1,213 matches
-
exprimă cele mai adînci ascunzișuri ale sufletului, chiar dacă, pe de altă [194] parte, acesta este nebun. Astfel se află, desigur, la indieni și conștiința ideii supreme, dar fragmentată și supusă unor idei nebuloase. Această îngemănare a existenței exterioare și a interiorității are la bază substanțialitatea absolută, ce nu s-a scindat încă datorită intelectului. Intelectul lipsește în India. Tocmai de intelect este legat subiectul, care se distinge de obiecte și distinge obiectele unul de celălalt, iar acesta apar apoi legate într-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
atît de lipsite de sens, de existența ultimă integrantă a cauzei și efectului pe cît este de lipsit omul de statornicia existenței libere, pentru sine, de personalitate și de libertate [42 td]. Există la indieni o lume a reprezentării, o interioritate maximă, dar ea nu este formată din concepte, ci de o îmbinare a celor două extreme ale exteriorului și ale interiorului. Motivul fundamental este ideea de unicitate ce are la bază individul și conceptul. Considerat pentru sine, acesta constituie temelia
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ca existența conștientă de sine a spiritului, libertatea voinței, să se realizeze sub formă de lege. Lipsește aici în principiu opoziția; lipsește libertatea atît de voință existînd în sine, cît și ca libertate subiectivă. pentru că există o primă formă de interioritate a imaginației, o unitate a materialului cu spiritualul care nu admite libertatea, ci doar abstracțiunea; acesta este principiul statului în India. Cu această impersonalitate a vieții concrete, statul, legile raționale, moralitatea nu pot exista [200]. rămîne arbitrariul, întîmplarea. Libertatea este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
determinat totodată este faptul că în India nu se atribuie o muncă, o îndatorire, o funcție unei caste, ci individul însuși, din datorie pentru castă, este legat pentru totdeauna de ea, pentru că, de fapt, aceasta desființează subiectivitatea și nu pemite interioritatea spiritului. Și în sistemul feudal al Evului Mediu indivizii erau legați de o stare socială determinată, dar pentru toți era deschisă calea spre ceva superior și toți aveau posibilitatea să treacă din starea de țăran în tagma clericală, a învățaților
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
seamă asupra brahmanilor apasă jugul celor mai diverse prescripții. Îndatoririle brahmanului, ale acestei ființe eminente, care prin intermediul lor trebuie să facă onoare substanței sale, nu pot, într-adevăr, să consiste în acțiuni morale, ci mai curînd deoarece orice notă de interioritate lipsește într-un labirint de datini, care prevăd prescripții chiar pentru cea mai neînsemnată acțiune din afară și care conțin cele mai banale norme: ceva demn de dispreț din punctul de vedere al unei gîndiri raționale. Viața omului se spune
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
conștientă de sine a spiritului, libertatea voinței să se realizeze sub formă de lege. [...] Lipsește aici (în India), în principiu, opoziția; lipsește libertatea, atît ca voință existînd în sine, cît și ca libertate subiectivă [...] pentru că apare această primă formă de interioritate a imaginației, o unitate a naturalului cu spiritualul, care nu admite libertate, ci doar abstractizare; acesta este principiul Statului în India. Cu această impersonalitate a vieții concrete, nu pot exista un stat propriu-zis, legi ale justiției, moralitate [...] rămîne doar arbitrariul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
unire a rugăciunilor ce permite comuniunea în spirit, cu eficiența pe care o astfel de comuniune nu întârzie să o aibă în viața de toate zilele. Pentru a-l înțelege pe celălalt ne așezăm pe axa sa, pornind de la această interioritate reprezentată de simbolurile originare 57. Este de ajuns să transpunem această metodă "interioristă" pentru a lămuri toate aceste dilatări efervescente pe care ni le oferă actualitatea. Ele suscită, fie prin agregări reale, fie prin uniuni virtuale, noi solidarități, adevărate frății
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a obiectelor de artă se bazează, astfel, pe relația artă-istorie. Un obiect de artă este un obiect ce trebuie văzut ca preexistent sau a priori oricărei intenții sociale pentru a-l înțelege. De aceea, un obiect de artă are o interioritate istorică ce are ca scop expresia narativă acceptată de cei mai mulți critici. Dar ideea de narativitate nu arată statutul ontologic al operei de artă, ci reprezintă doar principiul de plecare. Obiectele de artă trebuie înțelese nu ca un mod de existență
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
boală a limbajul întrucât logosul nu mai e rațional, oscilând mereu între adevăr și aparență. Mitul ca metodă de înțelegere abstractizează particularul construind arhetipuri universale caracteristice unei societăți, construind deci mitologia. Dar mitul ca spirit activ al omului este caracteristic interiorității ființei fiind universal și necesar gândirii. El este gândit ca metaforă a potențialității spirituale omului prin intermediul căreia simbolurile iau naștere. Acest mod de a fi al ideii de mythos se află în orice om ca formă specială de gândire, contribuind
