964 matches
-
al evoluției speciilor, atunci senzația/interjecția a devenit sens/cuvânt, iar colectivitatea umană a intrat în posesia instrumentului cunoașterii și autocunoașterii prin care domină totul. Filozofia idealistă, la care se raportează și Scraba, substituie calea reală a cunoașterii de la senzație/interjecție la monada sens/cuvânt și de aici la noțiune, ca generalizare logică, cu o evoluție inversă, de la noțiune la cuvânt, eludând sensul acestuia și desființând în consecință personalitatea semantică a limbilor. Limbilor le rămâne doar raportul noțiune cuvânt, acesta din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este singurul care are toate datele necesare să descopere cum acționează puterile mitice și care este înțelesul adânc al cuvintelor, întocmai precum neofiților din ritualurile civilizațiilor primitive li se revelează dintr-odată instrumentele terifiante. Efectul de surpriză este indus prin interjecția cu valoare predicativă și sporește, datorită conjuncției numai, până la senzația că simțul văzului nu face față rapidității. Apropierea zmeului în câmpul vizual este reprezentată aproape cinematografic, gradarea fiind construită atât prin intermediul gerunziului, cât și prin locuțiuni adverbiale. Comparația cu norul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din fragmentul de mai sus. Dacă perfectul simplu caracterizează intrarea în scenă a zmeului, tot ceea ce conturează armăsarul ține de valoarea durativă a timpului imperfect indicativ. Acțiunea zmeului este surprinzătoare, dar limitată, odată ivit, el poate fi învins de voinic. Interjecția prezentativă stă în sfera timpului prezent, instaurat prin capacitatea evocatoare a poveștii, și constituie poarta de intrare în mitic, în era din care vine calul. Iapa sireapă (sălbatică, deci neatinsă de profan) a Zânei Crăiese are și ea o aparență
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apelor mitice și își păstrează aspectul feminin: „Cam pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care prelungesc venirea infernală în percepția magică; formele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vale,/ Cam despre soare răsare”. Adverbul pare a fi specializat pentru descrierea spațiului inițiatic dominat de sentimentul rătăcirii și nefamiliarului, ceea ce înseamnă că vocea narativă împrumută reflectarea neofitului pentru a o transmite mai departe celor ce asistă la desfășurarea artistică. Interjecții precum vai, zău, mări influențează perceperea hiperbolizată a evenimentelor, prin stabilirea instanței narative ca etalon al gradului de gravitate a lucrurilor. Aura de omniscient a povestitorului face să se supradimensioneze uimirea și mirarea provocată de situațiile ficționale. Experiența substanțială a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
etalon al gradului de gravitate a lucrurilor. Aura de omniscient a povestitorului face să se supradimensioneze uimirea și mirarea provocată de situațiile ficționale. Experiența substanțială a eului epic pentru lumea mitică marchează unicitatea faptelor: „Ce n-am văzut de când sînt!”. Interjecția prezentativă iată orientează și acutizează atenția pentru a vizualiza mai intens mișcările din scena artistică. Onomatopeea copiativă cu rol predicativ adaugă o percepție auditivă și transportă cu totul ascultătorul în mijlocul evenimentelor: „Aud’e numai ușile că jipzup!”. Nivelul sintactic al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
flegma-n ochi. Suntem în rahat, trăim în rahat, deci ne-am obișnuit cu rahatul și-o să-l consumăm mult și bine Mesaj deci este. Dar mai este și altceva ? Adică, film fiind, este cinema ? Nu, nu este. Este doar interjecție, înjurătură și, cum ziceam, scuipat. dac-ar fi incoerent, ar trebui să aibă o legătură chiar și contradictorie cu coerența Acesta n-are ; este pur și simplu lipsit, ocolit, privat de coerență. Ce are ? O imagine bună (Cristian Comeagă), irosită
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se cheamă non-stop unii pe alții, își dau indicații, înjură cu năduf, sau, măcar, fluieră a pagubă. Nici noaptea nu-i potolește. Ba dimpotrivă! Stimulați, cumva, de liniștea din jur, se străduiesc încă și mai abitir s-o umple cu interjecții. Să fie un reziduum ancestral al singurătății pastorale? Al vremurilor când se dialoga de pe un deal pe altul? Sau al muncii de câmpie, sub un soare torid, când agricultorul cerea apă consoartei aflate la celălalt capăt al tarlalei? Dar și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
