602 matches
-
preluat, fără rezistență, controlul asupra podurilor, gărilor, băncii centrale, centralelor poștală și telefonică, înainte de a lansa un atac final asupra Palatului de Iarnă. Filmele oficiale turnate mai târziu au arătat aceste evenimente într-o lumină falsă, eroică, deși, în realitate, insurgenții au întâmpinat puțină rezistență. De fapt, printre trupele staționate în capitală, doar câteva batalioane de ofițeri de cadeți ("junkeri") sprijineau guvernul provizoriu, marea majoritate a regimentelor declarându-se în favoarea revoltei sau neutre. Au existat doar cinci morți și câțiva răniți
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
După înfrângerea Albilor, răscoalele țăranilor antibolșevici au ajuns la apogeu. Mulți dintre colectorii de cereale au fost uciși, bolșevicii și colaboratorii lor vânați și, uneori, executați. Răspunsul Armatei Roșii a fost nemilos: sute de sate deportate cu totul, mii de insurgenți împușcați, femei și copii ale partizanilor luați ostatici, și, uneori, uciși, arme chimice utilizate de către Tuhacevski împotriva rebelilor din Tambov. După victoria finală a regimului, teroarea s-a atenuat mult, dar aparatul polițienesc a rămas intact. Războiul a radicalizat spectaculos
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
la podul de la Arcole (Areda Venetiei) împotriva armatei franceze conduse de Napoleon Bonaparte. Prin vitejia lor, aceștia și-au câștigat un cunoscut renume în acea vreme, acela de "cătanele negre". În martie 1849, Năsăudul a fost ars în întregime de insurgenții maghiari, rămânînd doar câteva clădiri aparținând instituțiilor publice. Căpitanul Silvestru Tomi (1821-1878) din regimentul grăniceresc, originar din Mocod, ne informează și asupra faptului că s-a dat foc "Institutului de educație, "ridicat în 1784 ca școală pentru copiii grănicerilor. Nu
Năsăud () [Corola-website/Science/297069_a_298398]
-
între mișcări de insurgență legitimă și grupări teroriste. Același grup poate adopta și tactici teroriste și tactici legitime de insurgență (unele grupuri de luptători/teroriști ceceni cum ar fi cel condus de cecenul Șamil Basaev). Deosebirea se bazează pe metodică: insurgenții acționează direct asupra țintei, în timp ce teroriștii acționează indirect, prin terorizarea populației neparticipante la conflict În același conflict pot acționa în paralel și grupuri teroriste și grupuri de insurgență propriu-zisă (ca în cazul războiului din Irak). Aplicarea unei etichete generale și
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
republică a devenit una dintre cele șase republici componente ale federației iugoslave. După schimbarea numelui federației în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, în 1963, și Republica Populară Macedonia a luat numele de Republica Socialistă Macedonia. În timpul războiului civil din Grecia (1946-1949), insurgenți macedoneni comuniști i-au susținut pe comuniștii greci. Mulți refugiați au fugit din Grecia în Republica Socialistă Macedonia. Statul a renunțat la denumirea de „Socialistă” din numele său în anul 1991, când s-a separat pe cale pașnică de Iugoslavia. Țara
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
au plecat la scurt timp după război, naționaliștii albanezi de ambele părți ale frontierei au pus mâna pe arme la scurt timp, cerând autonomie sau independență pentru zonele Macedoniei populate majoritar de albanezi. Un a avut loc între guvern și insurgenții etnici albanezi, mai ales în partea de nord și de vest a țării, între lunile februarie și august 2001. Războiul s-a încheiat cu intervenția unei forțe NATO de monitorizare a armistițiului. În conformitate cu termenii , guvernul a fost de acord să
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Libanului, devenit un „Fatahland”, o uriașă bază de antrenament terorist internațional (unde s-au antrenat teroriști din grupările Baader-Meinhof, a lui Carlos, Armata Roșie Japoneză ș.a. până la Beirut și constrânge OEP să se replieze în Tunis. În septembrie unități de insurgenți libanezi creștini au declanșat masacrele din taberelor de refugiați palestinieni de la Sabra și Shatila. Armata israeliană a fost acuzată că nu a intervenit la timp ca șă împiedice aceste masacre, deși ea a aflat de ele post-factum. O comisie de
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Ipsilanti a muta întreaga organizație Philiki Hetairia din Rusia în Muntenia. Turcii s-au folosit și de sprijinul cazacilor dunăreni pentru înăbușirea revoltei grecilor. Cinci sute de cazaci sub comanda atamanului Semion Moroz au plecat în Grecia să lupte împotriva insurgenților. Cazacii au suferit pierderi importante în timpul cuceririi orașului Messolonghi, iar atamanul Moroz a murit în timpul bătălie navale din dreptul insulei Chios. În această perioadă, Sicul Dunării a atins apogeul existenței sale: avea efective de 10 - 15 mii de oameni, controla
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
