4,045 matches
-
administrației publice, dar și în desfășurarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Câteva aspecte procedurale ale negocierilor de aderare Spuneam că negocierile de aderare au avut o componentă formală accentuată, deoarece s-au realizat în cadrul reuniunii bilaterale a Conferinței Interguvernamentale pentru aderarea României la Uniunea Europeană, dar și pentru că s-au convenit anumite proceduri, iar dialogul privind adoptarea și implementarea acquis-ului comunitar avea o formă scrisă. Nu vom insista asupra întregului spectru procedural, mărginându-ne a oferi doar posibilitatea înțelegerii liniilor generice
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
decembrie 2004, concluziile Consiliului European conțineau și decizia Uniunii Europene de a semna Tratatul de Aderare cu România (și Bulgaria), în aprilie 2005. Negocierea europeană și, implicit, negocierea de aderare la Uniunea Europeană este foarte puternic instituționalizată, prin însăși exprimarea ei interguvernamentală. Chiar dacă pretinde a fi un "actor unic", Uniunea Europeană are, în negocieri, structura unui actor multiplu, părțile întregului fiind diferite (de la guvern, până la organizație internațională și societatea civilă). De aceea, subiectul transparenței în negocierile europene este foarte sensibil, fiind el însuși
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
comună (PESC) a Uniunii Europene nu dispune de instrumentele juridice (directive, reglementări), caracteristice altor politici comunitare. Instrumentele sale sunt acțiunile comune, pozițiile comune, declarațiile și concluziile Consiliului European și ale Consiliului Uniunii Europene. Mare parte a acquis-ului ține de cooperarea interguvernamentală. De asemenea, PESC este pusă în practică prin intermediul unor măsuri, cel mai adesea limitate în timp. Datorită naturii specifice a acquis-ului corespunzător acestui capitol, nu era necesară nici o transpunere în legislația națională a țărilor candidate. Cu toate acestea, ca State
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
frontierelor maritime, cu atât mai mult cu cât Ucraina a început, în mod unilateral, construirea Canalului Bâstroe în Delta Dunării, în luna mai 2004. Stadiul transpunerii și implementării acquis-ului Mare parte a acquis-ului la Capitolul 27 este dat de cooperarea interguvernamentală. România se aliniase în permanență la acțiunile comune, pozițiile comune, declarațiile și concluziile Consiliului European și ale Consiliului UE. Ca viitor Stat Membru, România s-a angajat în sensul acordării de sprijin activ și necondiționat pentru implementarea PESC, în spiritul
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
Uniunii) și competențe subsidiare (prevăzute prin art. 308 TCE, prin care Consiliul, hotărând în unanimitate, poate lua deciziile considerate utile într-un anumit domeniu). Comunitarizarea = termen care desemnează transferarea, respectând principiul subsidiarității, a unui domeniu de competență națională de la metoda interguvernamentală la metoda comunitară, în care inițiativa legislativă aparține Comisiei Europene. Metoda comunitară pornește de la premisa că apărarea interesului general al cetățenilor UE este mai bine realizată când acțiunea decizională aparține exclusiv instituțiilor comunitare decât la nivel național. Conferință Interguvernamentală (CIG
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
metoda interguvernamentală la metoda comunitară, în care inițiativa legislativă aparține Comisiei Europene. Metoda comunitară pornește de la premisa că apărarea interesului general al cetățenilor UE este mai bine realizată când acțiunea decizională aparține exclusiv instituțiilor comunitare decât la nivel național. Conferință Interguvernamentală (CIG) = termen care definește negocierile guvernamentale dintre Statele Membre, în vederea modificării tratatelor constitutive ale Uniunii și Comunităților Europene. Aceste conferințe au o importanță majoră în procesul integrării europene, fie că aduc modificări în structura insitituțională a UE, fie în cea
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
unei CIG se află în responsabilitatea Consiliului Afacerilor Generale al Consiliului UE, printr-un grup de lucru, format din câte un reprezentant pentru fiecare Stat Membru. Negocierile de aderare, dintre un stat candidat și UE se desfășoară în cadrul unei Conferințe Interguvernamentale. Consiliul European = reuniune a șefilor de stat sau de guvern ai Statelor Membre ale UE, care se desfășoară regulat, cel puțin de două ori pe an. Constituite încă din anii '70, aceste reuniuni au primit un statut oficial prin TUE
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
gradului de adoptare și de aplicare a acquis-ului comunitar. Pentru asigurarea unei mai bune coordonări a procesului de armonizare legislativă și compatibilizare administrativă, în timpul negocierilor acquis-ul comunitar este împărțit în capitole de negociere. Formal, negocierile au loc în cadrul unei conferințe interguvernamentale, care reunește, pe de o parte, Statele Membre și, de cealaltă parte, statul aplicant. Pentru fiecare capitol de negociere UE stabilește pozițiile comune. Rezultatele negocierilor sunt incluse într-un proiect de tratat de aderare, care este finalizat la sfârșitul procesului
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
