4,097 matches
-
vremea lui Fondane, trebuie să încercăm - iarăși și iarăși - o articulare suplă a rațiunii schematice și calculatoare, a facultății critice și abstracte, a logicii strict binare care ne caracterizează în continuare, cu alte modalități de a capta prin simțuri și intelect, realitatea. Aceste modalități complementare sunt legitim înscrise în ființa umană integrală - dotată, pe lîngă o inteligență sensibilă și emoțională și rațională, cu o inteligență metafizică și transcendentă . Odată atinse, stîrnite, declanșate, aceste modalități umane complementare fac cu putință deschiderea, măcar
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență”. Mai înainte, „Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist”. Ambiția ieșită din ordinar a Maiorescului, pornind de la o precocitate „aproape maladivă”, „mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră de tînăr în masonerie, adică în forma de organizare umană care îi împacă propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe”. Fișa umană a lui Caragiale e de tot întunecată: „Unicul ideal pentru care acest scriitor a crezut
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
Sorin Lavric În ultimele decenii, renumitul cercetător Richard Dawkins a devenit simbolul unei aberații de intelect: dintr-un biolog de rasă cu reale aptitudini pentru disciplina geneticii, profesorul de la Oxford a intrat în pielea unui cruciat scientist hotărît a-l scoate pe Dumnezeu din mințile oamenilor. Malformația suferită e stranie din trei motive: mai întîi fiindcă
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
eseistul nostru nu preia tale quale aserțiunile importanților literatori de care se ocupă, selectîndu-le, implicîndu- se uneori polemic în judecarea lor. Astfel, în impactul dintre Al. Paleologu și C. Noica, din testul eliminator al căruia, în favoarea ideii de filosofie, transcendentul, intelectul și sufletul sunt radiate, ia partea celui dintîi: „Deși pentru filosoful de la Păltiniș nu există nici o altă valoare în afara culturii, din realitatea existentă a culturii, remarcă Alexandru Paleologu, nu recunoaște aproape nimic, nu muzica, nu arta, nu literatura, nu poezia
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
moral și comportamental. La ceasul de față chiar și numă rul cititorilor din acest eșalon secund se află într-o vizibilă scădere. Întrucît are loc o umflare a valului existențial, care, ca un tsunami, mătură din cale fără menajamente construcțiile intelectului, templele artei, monumentele în favoarea unei trăiri hedoniste, frenetice, a unui carpe diem nesățios, brutal, paroxistic. Să fie vorba de o reacție nervoasă la ororile veacului abia încheiat ori de finalul unui ciclu de civilizație? Pretutindeni ne întîmpină o poftă de
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
mijlocul unei linii care leagă extremele romantice), opusul romanticului e cinicul. Și, în al doilea rînd, e lubricul. Cinismul reprezintă varianta de inteligență căreia îi lipsește orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective, se răzbună alegînd expresia caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității vieții. Toți sînt rafinați, numai că
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
varianta de inteligență căreia îi lipsește orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective, se răzbună alegînd expresia caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității vieții. Toți sînt rafinați, numai că pe unii (pe cinici și lubrici) îi sufocă absurditatea vieții, iar pe ceilalți îi mîngîie vedenia unui sens. În fine
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
uyun al-hikma astfel filozofia: „Hikma este perfecțiunea sufletului omenesc prin cunoașterea lucrurilor și afirmarea adevărurilor speculative și practice, în măsura posibilităților omenești”. Tot că pe o noutate în epoca pomeneș te Maimonide părerea lui lui Ibn Șină că „sufletul e intelect dobândit”, creat odată cu trupul, dar nedispărând odată cu acestă (linie pe care au mers filozofii medievali evrei și, mai tarziu, Spinoza). Desigur, traducerile latine au răspândit scrierile medicului-filozof în asemenea măsură, încât, de exemplu, fără recunoașterea „datoriei” avicenniene, scrierile lui Thomas
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
neînțeles: atât Summa Theologica și Summa contra Gentiles, cât mai ales De Ente et Essentia, în care filozoful arab e menționat aproape la fiecare pagină. Trei mari teme ale secolului al 13-lea (creația, natura substanței materiale, natura și activitatea intelectului) au primit pecetea învățăturilor aviceniene despre esență. Dar iată câteva „definiții” din acest volum: „Definiția sufletului. Sufletul este un substantiv cu multe sensuri, care se aplică atât într-un sens ce cuprinde deopotrivă omul, animalul și plantă, cât și într-
