1,200 matches
-
stăruință își are eroii în literatura închisorilor comuniste - Ioan Ioanid, Viorel Gheorghiță, Marcel Petrișor. Nevoia de a înțelege violența dezbinării unui popor și perfidia josnică a restaurației a depășit ambiția unei ascensiuni liniare pe scara meritelor școlare. Orice explozie a interiorității care putea oferi o alternativă la retorica parvenitismului - obsesia timpurie, inculcată chiar din gimnaziu și liceu, legată de strălucirea propriului curriculum vitae - mi se părea o binecuvântare. Plăcerea de a contesta prin gesturi contrastante - care includ „Apelul către lichele” de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îl are în lume. Rațiunile teologice ale creației nu sunt rostite cu ușurință într-un climat de ostilitate, indiferență sau chiar apostazie, când tot ceea ce este esențial devine - printr-un consens ideologic tacit - un apanaj al purei și perfect absentei interiorități. Într-o țară aflată mereu la răscruce de drumuri, Teodor Baconsky s-a pronunțat deschis, deși fără stridențe, asupra problemelor care ating omul fidel Evangheliei și loial cetății. Cunoscut ca un tenace calofil și versat arbitru al epitetelor, dl Baconsky
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care trebuie mereu împrospătată. Conținutul coincide cu forma, precum într-o văpaie. Spre deosebire de rugul aprins văzut de Moise, în inimile noastre toate flacările se pot stinge. Iar de la o anumită vârstă a lumii încoace, tot mai puțini mor cunoscând incendiile interiorității... Dacă rugăciunile noastre de dimineață și seară nu ne ajută să trăim peste zi și peste noapte în adevărul lui Dumnezeu și în slujirea lumii, atunci zic, cu regrete, „nu, mulțumesc”. „Viața spirituală” nu poate anestezia asaltul de întrebări cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ține de două moduri de apariție în lume a operei. Reprezentarea obiectivează creația, în timp ce re-prezentificarea, cu geniul său liturgic, face posibilă surpriza și chiar revelația. Resursele unei creații sunt inepuizabile. Rădăcinile operei artistului sunt ascunse într-un „nevăzut” găzduit de interioritatea patetică a subiectului creator. Înțelegerea este un moment de rezonanță, consonanță sau poate chiar unison. Opera de artă ilustrează, ca eveniment, importanța și obligația actului revenirii hermeneutice, în absența căreia orice judecată ar deveni o condamnare fără apel. În fața evenimentului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-o rugăciune. Agonisind darurile Duhului, monahul ajunge să fie un adevărat homo universalis - dar altfel decât în felul renascentiștilor polimați. Semnele distinctive ale unui adevărat monah sunt, pentru starețul de la Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului) și ținerea de mână a lui Dumnezeu, alături de prietenii lui Hristos. Călugărul este un bărbat îndrăgostit de frumusețea înțelepciunii divine. Existența monahală se distinge printr-o strălucire filocalică. În Hristos, unirea firii omenești cu firea dumnezeiască este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât originea, cât și rezultatul căutării liniștii și al împărtășirii. Stabilește viața în comunitate. Astfel, în vis, orașul exprimă importanța celorlalți, dar și realizările subiectului: clădirile și străzile nu sunt altceva decât creațiile persoanei (familia, cariera). Accentul nu cade pe interioritate (ca în cazul viselor ce se petrec la țară), ci pe elementele (obiecte și persoane) care îl înconjoară. Apariția orașului și a satului în vis pune adesea în discuție calitatea relațiilor sale sociale. Totuși, gigantismul metropolelor moderne poate răsturna simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care insistă mai ales asupra caracterului protector (ploaie, zăpadă) sau erotic, atunci când se mulează pe picior; expresia «a fi la picioarele cuiva» arată supunerea față de o persoană sau față de o situație; - papuci de casă sau saboți, care simbolizează mai ales interioritatea și constituie încălțămintea sedentară prin excelență; ei exprimă atașamentul față de pământ, de familie și de cămin; - pantofi decupați, de tocuri înalte, ce cresc semnificația feminină și sexuală a încălțămintei; în vis, pot fi expresia sexualității revelate sau refulate; - sandale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ale educatului în universul cunoașterii. Aceasta are un mai înalt grad de difuzabilitate, dar asimilarea rămâne tot la discreția educatului. Cunoașterea disponibilizată prin rețeaua virtuală este o pură potențialitate, până la acapararea și semnificarea acesteia din partea receptorului. Construcția cunoașterii ține de interioritatea subiectului, de raportarea acestuia efectivă, prin efort participativ și responsabilitate interpretativă. Virtualizarea formării nu lenevește mecanismele interne ale învățării. Școala nu se transformă într-o agora mediatică sau nu face din aceasta o anexă a asamblajului comunicațional atoatestăpânitor. Nu totul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