sprijin financiar, consolidarea securității și dezvoltarea cooperării internaționale. Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) = a fost definită prin titlul V din TUE și înlocuiește politica europeană de cooperare. Ea constituie al doilea pilon al Uniunii Europene și primul pilon interguvernamental. Instrumentele juridice ale PESC sunt: acțiunea comună, poziția comună și strategia comună. Deciziile în cadrul PESC se iau cu unanimitate. Obiectivele PESC sunt: apărarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independenței și integrității Uniunii, consolidarea securității Uniunii sub toate formele; menținerea
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
înalt reprezentant pentru PESC și comisarul însărcinat cu relațiile externe și politica de vecinătate. Unanimitatea = desemnează necesitatea de a obține consensul Statelor Membre, în cadrul Consiliului UE, pentru adoptarea unei propuneri legislative. Votul prin unanimitate face parte din așa-numita metodă interguvernamentală, în care competența comunitară este partajată cu Statele Membre. Situațiile în care se cere unanimitate sunt clar definite în Tratate și ele au în vedere, în special, decizii care țin de politica externă și de securitate comună, precum și de justiție
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
va face parte integrantă din filosofia și comportamentul tuturor”. (Duțu M., 1989). 1975 - Atelier de lucru internațional UNESCO/UNEP asupra educației ecologice, Belgrad: a fost elaborată Carta de la Belgrad, un cadru de referință pentru educația privind protecția mediului. 1977 - Conferința interguvernamentală de la Tbilisi, organizată de UNESCO pe tema educației ecologice; Declarația de la Tbilisi; (www.gdrc.org/uem/ee/EE). 1980 - Strategia mondială pentru conservarea mediului, IUCN/UNEP/WWF: „Fiind asigurate obiectivele pentru conservare ..., trebuie schimbat comportamentul întregii societăți față de biosferă. Sarcina
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
mediului, IUCN/UNEP/WWF: „Fiind asigurate obiectivele pentru conservare ..., trebuie schimbat comportamentul întregii societăți față de biosferă. Sarcina pe termen lung a educației ecologice este de a forma sau a întări atitudinile și comportamentele compatibile cu o nouă etică”. 1987 - Conferința Interguvernamentală „Our Common Future” - Conferința Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, Brutland. 1987- Congresul UNESCO-UNEP desfășurat la Moscova; Congresul a adoptat „Strategia de acțiune în materie de educație și formație relative la mediul înconjurător pentru anii 1990”. „În viziunea documentului, cheia problemelor
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
Paul's Cathedral sunt înmormântați ducele de Wellington, învingătorul lui Napoleon la Waterloo, și amiralul Nelson, câștigătorul bătăliei navale de la Trafalgar. În afară de aspectele protocolare deosebite care însoțesc vizitele la acest nivel, arhicunoscute în lumea întreagă, vizita a prilejuit și convorbiri interguvernamentale concrete în domenii de interes reciproc. Atunci, la ordinea zilei, era colaborarea în domeniul aeronautic, în cadrul căreia România procurase pentru liniile TAROM avioane de transport medium-curier BAC 1-11 și începuse să producă anumite părți componente în țară și în Anglia
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
comerciale pe piețele occidentale. România a solicitat, deseori, considerându-se discriminată, în raport cu statele membre CAER și Iugoslavia, aceasta din urmă având doar o convenție de asociere, să i se livreze și petrol, în cadrul acordurilor comerciale și de plăți, în clearingul interguvernamental. Această problemă a fost ridicată și cu prilejul unor reuniuni ale Tratatului de la Varșovia, în anii 1987-88, la care am participat ca șef al delegației de experți, când a fost propusă de către URSS o prelungire a acestuia pe o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și din Germania, să fie administrată de către un organism supranațional. În același timp, R. Schuman, ministrul de Externe al Franței, inspirat de către J. Monnet, propunea crearea unei piețe europene a cărbunelui și oțelului, condusă tot după norme supranaționale. La ședința interguvernamentală, a cărui președinte era J.Monnet, au semnat un tratat inviolabil: Germania, Franța, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Odată cu semnarea acestui tratat, președintele a lansat primele vorbe de amăgire cu scopul obscur al proiectului „noi suntem aici pentru a realiza
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
apărea dacă prețul barilului de țiței va începe din nou să crească Și vor fi din ce în ce mai puțini cei care Și-l vor mai putea permite. 1.1.4. Al Gore Și IPCC<footnote IPCC - Intergovernmental Panel on Climate Change (Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice). footnote> - „cruciații încălzirii globale” Încălzirea globală Și schimbarea climei (global warming/climate change) au devenit probleme mondiale, care sunt dezbătute atât în mediul academic, cât Și în cel politic sau chiar economic (Bongaarts, 1992: 299). Principala controversă
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
parte, a avut loc un studiu al articolelor din mass-media. S-a folosit un eșantion de 636 de articole, iar dintre acestea mai mult de jumătate (53%) erau indecise, dacă există sau nu o problemă cu privire la încălzirea globală. IPCC - Panelul Interguvernamental pentru Schimbările Climatice - a fost înființat în 1989 sub egida UNEP (Programul ONU cu privire la Mediul Înconjurător) Și WMO (Organizația Mondială de Meteorologie). Scopul principal al IPCC este furnizarea de date Și informații concludente cu privire la schimbările climatice Și, de asemenea, elaborarea