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de Gian Lorenzo Bernini care are ca finalitate trezirea emoției. Auguste Rodin trece arta sculpturii la un alt nivel datorită utilizării texturilor antitetice și a jocurilor de lumini, care, cu ajutorul cubismului, au dus la înțelegerea artei ca fiind autonomă cu interioritate reală proprie. 5.4. Fotografia și cinematografia Imaginația are capacitatea de a abstractiza o suprafață în timp și spațiu și de a o proiecta înapoi în timp și spațiu. Această suprafață este înțeleasă ca imagine ce semnifică ceva ireal într-
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca parte a unui sistem de exigențe situaționale / 75 Capitolul 5: Reflexivitate și adevăr. Ecoul interior al valorilor teoretice / 93 Capitolul 6: Vocația reflexivă a angajamentului pragmatic / 109 Capitolul 7: Atitudinea estetică în lumina conștiinței de sine / 129 Capitolul 8: Interioritate și angajament comunitar. Conștiința reflexivă în mediu de alteritate / 149 Capitolul 9: Conștiință de sine și pattern cognitiv. Răsfrângerea formelor teoretice în viața lăuntrică / 169 Capitolul 10: Constituirea de structuri ca acțiune a conștiinței de sine asupra propriului spațiu lăuntric
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
aplicate (pentru fiecare subiect uman în parte) a unei veritabile concepții filosofice, iar conștiința de sine, fiind un fenomen concret, coboară din înălțimea abstractă a acestei concepții și angajează în chip avizat persoana în proiecte cognitive și de act. Așadar, interioritatea concretă (cea care cuprinde și contribuția particularului fără a include accidentalul) este esența reflexivității (a conștiinței de sine) care ar deveni în alt context definitoriu o abstracție inoperantă, o noțiune pur convențională. Acest "de sine" implică culoarea locală a subiectului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cele mai nobile speranțe o dată cu fiecare debut formativ în parte) de atingere a unui zenit al valorilor autentice. Aici, conștiința de sine jalonează drumul până la constituirea personalității (împletind propria evoluție metodologică cu procesul maturizării) și exersează apoi constant replierea pe interioritate în spiritul unui binemeritat profit existențial care decurge cu necesitate din abundența materialului dobândit. Acesta din urmă este consecvent chemat la reactualizare în exercițiu și, pe măsură ce activitatea depusă angrenează funcția reflexivă, el devine aluat al manevrelor operaționale ale ei. Se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a fiecărei amprente individuale. Pe de o parte, există control de sine și evoluție atent străjuită, iar de cealaltă parte există o hotărnicire de tip constitutiv care determină universul de extensie al posibilității reflexive. Sensul autentic al subiectivității (cel de interioritate cu puteri cognitive, de decizie și de act) implică un demers reflexiv însoțitor, fără de care s-ar ajunge la stagnarea unei pure exteriorități, fără de care drumul de la staza deliberativă la materializarea precipitatelor sale ar căpăta o tentă formalistă și automată
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
modalitate sau alta inevstită cu accente valorice (adică ierarhizată și ordonată) și se integrează unor circuite în interiorul cărora este permisă modalitatea comunicantă (cea responsabilă de funcționarea unui vast teritoriu anex fenomenului educațional în sine). În plus, abilitățile înseși țin de interioritate, iar conștiința de sine este administratorul lor, purtându-le de la incertitudinea difuză a strictei potențe până la terenul ferm al unei actualizări pertinente. Ele nu se declanșează decât la comandă avizată și sunt consecvente unei prospectări atente a unor oportunități de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o umbră curgerea vieții și care diminuează dificultatea unor distanțe definite formal în numele unei interpretări benefic-reductive care reafirmă virtuțile simplificatoare ale inteligenței. De eficienta descoperire a acestui optim depinde exercițiul invariabil al unei exteriorizări funcționale care aduce de fiecare dată interioritatea la granița socialului și care traduce astfel mesajul subiectiv în informație comunicantă, în egală măsură factor revelator de sine și pregătitor al integrării. Iar aceasta din urmă face parte din sarcina educațională și se regăsește printre normele de conduită vizate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