poate la el un minus al fanteziei, dictează fidelitatea lecturii. Ceea ce urmărește, operând cu instrumente de precizie, este să reconstituie „îndărătul operei” fizionomia autorului și atitudinea lui în fața vieții. Îl interesează mai degrabă să lămurească (și să se transpună în) interioritatea acestui scriitor decât să cântărească și să proclame valoarea unui text. Își exersează deci perspicacitatea pentru a surprinde „substratul sufletesc și etic” al unor scrieri, ceea ce îl face reticent față de estetica așa-zicând decadentă. Descriptiv prin formație didactică, cu exagerată
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
resimte de contactul intim cu poezia lui Federico García Lorca. În genere, poemele lui B. din această etapă a creației sunt structurate binar: după o primă secvență sumar descriptivă, urmează prelungirea ei ca un ecou (sau ca un contrapunct) în interioritatea eului liric: „Inima galbenă a lunii / arde pe vânturi și lasă / vagi reverii de mătasă / cercului galben de astre / [...] / Singură / Inima mea, / pendulând / între lună și soare”. A tradus, singur sau în colaborare, din Cervantes, Lope de Vega, Federico García
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
corp material, de care depinde existența mea fizică, ca viață. El este Însă perisabil În timp și, dincolo de această uzură este supus permanent unor riscuri vitale (accidente, boli etcă. Sufletul Însă nu-l percep material. Îl intuiesc ca prezență În interioritatea mea, În planul conștiinței mele. Neavând caracter material, nu-i pot atribui perisabilitate, ci continuitate. În mod egal, eu simt că sufletul tinde permanent să se desăvârșească, să se proiecteze dincolo de trup și de lume. Calitatea de a fi transcendent
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice. Dorul nu este numai un sentiment al așteptării, ci și o tendință, o aspirație profundă a spiritului, de refacere a unității persoanei prin Întâlnirea reciprocă În planul interiorității sufletești cu celălalt. În felul acesta, dorul devine o aspirație a completării, a plenitudinii reciproce a două persoane În planul interior al acestora. Este semnificativ faptul că moartea, care suprimă existența fizică, corporală, ca prezență obiectivă În lume a unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de prezentificări care se derulează În planul conștiinței, Întrucât conștiința reprezintă și oferă dublul cadru de a fi posibil al unei realități factice interioare, ca Întindere și ca durată. A fi prezent, Înseamnă a te surprinde pe tine Însuți În interioritatea ta sau, altfel spus, a lua cunoștință despre tine altfel decât ca trup. Opusul prezenței este absența. Ea implică sau conduce către singurătatea exterioară (a fi singur prin absența celorlalțiă sau la Însingurarea interioară (a fi lipsit de sine sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin aceasta legat În mod direct de un loc (spațiuă și un moment (timpă bine precizat. Trebuie ca acest eveniment să fie reprezentat În câmpul conștiinței mele ca o dublă trăire, obiectiv-externă, În lume, prin trupul carnal, și subiectiv-afectivă, În interioritatea mea sufletească. Orice prezență fiind o Întâlnire, În sensul de „a-fi-Împreună-cu”, presupune, așa cum am spus câteva etape, și anume; aă Așteptarea unei Întâlniri cu un loc, un obiect, o persoană. Este o etapă de pregătire care poate fi planificată anterior
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dintre un Eu și un Tu ca o relație bazată pe iubire. Iubirea este sentimentul prin care Îl primești pe celălalt În tine, iar celălalt, la rândul său, te primește În el. Se stabilește, În felul acesta, o stare de interioritate reciprocă În care două Euri diferite se Întâlnesc, fără Însă a se confunda. Ele se susțin, se completează reciproc. Dar pentru ca relațiile lor să fie durabile, este nevoie de un al treilea, de un El la care, atât Eu, cât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ex meis, M.T. Ciceroă. Littré Îi dă următoarea definiție: „Cel care este interior și esențial”, sau „Ceea ce este În adâncul sufletului. Sentimentul intim al conștiinței sau, pur și simplu, simțul intern”, În fine, „nevoia unirii intime”. Intimitatea este relația de interioritate reciprocă care se stabilește Între persoane. Prin aceasta ea depășește, adâncește și completează Întâlnirea. Întâlnirea este o relație strict exterioară, sensibilă, Între persoane. Intimitatea este o relație interioară, sufletească, care se stabilește Între două persoane. Întâlnirea rămâne un fapt empiric
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