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
Și între firme de același profil dintr-o destinație. Sursa: Concepția autorului. 2.2.2. Încălzirea globală Până în prezent, turismul (fără a lua în considerare transporturile) nu a fost identificat de IPCC<footnote IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) - Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. footnote> ca un factor care contribuie la încălzirea globală sau ca o activitate vulnerabilă la efectele acesteia (Dubois, Ceron, 2006: 400). Problema încălzirii globale, în special cauzele sale, au fost dezbătute pe larg în primul capitol al
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
de aceste aspecte a fost finalizat proiectul transmis apoi Conferinței care s-a desfășurat mai târziu la Geneva și care a fost convocată de Consiliul Ligii. Într-adevăr, între 1 și 16 noiembrie 1937, a avut loc la Geneva Conferința interguvernamentală pentru prevenirea și reprimarea terorismului, care a adoptat două convenții: Convenția pentru prevenirea și reprimarea terorismului și Convenția pentru crearea unei Curți Penale Internaționale. Aceste convenții utilizează o abordare similară cu cea care s-a desprins din lucrările Conferinței de la
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
statele. Doar statele poartă războaie, încheie păci, semnează tratate, doar statele acționează ca și cum ar fi nemuritoare. Ca și celelalte domenii ale științei politicului, relațiile internaționale au constatat o puternică presiune a altor actori asupra mediului în care evoluează statele. Organizații interguvernamentale, corporații, rețele sociale diverse și chiar indivizi ce acționează în nume propriu invadează un spațiu transfrontalier până de curând rezervat acțiunii etatice. Din acest punct de vedere, numele disciplinei ar trebui revizuit și transformat în relații transfrontaliere sau politică mondială
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu un considerabil potențial de schimbare în politica internațională. Din această perspectivă, optimismul studiilor liberal-pluraliste asupra interdependenței își găsește astăzi corespondentul în înțelegerea relațiilor internaționale ca „politică globală”. La fel se întâmplă, într-o oarecare măsură, și cu organizațiile internaționale interguvernamentale, deși tendința cea mai răspândită este aceea de a nu mai trata aceste organizații ca actori, ci mai degrabă ca structuri politice ce servesc drept arene de interacțiune pentru state (guverne). În sens larg însă, aceste organizații produc efecte pe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
insuficiente. Într-o analiză care să țină cont de „politica transnațională”, ca dimensiune a relațiilor internaționale contemporane, este mult mai relevantă studierea negocierilor, coalițiilor și alianțelor formate între actorii transnaționali, precum și între aceștia și segmente ale guvernelor și organizațiilor internaționale interguvernamentale (Nye, Keohane, 1971, p. 723). Tipuri de organizații internaționale Aparent neproblematică, separarea între organizațiile internaționale guvernamentale (OIG) și organizațiile internaționale neguvernamentale (OING) este, în fapt, destul de dificilă. Aceasta pentru că densitatea relațiilor transnaționale din ultimele decenii a creat multiple modele de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fenomenul puterii, însă extinde calitatea de actor și înspre alte entități decât statele-națiune. Pentru realiștii clasici, calitatea de actor (etatic) depinde de trei criterii: suveranitate, recunoașterea statalității și controlul asupra teritoriului și populației (Ibidem). În privința unor entități precum organizațiile internaționale interguvernamentale sau corporațiile transnaționale, participarea lor la interacțiunile internaționale este uneori recunoscută, însă realiștii consideră că funcțiile lor se subordonează funcțiilor statelor (Ibidem, pp. 18-19). Versiunea structurală a realismului - neorealismul - păstrează intact statocentrismul studiilor mai vechi, precum și perspectiva lor orientată către
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
structurii sistemului internațional, se pot face predicții cu privire la comportamentul actorilor. Programul de cercetare enunțat de Keohane se bazează pe o serie de asumpții ale realismului structural care suferă, însă, unele modificări: statele sunt principalii actori în politica mondială, însă organizațiile interguvernamentale și actorii nestatali joacă roluri mai importante decât sunt dispuși să accepte realiștii; actorii sunt caracterizați de raționalitate, în sensul că tind să se comporte în așa fel încât să-și maximizeze beneficiile pe ansamblul unei game de obiective, ordonate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
punând în evidență importanța birocrațiilor, elitelor sau opiniei publice în analiza fenomenului politic internațional. Din nou, integrarea regională europeană a constituit un domeniu predilect de cercetare: neofuncționaliștii au pus accentul pe importanța creării de instituții supranaționale - prin opoziție cu cele interguvernamentale, care mențin guvernele naționale ca arbitri ai jocului politic. Dacă obțin o poziție proeminentă, instituțiile supranaționale vor capta loialitățile actorilor substatali (grupuri de interese) din statele participante, consolidându-se astfel procesul de integrare. Neofuncționaliștii au impus un concept înrudit cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]