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
în marginea celor mai insolite teme. Numai că sofisticăria volumului stă în amănunțimea surselor, nu în finețea interpretării. Culianu are informație, dar nu are intonație, îi lipsește timbrul cu care să lege un cîntec din note de erudiție stupefiantă. Un intelect mistuind munți de cunoștințe pe care însă nu le poate digera într-o formulă personală. De aceea volumul Iter in silvis e o mostră de cărturărie fără ipoteză de lucru: o acumulare de detalii cărora le lipsește limanul unui orizont
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
spectre fantastice: androgini rupți în două, care, din lipsa unei veritabile contrapărți feminine, se împerechează cu propria umbra, prinți demonici îmbolnăvind comunități, sau liturghii mithraice. Cînd intuiești înaintarea în gol a cărții, atenția ți se mută de pe conținutul paginilor pe intelectul care le pune în literă, scopul fiind de a intui rețeta lui Culianu: cum anume proceda ca să scrie despre o temă? Culianu proceda ca un entomolog care compară insectele spre a le găsi un set de trăsături comune pe baza
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
nu poate fi controlat de conștiință, ci doar înlesnit în epifania lui, acesta era crezul lui Celibidache. În efortul de a fi părtaș la epifania melodică, ultimul lucru care i se cere unui dirijor e să aibă apucături de intelectual. Intelectul, ca facultate a distincțiilor și noțiunilor, e marea pacoste care amenință muzica, intimitatea ei neputînd fi lămurită de sensurile limbii. Logos-ul e neputincios în fața melos-ului. Un asemenea fenomen intim nu poate fi decît trăit, iar trăirea unui concert
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
anume se îngroapă? Tocmai posibilitatea de a trăi sunetul adevărat, ceea ce e de neînlocuit și de nescris.“ (p. 115) Viziunea e curat mistică, cu tente schopenhaueriene, pledoaria pentru lepădarea de sine îmbinînduse cu invocarea esenței iraționale a muzicii, iar respingerea intelectului culminînd într-un catharsis colectiv pe care îl trăiești fără ambiția de a explica altuia ce ai trăit. „Cînd ești saturat de noțiuni intelectuale, nici nu mai poți respira, nu mai poți percepe nimic.“ (p. 98) Celibidache a fost un
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
transcendentală și schițează un traseu de transfigurare a teluricului, racordând prezentul la o axă de universalitate construită și instalată în trecut. Două constructe culturale, atât de diferite ca etiologie, dar care totuși își propun o destinație asemănătoare; iluminarea omului, desăvârșirea intelectului. Primul dintre ele, prin obiectivul alfabetizării în masă și al accesului la cunoștințe și inovație; cel de-al doilea, prin cele trei etape clasice ale practicii isihaste și anume, purificare - iluminare - desăvârșire. Rațiunea enciclopedică și rațiunea filocalică vor propune din
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
fiecare în propriul limbaj, o eliberare a omului de sub stăpânirea fricii și a absolutismului oricăror imperii? Cele două splendide arcuri de boltă ale culturii europene, Enciclopedia și Filocalia, care și-au propus fiecare, în veacul al XVllI-lea, să desăvârșească intelectul uman, să-l îndrepte spre reducția diferențelor și spre unirea tuturor prin cultură, rămân două formidabile momente de sclipire ale traseului de maturizare european, care însă, transpuse în practică, au dus la o alterare a proiectului și și-au ratat
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
au devenit excelențe. Aceștia sunt viața! O alta nu există.” Splendidul poem Torino stă mărturie pentru felul în care apărea și trăia în versurile lui Benn figura iubită a filozofului și poetului care „încă nu despărțise istoria și natura de intelect, el încă mai credea întro compensare”: „«Pingelele la ghete-s duse», /marele geniu în pustie/ în ultima-i scrisoare spuse -/ apoi, țac, Jena -; psihiatrie.”// Nu-mi cumpăr cărți, s-au dus toți banii, / așa prin librării mă țin:/ note - la
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
mișcarea de precesie a Pământului. Într-un cuvânt, se poate măsura și explica vizibilul. Pentru partea nevăzută, ascunsă, a lumii avem la dispoziție fantasticul, magicul, fantezia... Universul descris de Newton e unul familiar, cunoscut și accesibil puterii de înțelegere a intelectului nostru. De la mișcările planetare la mișcările mărilor și oceanelor, totul se conformează sistemului nostru de percepție. În schimb, cum am putea să ne imaginăm inseparabilitatea cuantică a particulelor sau să ne reprezentăm principiul indeterminării? Ce să mai vorbim de discontinuitatea
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
