație dezgustător de grosolană... Dacă recursul la minciună ți-e indispensabil, atunci fă măcar un efort de credibilizare a gogoriței din respect pentru destinatar!" se indignă Ian. Fără astfel de scrupule - culmea nesimțirii - manipularea capătă și o insuportabilă tentă exhibitționistă. Și asta tocmai împotriva celor ce se arătaseră îndatoritori? Era parcă prea urât să fie adevărat. Și-ar fi dorit să mai domolească abraziva declarație de neospitalitate a lumii atribuindu-i un loc în înțelegere; numai de l-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
arabofonă), elemente ce îi conferă un rol important în economia teritorial strategică a spațiului planetar și potențează proximitatea bivalentă a domeniului arab, atât față de Europa, cât și față de spațiile afro-asiatice din vecinătate. Dintre elementele suportului geografic, deșertul, petrolul și temperaturile insuportabile, sunt cele ce crează tabloul perceptual-mental asupra spațiului arab. Într adevăr, morfologia deșerturilor plane se suprapune marilor unități de platformă, ce alcătuiesc peste 80% din domeniul arab, situat în cea mai mare parte în aria climatului tropical arid, cu excepția ariei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
directorului de șantier sau a șefului de brigadă) care se luptă să depășească „pragurile submarine” din meseria sa, adică ispitele, conflictele, circumstanțele care îl abat de la buna exercitare a profesiei - Pragurile submarine (1968), O problemă de familie (1977), Un om insuportabil (1984) etc. Piesa cea mai reușită din serie rămâne Moartea ultimului golan (1975), și aceasta o satiră destul de facilă a arivismului, însă personajul central, un tânăr snob preocupat și de teoretizarea metodelor inteligenței sociale, se reține. Când scrie teatru pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
Un tânăr cu pretenții, București, 1978; O problemă de caracter, București, 1979; Noaptea ultimelor gânduri, București, 1981; Răspântia periculoasă, București, 1982; Salonul diplomaților, București, 1982; Un om de milioane, București, 1983; Niciodată nu e prea târziu, București, 1984; Un om insuportabil, București, 1984; Comoara din pădure, București, 1986; Întâlnire peste ani, în Tezaurul. 9 piese într-un act, București, 1986; O logodnică dificilă, în Arta dialogului. 9 piese de teatru scurt, București, 1987; Pe aici nu se trece, în Patru piese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
în râvna lor de a se arăta vrednici de „milioanele” care îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri, încolțesc resentimente, înflorește zâzania. Soția lui Stamati, trufașa Penelopa, apelpisită până la nevroză de viața searbădă pe care o duce, bovarizează. Lâncezeala, insuportabilă pentru o fire pasională, o face disponibilă aventurii. Încât, prezența seducătorului Angelo Deliu dezlănțuie frenezia erotică a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în furoarea amoroasă a Penelopei, și în romantica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]