un tratat de pace extrem de defavorabil la Tratatul de la Schönbrunn. Ofensiva britanică tardivă de la sfârșitul lui iulie se încheie dezastruos la Walcheren. În urma războiului celei de-a cincea Coaliții, Imperiul Austriac pierde o serie de teritorii iar Regatul Unit și insurgenții din Spania și Portugalia rămân singurii oponenți semnificativi ai lui Napoleon pe continentul european. În anul 1809, Franța napoleoniană se afla la apogeul gloriei sale și domina întreaga Europă, fie în mod direct, fie prin intermediul statelor satelite conduse de oameni
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Vihiers prezintă o scenă puțin uzuală din timpul bătăliei din Vihiers și anume la fuga generalului republican Antoine Joseph Santerre în fața atacului trupelor armatei catolice și regale. Generalul Santerre comandase garda republicană în momentul execuției regelui Ludovic al XVI-lea. Insurgenții juraseră că îl vor prinde pentru a-l închide într-o cușcă de fier. În ziua de 18 iulie 1793, trupele armatei catolice și regale concentrate la Coron, comandate de generalii Henri Forestier și Piron de La Varenne, au atacat trupele
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de fier. În ziua de 18 iulie 1793, trupele armatei catolice și regale concentrate la Coron, comandate de generalii Henri Forestier și Piron de La Varenne, au atacat trupele republicane staționate la Vihiers, comandate de generalul Santerre. Fiindu-i treamă ca insurgenții din Vendée să nu-și îndeplinească amenințarea, generalul Santerre a luat-o la fugă, sărind cu calul peste un gard de peste un metru și jumătate înălțime. Această fugă rușinoasă a fost considerată de insurgenți ca un exemplu al lașității adversarilor
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
generalul Santerre. Fiindu-i treamă ca insurgenții din Vendée să nu-și îndeplinească amenințarea, generalul Santerre a luat-o la fugă, sărind cu calul peste un gard de peste un metru și jumătate înălțime. Această fugă rușinoasă a fost considerată de insurgenți ca un exemplu al lașității adversarilor lor. Vitraliul, realizat de Jean Clamens în anul 1900, este singurul care prezintă imaginea unui general republican, și îl prezintă într-o situație rușinoasă. La 12 iulie 1790, Adunarea Națională Constituantă votase “Legea despre
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
1924, o bandă de agitatori bolșevici de 20-30 de persoane, în frunte cu Ivan Bejan (Kolțov), a preluat conducerea în satul Achmanghit, intimidând restul populației. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Numărul insurgenților din sat era de aproximativ 150 de persoane. Comandantul postului de jandarmi din Achmanghit a reușit să fugă în satul Sărata, unde a strâns un grup de 40 de voluntari de etnie germană. În dimineața zilei de 16, voluntarii au
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
explozibili. James crede că tânărul mort este "Beckham", un irakian care își petrecea timpul în apropierea bazei militare americane, vânzând diferite produse, în principal DVD-uri, si cu care se împrietenise. Echipa pornește în urmărirea unor suspecți și omoară doi insurgenți, dar în acțiune Eldridge este rănit la picior. A doua zi, James se întâlnește cu "Beckham", tânărul fiind în viață și încercând să dialogheze cu sergentul american, care însă nu-l bagă în seamă. În același timp, Eldridge este transportat
Misiuni periculoase () [Corola-website/Science/318789_a_320118]
-
16 al domniei lui Adrian, al 4-lea an al celei de-a 227-a Olimpiade. Era în timpul guvernatorului Quintus Tinerius Rufus. Împăratul Adrian a trimis o armată pentru a zdrobi rezistență. Bar Kohba, care s-a aflat în fruntea insurgenților, a pedepsit pe orice evreu care a refuzat să se alăture răscoalei. Războiul dintre români și evrei a durat de această data cam doi ani și jumătate, excepție făcând asediul Betarului care s-a prelungit încă un an. În acest
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
fonduri britanice pentru recrutarea a unei noi forțe de aproximativ 2.000 de soldați nemusulmani, care a fost desfășurată inițial în regiunea orașului Iznik. Guvernul sultanului a trimis forțele „Armatei Califatului” pentru sprijinirea forțelor ostile revoluționarilor. Britanicii considerau că forțele insurgenților nu sunt suficient de puternice și au hotărât să folosească împotriva lor forțele britanice și cele neregulate contrarevoluționare. Forțele naționaliste erau răspândite în întreaga Turcie, iar britanicii au trimis împotriva lor unități militare cu efective reduse. În Izmet erau cantonate
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