de Facebook: Deși canicula a trecut, efectele ei asupra unora dintre concetățenii noștri persistă, din păcate. Dl Mihai Neamțu a demonstrat, de două ori numai în această săptămână, că savanții mai trebuie să cerceteze efectele de durată ale meteorologiei asupra intelectului uman. Mai întâi, a dat buzna în Parlament, violentând niște funcționari (ceea ce constituie o infracțiune în orice țară din lume). Ajuns în incintă, a protestat... împotriva acordului preventiv cu FMI și UE. Mostră de consecvență politică: în vara anului trecut
Deputat PSD, despre efectul căldurii asupra lui Neamțu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35262_a_36587]
-
o confesiune neliniară a unui personaj masculin, Femei albastre este o narațiune analitică de tip camilpetrescian (cum observă și Carmen Mușat) sau antonholbanian (cum preciza undeva autorul), însă cu o notă specifică de senzualizare a percepției. Nimic nu ajunge în intelect, înainte de a trece prin simțuri (iată și antimetafizica naratorului: „Mie mi-au plăcut întotdeauna drumurile terestre, oricât de lungi și de obositoare, care duc între picioarele femeilor. E adevărat că uneori aceste drumuri s-au dovedit foarte scurte și dezamăgitoare
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
E necesar aici un infim impuls și toată arhitectura universului nostru se va prăbuși în haos, ca un castel de cărți de joc. Dacă macrouniversul ni-l putem închipui la nivelul imaginarului, în privința microuniversului intrăm într-un tărîm în care intelectul nostru nu are nici un reper pentru a-l putea vizualiza. Dacă ne-am apleca mai mult asupra marilor poeme ale lumii, am rămîne surprinși nu numai de frumusețea și complexitatea fără de margini a ideilor și stărilor cuprinse în ele, dar
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
spiritului spre un univers aflat dincolo de acest univers pe care îl putem, într-o măsură infimă, imagina. Ar trebui să fim înzestrați cu o infinitate de simțuri „neinventate”, cum spune Nichita Stănescu, de ere și să posedăm nu numai un intelect mult superior nouă, dar și un suflet pe măsură pentru a descifra legile după care se călăuzește forța divină ce guvernează universul. Revelațiile noastre sînt simple încercări pentru a pătrunde în lumea de dincolo, simple zgîrieturi pe retina timpului în
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
autorul semna Echilibru și dezagregare. Antinomia eminesciană spunând, strâns și expresiv, lucruri memorabile despre Eminescu, cel căruia i s-au dedicat biblioteci întregi de exegeză. Tudor Cătineanu e un „filosof visător” (cum ar spune Gaston Bachelard), însă nu pronunță divorțul intelectului și al imaginației pentru „a visa la limba maternă în limba maternă”, ci le obligă pe amândouă să coopereze așa încât visul să nu renunțe la niciuna dintre „acuitățile” treziei, iar trezia să aibă acces nelimitat la farmec. Cele două capitole
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
său Iuvenal ca să identifice din ce poem sunt anumite versuri (p. 8) sau evocă imaginea sânilor auriți ai Mesalinei închipuită de satiric (p. 284). Din relatarea lui Platon, notează opinia lui Socrate că discuțiile despre poezie sunt compromițătoare, jocuri ale intelectelor fără resurse (p. 120). Crede că descrierea făcută de Suetoniu războiului purtat de Caligula împotriva oceanului e o capodoperă de umor gigantic (p. 121) și află din viața lui Tiberiu, înfățișată de același biograf, detalii cu privire la Parrhasius, pictor ispitit de
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
grec, latin și arab). Cand citesc despre urma divină în lucruri la Bonaventura, mă gândesc la semnăturile în lucruri de la Avicenna. Cele șase „iluminări treptate, care încep de la cele create și continuă până la Dumnezeu” îmi amintesc de remanatio - treptele urcării intelectului spre Dumnezeu ca răspuns la emanațio, treptele revărsării divine în lume - din scrierile lui Al-Kindi, ale Fraților Purității, din tratatele farabiene și avicenniene (evident, ideea e plotiniană, dar haină teologic-filozofică a fost dată de falasifa). Drumul intelectului spre Dumnezeu era
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
remanatio - treptele urcării intelectului spre Dumnezeu ca răspuns la emanațio, treptele revărsării divine în lume - din scrierile lui Al-Kindi, ale Fraților Purității, din tratatele farabiene și avicenniene (evident, ideea e plotiniană, dar haină teologic-filozofică a fost dată de falasifa). Drumul intelectului spre Dumnezeu era loc comun în scrierile acestora. Nevoia de împletire a filozofiei și religiei a făcut obiectul unor discuții de câteva secole (vezi pe această temă Tahafut al-falasifa de al-Ghazali și, pește sute de ani, riposta lui Averroes, Tahafut
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]