propune atingerea unui model umanist maximalist. După cum afirmă Georg Lukács, "educația este drumul de la autocontemplare până la activitatea socială"19, ceea ce este echivalent cu a susține că "ideea de educație este aceea care...formează puncte de trecere de la lumea personală a interiorității omenești la lumea socialului"20, definind implicarea în real după un criteriu finalist al reciprocității și redând idealul individualist al excelenței unei utilități nobile a împărtășirii comune de luminile cunoașterii. În spiritul acestei democratizări a bunului cultural, partea instituționalizată a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în care "o structură echilibrată din punct de vedere psihologic este, în același timp, o structură logic formalizabilă"23. Aceasta din urmă este un vehicul informațional care poate îmbrăca multe înfățișări concrete și care servește drept pildă cognitivă descinderilor în interioritate pe care le operează conștiința de sine. Întâlnim și aici un dublu mecanism condițional care face ca o operație să fie reversibilă în virtutea unei lucidități reflexive consubstanțiale stadiilor avansate de dezvoltare individuală și, în același timp, ca formalismul structural al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
privire interpretativă înspre trecut și alta îndreptată în temerară scrutare experimentală către viitor. Cifrul este un rezumat de sine care ignoră detaliul tocmai pentru a îngădui progresul educațional, pentru a prilejui saltul individual spectaculos sau pentru a așeza definitiv tema interiorității în contextul ei soluționant. El este punct terminus al unei anumite variante de coroborare sintetică ce adună elemente esențiale de la multe alte demersuri de coroborare și alcătuiește o structură cumulativă determinantă. Iar drumul către acest cifru definește paradigme paideice și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mobilizării spontane). Mai mult, supravegherea competentă e primul exemplu cenzorial care modelează conștiința de sine a elevului. Acesta găsește în pilda pedagogului și mesajul justei modalități de repliere pe sine, cea care ferește de ispita întârzierii sau a rătăcirii în interioritate, adică cea care întoarce permanent spre practică și spre buna exterioritate spiritul recalibrat pe tărâmul subiectivității. Modalitatea reflexivă va păstra, astfel, și mai târziu amprenta educatorului (fie că el e din familie, fie că e din societate) și va fi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
evoluția societății și evoluția individului, pentru a puncta reperele (ipostazele temporale) ale dezvoltării conștiinței de sine și pentru a vizualiza harta schematică a mișcării spiritului. Reflexivitatea, în virtutea acestei similitudini, imită mecanismele sociale de reglaj și adaugă în plus libertatea unei interiorități interesate de secretul personal. De aceea educația vizează în produsul său latura cea mai demnă și mai înaltă (conform unei democratizări a idealului clasic) și urmărește amprenta perenă a suprastructuralului pe configurația sufletească a fiecărei persoane. Astfel orientată spre planul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
punctual distanța judicativă în conformitate cu imperativele configurației sufletești, lăsând mână liberă gândirii în cunoaștere și spațiu de desfășurare originalității, adică integrând fenomenul subiectiv unui metabolism al sintezelor suprastructurale. Posibilitatea de a analiza, de a organiza și de a infera în spațiul interiorității aparține veritabilei reflexivități, a cărei natură fundamentală este de tip cognitiv și care nu suportă, după demonstrația fenomenologică a lui Husserl, nici în condițiile celei mai aspre reducții judicative suspendarea oricărei raportări la un obiect. Ea își trăiește consubstanțialitatea de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
definiții, absolută. Cu alte cuvinte, prin determinare, o stare devine o unitate de sine stătătoare și poate îngădui astfel distingerea de alterul său și implicit primul temei tranzițional (acela de existență a doi termeni diferiți ai transformării). În consecință, în interioritate, schimbarea autentică este precedată întotdeauna de un moment de strângere la sine, de revizuire totalizatoare, de punere în bună ordine a vechiului, de așezare a lui în ultimele cadre definitorii. Apariția noului este precedată de o prealabilă încheiere a socotelilor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
vechiului, de așezare a lui în ultimele cadre definitorii. Apariția noului este precedată de o prealabilă încheiere a socotelilor cu starea anterioară. Toate aceste operații (adunarea la sine, perspectiva întregului, înglobarea, depășirea, trecerea dincolo de acest întreg) umplu universul viu al interiorității, punctând adaptarea inerentă ipostazelor sufletești aflate în zona intermediară dintre două stadii de dezvoltare. Ele compun planul general al inițiativei reformatoare care gestionează fluxul vital. Se poate afirma fără riscul erorii că însuși fenomenul dedublării conștiinței se realizează în acest
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se poate vorbi în universul particularizant al umanității doar de o identitate persistentă a esenței în condițiile unei diversități a întruchipărilor ei manifeste. Discuția metafizică a posibilității însăși a unei schimbări substanțiale este tranșată în contextul oricărei viziuni filosofice asupra interiorității de definirea unei eflorescențe atributive originate în mișcarea infinit variată pe care o esență unică o efectuează în spațiul său vital. Neputându-se vorbi, în manieră pur tehnică, de o cauză a schimbării sufletești, în traiectoria unui destin determinarea devine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]