văzut Canea în flăcări” , s-a grăbit să ajungă la Malaxa, lângă Chania, unde se formase un grup de aproximativ 2.000 de greci rebeli. Venizelos a devenit liderul acestui grup. El a propus unirea forțelor mai multor grupuri de insurgenți și atacul împotriva forțelor turce de la Akrotiri. Această acțiune ar fi permis obținerea controlului nu numai asupra regiunilor înalte din jurul Malxei, dar și a regiunilor de câmpie. Acțiunile lui Venizelos de la Akrotiri aveau să formeze miezul mitului viitor al politicianului
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
fost coordonate de Pol Pot). Hu Nim a devenit ministru al informațiilor, iar Hou Yuon a fost ministru de interne, al reformelor comunale și al cooperativelor. GRUNK a declarat că nu este un guvern în exil, deoarece Khieu Samphan și insurgenții se aflau pe teritoriul Cambodgiei. Sihanouk și loialiștii săi au rămas în China, deși prințul a vizitat „zonele eliberate” din Cambodgia, inclusiv Angkor Wat, în martie 1973. Aceste vizite au fost efectuate în principal în scop de propagandă. Pentru Sihanouk
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
predate în întregime insurgenților. Dezvoltarea acestor forțe a avut loc în trei etape. Perioada 1970-1972 a fost una de organizare și recrutare, în timpul căreia unitățile Khmerilor Roșii au servit ca trupe auxiliare ale APV. Din 1972 până la jumătatea lui 1974, insurgenții au format unități de dimensiunea unui batalion sau regiment. În această perioadă, Khmerii Roșii au început să se îndepărteze de Sihanouk și de susținătorii lui și în zonele eliberate a început colectivizarea agriculturii. Unități de dimensiunea diviziilor au fost introduse
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
pentru a proteja și extinde zonele de bază și sistemul logistic. Până în luna iunie, la trei luni după detronarea lui Sihanouk, forțele guvernamentale fuseseră îndepărtate complet din treimea nord-estică a țării. După înfrângerea acestor forțe, nord-vietnamezii au predat teritoriile nou-cucerite insurgenților locali. Khmerii Roșii au înființat zone eliberate și în porțiunile sudică și sud-vestică a țării, unde operau independent de nord-vietnamezi. În noaptea de 21 ianuarie 1971, o forță de 100 de comandouri APV/FEN au atacat aerodromul Pochentong, principala bază
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
Fallaci că atunci când „Khmerii Roșii mă vor fi supt până la epuizare, mă vor scuipa ca pe un sâmbure de cireașă.” Până la sfârșitul lui 1973, cei loiali lui Sihanouk fuseseră epurați din toate ministerele GRUNK și toți susținătorii prințului din rândurile insurgenților fuseseră și ei eliminați. La scurt timp după Crăciun, când insurgenții se pregăteau de ofensiva finală, Sihanouk a vorbit cu diplomatul francez Etienne Manac'h și i-a spus că trebuie să se renunțe la toate speranțele pentru un socialism
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
mă vor scuipa ca pe un sâmbure de cireașă.” Până la sfârșitul lui 1973, cei loiali lui Sihanouk fuseseră epurați din toate ministerele GRUNK și toți susținătorii prințului din rândurile insurgenților fuseseră și ei eliminați. La scurt timp după Crăciun, când insurgenții se pregăteau de ofensiva finală, Sihanouk a vorbit cu diplomatul francez Etienne Manac'h și i-a spus că trebuie să se renunțe la toate speranțele pentru un socialism moderat similar cu cel iugoslav și că modelul avea să fie
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
Gage era de evitare a conflictului prin înlăturarea proviziilor militare ale milițiilor Whig prin atacuri secrete, rapide și pe scară redusă. Această lupta pentru provizii a dus la un succes britanic și la și apoi la mai multe succese ale insurgenților într-o serie de ciocniri nu foarte violente, denumite "Powder Alarms". Gage se considera prieten al libertății și a încercat să-și separe îndatoririle de guvernator al coloniei de cele de general al unei forțe de ocupație. Edmund Burke a
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
au retras. Asediul de pe râul Elands a reprezentate una din realizarile majore ale australienilor din timpul războiului, postul fiind deblocat complet în cele din urmă la data de 16 august 1900. Drept răspuns acestor atacuri, britanicii au adoptat tactici contra insurgenților incluzând tactica pământului pârjolit, stabilirea de tabere de concentrare pentru copiii și femeile bure, un sistem de cazemate și obstacole de teren cu scopul de a limita mobilitatea burilor și de a proteja comunicațiile feroviare. Aceste măsuri au presupus cheltuieli
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Brigăzii 28 a Commonwealthului. Contactele cu inamicul au fost rare iar rezultatele reduse. 2 RAR a părăsit Malaezia în octombrie 1957 pentru a fi înlocuită de 3 RAR care, după 6 săptămâni de instrucție în junglă, a trecut la împingerea insurgenților MCP înapoi in junglă la Perak și Kedah. Noul batalion a efectuat la rândul său misiuni de patrulare intensive și a fost implicat în operațiunile de tăiere a liniilor de aprovizionare și în ambscade. Din nou, contactele militare au fost
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]