intimitatea este o relație subiectivă, interioară, o experiență sufletească. În cazul intimității, Eu Îl simt pe celălalt În mine și concomitent am sentimentul că, la rândul meu, și Eu sunt În celălalt. În morala creștină, acest aspect al intimității, al interiorității reciproce este afirmat adesea de Iisus, care spunea „Eu sunt În Tatăl și Tatăl este În mine” (Ioan, Ev. 14, 10Ă. Această relație de intimitate este realizată prin iubire și adevăr. Tot Iisus le spune ucenicilor săi: „Nu sunt singur
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
relație de intimitate este realizată prin iubire și adevăr. Tot Iisus le spune ucenicilor săi: „Nu sunt singur căci Tatăl este În mine” (Ioan, Ev. 13, 32Ă. Intimitatea, În spiritul moralei creștine, este comuniunea prin iubire dintre două persoane. Această interioritate reciprocă descoperă adevărul, imaginea autentică interioară a Eului celor două persoane (D. Stăniloaeă. Intimitatea nu este numai faptul de a-l simți pe celălalt, ci și de „a-fi-Împreună-cu-celălalt-În-interior”. Din aceste considerente, intimitatea este acordul interior dintre două persoane, o relație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În sensul că Eu mă recunosc În Tine și că Tu te recunoști În Mine. Este efectul unei intimități de durată, a unui acord care va remodela identitatea celor două persoane. Se șterge, se dizolvă oare identitatea personală, În cazul interiorității? Nu. La Început, fiecare face concesii ceiluilalt, favorizând astfel iubirea. Apoi, urmează acordul reciproc, dintre cele două Euri, un acord al identității fiecăruia. După o lungă perioadă de intimitate, impresia care se degajă este de unificare a celor doi. De
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este actul de intimitate sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca, pătrunzând În interioritatea pacientului său, să descifreze problemele acestuia, conflictele, complexele, psihotraumatismele și să le lichideze printr-un act de cooperare inteligibil-explicativă cu pacientul, de clarificare, restabilind astfel starea de echilibru sufletesc a acestuia. Remarcăm, din cele de mai sus, că toate exemplele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dar și prin sentimentele afișate de terapeut față de subiectul său. Cuvântul Își depășește, ca semnificație, rolul pe care-l are de obicei În comunicarea interpersonală. Cuvântul, În actul reparator terapeutic, este consolare, reparație, suport moral, Încurajare, având ca scop recrearea interiorității persoanei, ajutând-o să-și redobândească curajul și Încrederea În forțele Sale, puterea de a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul oricărei terapeutici, cuvântul este suportul care redă valorile morale pierdute. El este cel care Înlocuiește deznădejdea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
plan sufletesc și spiritual. Este un act de transcendență, o depășire a umanului limitativ și o unire cu divinitatea. Ea este o experiență ontologică și spirituală unică. Prin rugăciune Eu intru În relație cu divinitatea, pe care o primesc În interioritatea mea. Această Întâlnire dintre om și Dumnezeu este un act de unire mistică, care mă deschide, mă eliberează interior. Ea are un efect moral și spiritual purificator. Se poate vedea din cele de mai sus că orice act de intimitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
interpersonale stau sentimentele de atracție, simpatia, sau sentimentele de respingere, antipatia. Prin acest aspect, esențial În relațiile interumane, Psihologia Morală dovedește calitatea de a explica Într-un fel particular acest tip de relație, dincolo de aspectele sale exterioare, intrând În sfera interiorității umane. Preferința interpersonală, dincolo de aspectele legate de experiența personală, mai are și o altă dimensiune. Eu sunt atras de anumite modele ideale sau, mai exact, de anumite persoane care reprezintă pentru mine modele idealizate, către care tind și cu care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Această din urmă formă de asociere se desface după realizarea scopurilor care au determinat-o. Prietenia adevărată are un sens profund psihologic și moral. Ea este apropierea și deschiderea mea către celălalt prin reciprocitate. Pentru G. Madinier, ea este o „interioritate reciprocă”. Spre deosebire de prietenie, camaraderia are În principal o conotație exterioară. Ea este o Întovărășire de circumstanță. Este un „a-fi-Împreună” Într-o anumită Împrejurare, mai mult sau mai puțin stabilă, și pe o durată mai mare sau mai mică de timp
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din cetate, identitatea se mai păstrează numai prin speranța reîntoarcerii. Este o experiență sufletească dublă: afectivă și temporală. Rămâi legat, atașat de locurile și timpul pe care le-ai părăsit. Gândindu-te la ele și dorindu-le păstrezi cetatea În interioritatea ta sufletească, ca pe o ultimă insulă a speranței, a Încrederii revenirii acasă. Exilul, ca și alte forme de plecare din cetate sunt, În mod paradoxal, situații Închise ale vieții. Dacă viața În cetate Îți impune anumite constrângeri pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]