biografie (Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea Cărtărescu), modernist cu moderniștii (Sorin Titel), „moral” cu moraliștii (George Cușnarencu). Stilul, de multe ori flamboaiant - apar paranteze, adresări, interjecții, aparteuri, note de subsol cu alt rol decât cel strict funcțional -, antrenat și de ceea ce B. numise în volumul anterior „ispita analogiilor”, transformă Comentariile... într-o carte mai degrabă de literatură critică, un fel de jurnal al lecturilor critice. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
de apel) și ale funcției fatice (de menținere a contactului între interlocutori), reprezentând dovezi ale atenției pe care interlocutorii și-o acordă unul altuia pe durata interacțiunii. 2.2.1. Alcătuiesc clase de indici de alocutivitate: vocative nominale și pronominale, interjecții, imperative, formule de politețe, întrebări de confirmare etc. (singure sau în amalgam). Aceste mărci înglobează elemente eterogene din punct de vedere structural: elemente lexicale sau gramaticale, simple sau compuse, locuțiuni verbale, îmbinări libere (sintagme, propoziții sau fraze). 2.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4. 3. ALOCUTIVE INTERJECȚIONALE 5 În paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea anumitor funcții comunicative 7. Pentru susținerea acestei afirmații: − vom aborda mai întâi unele variante aparținând categoriei interjecțiilor prezentative (care contribuie la
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4. 3. ALOCUTIVE INTERJECȚIONALE 5 În paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea anumitor funcții comunicative 7. Pentru susținerea acestei afirmații: − vom aborda mai întâi unele variante aparținând categoriei interjecțiilor prezentative (care contribuie la "a lua cunostință de...", în speță uite și iată
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea anumitor funcții comunicative 7. Pentru susținerea acestei afirmații: − vom aborda mai întâi unele variante aparținând categoriei interjecțiilor prezentative (care contribuie la "a lua cunostință de...", în speță uite și iată), examinând modul în care acestea și-au modificat uzul în timp (de exemplu, de la înlocuirea în comunicarea actuală, în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1.2. IATĂ și UITE în limba română actuală În lucrările de lingvistică românească, termenul de prezentativ 13 circulă, în mod curent, cu un sens restrictiv, desemnând numai elemente aparținând clasei interjecției.14 Alte formațiuni cu funcție prezentativă în limba română nu au fost explicit tratate în lucrările de specialitate. Interjecția prezentativă este principalul mijloc gramaticalizat pentru realizarea operației de prezentare în limba română. Printre interjecțiile prezentative românești se numără: iată, iacă
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
lucrările de lingvistică românească, termenul de prezentativ 13 circulă, în mod curent, cu un sens restrictiv, desemnând numai elemente aparținând clasei interjecției.14 Alte formațiuni cu funcție prezentativă în limba română nu au fost explicit tratate în lucrările de specialitate. Interjecția prezentativă este principalul mijloc gramaticalizat pentru realizarea operației de prezentare în limba română. Printre interjecțiile prezentative românești se numără: iată, iacă, iacătă, ia(n), uite (uitați) și variantele populare ale acestora: ete, iete, iote, oite, uiche, uie, ute. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
restrictiv, desemnând numai elemente aparținând clasei interjecției.14 Alte formațiuni cu funcție prezentativă în limba română nu au fost explicit tratate în lucrările de specialitate. Interjecția prezentativă este principalul mijloc gramaticalizat pentru realizarea operației de prezentare în limba română. Printre interjecțiile prezentative românești se numără: iată, iacă, iacătă, ia(n), uite (uitați) și variantele populare ale acestora: ete, iete, iote, oite, uiche, uie, ute. Cele două prototipuri de prezentative (având etimologie și sferă de utilizare diferite 15) au evoluat, în timp
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
în contexte asemănătoare, cu grade diferite de formalitate). Formele în discuție au o etimologie clară, care se impune să fie luată în seamă pentru a explica procesul tendinței spre modificare a valorilor pragmatice sub influența uzului. 3.1.2.1.Interjecția iată a pătruns în română din bulgară (< eto, ete etc.), cel mai probabil prin intermediul textelor bisericești, în texte românești scrise, de diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon și dezvoltând, ulterior, alte sensuri contextuale. Concomitent cu
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
pătruns în română din bulgară (< eto, ete etc.), cel mai probabil prin intermediul textelor bisericești, în texte românești scrise, de diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon și dezvoltând, ulterior, alte sensuri contextuale. Concomitent cu forma cultă, interjecția iată a pătruns și pe filieră populară (dialectală), în forme ca ete/iete etc., în graiurile sudice (oltenești, muntenești), concurând forma locală uite și dând naștere unor forme contaminate cu aceasta din urmă: Am treierat și cu caii, ete aici
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
mai vag (mai puțin concret decât uite), poartă obligatoriu accent frastic 16 și ocupă, cel mai adesea, o poziție inițială în enunț. În mod tradițional, iată s-a specializat pentru realizarea prezentării textuale (scrise).17 În comunicarea orală colocvială, această interjecție lipsește aproape cu desăvârșire.18 Este prezentă în expuneri orale oficiale și, recent, este foarte productivă în comunicarea din presa vorbită. In contextele menționate, realizează toate valorile fundamentale specifice prezentativelor 19: A. În texte literare scrise de după 1990: ( iată − prezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
evoluează turismul românesc și să ne adresăm Guvernului cu întrebarea "ce are de gând să facă în acest domeniu?", pentru că, iată, de 3 luni de zile Autoritatea Națională de Turism nu are președinte (www.senat.ro). 3.1.2.2. Interjecția uite, creată pe teren românesc, își bazează valorile prezentative pe sensul prototipic conferit formațiunii de verbul de percepție din care provine (imperativul verbului (a) se uita, "a-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, pentru a observa
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
În replici inițiatoare de conversație (dar nu numai) uite poate fi însoțit de alocutive de interpelare de toate tipurile: Cine-i doamnă? Ce s-a întâmplat?, zice. Uite, doamnă, patrușapte de ani n-a fost bolnav... (IVLRA: 185). Uite este interjecția tipică a prezentării conversaționale în limba română; apare numai în conversație (dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. A. În calitate de marcă a cunoașterii perceptuale, uite este utilizată prototipic pentru îndeplinirea unor funcții de identificare, însoțind, adesea, diverse deictice. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
i-am explicat.... (IVLRA: 32) Și uite așa. Noiembrie 5, 2007. Rapid Unirea... am făcut noi egal cu Unirea Urziceni. Cât mă poate enerva Dan Petrescu (wordpress.com) 3.1.3.Prezentativele "mediatice" Un caz particular de funcționare îl constituie interjecțiile prezentative în textele mediatice vorbite (prezentativele "mediatice"). Ceea ce distinge discursul public de alte tipuri de discurs, este, în primul rând, convenționalitatea sa24. În aceste condiții, este justificat faptul că formațiunea specifică pentru realizarea prezentării mediatice este interjecția "cultă" iată. Asociată
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
funcționare îl constituie interjecțiile prezentative în textele mediatice vorbite (prezentativele "mediatice"). Ceea ce distinge discursul public de alte tipuri de discurs, este, în primul rând, convenționalitatea sa24. În aceste condiții, este justificat faptul că formațiunea specifică pentru realizarea prezentării mediatice este interjecția "cultă" iată. Asociată inițial textelor scrise, mai apoi expunerilor orale oficiale, iată pătrunde cu funcțiile menționate (vezi supra) mai întâi în textele radiofonice clasice (unde utilizarea concretului uite, care se adresează în primul rând simțului vizual, nu era firească) pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
IVLRA: 205) ( iată − focalizant: Personaju de epocă Dorin Tudoran acuma privindu-l de la distanță, de peste ocean, pentru că-n opzecișicinci, iată, să ne imaginăm că publicul din România nu știe nimic despre Dorin Tudoran (IVLRA: 233). În textele înregistrate la televiziune, interjecția iată funcționează ca: ( prezentativ de identificare: Iată, astăzi Cristian Diaconescu, candidatul Partidului Social Democrat la primăria capitalei și Sorin Oprescu, candidat independent, cei doi au fost de acord să apară într-o emisiune împreună (Realitatea TV, 9.V.2008) ( prezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
sunt mai bine reprezentate în conversațiile standardizate (dirijate, de tip "interviu", de exemplu) și mai slab reprezentate în conversațiile libere, dezorganizate. Gradul de complexitate a organizării în progresia comunicării depinde într-o mare măsură de nivelul de instrucție a interlocutorilor. Interjecțiile hortative sunt asemenea indicatori de progresie a comunicării. 3.2.1. Interjecția HAI: aspecte definitorii 3.2.1.1. Sensul prototipic Sensul prototipic al termenului este redat de dicționar în felul următor (glosare DEX online): "Cuvânt care exprimă un îndemn
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]