1,803 matches
-
contemporan poate fi fi citit la rândul său ca un gnosticism modern și ateu: orb la orice formă de transcendență, acesta se concentrează pe o descriere tragică a dezrădăcinării și a exilării existenței muritoare. În solitudinea sa cosmică, existența repetă interogația gnostică, știind că va rămâne fără răspuns: cine suntem?, de unde venim?, încotro ne îndreptăm? Hans Jonas, elevul lui Heidegger și Bultmann la Marburg, a avut mai ales meritul de a fi adus la lumină conexiunile structurale dintre gnoza antică și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
decisive din Destino della necessità și din Tautótes, dificultatea de a media între ființa ca întreg și conținuturile aparenței, între ființă și ființări, între conștiința infinită și cea finită, între gândire și experiență, între logică și fenomenologie. Aceasta este o interogație fundamentală cu care au trebuit să se confrunte dintotdeauna toate formele de gândire ale Absolutului, dar care mai ales la Severino se prezintă în termeni cât se poate de clari, din moment ce "punctul de vedere" al Absolutului este recunoscut și definit
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acadelei (bâtul și învelitoarea); * nivelul meta-metaformei (indexicalitate prin referințe culturale specifice): expresii idiomatice explicite (a fi dus cu zăhărelul) și implicite (a da țeapă). * nivelul metasimbolului (o trimitere la trecutul istoric și cultural românesc): țeapă (drept bâtul acadelei) Vlad Țepeș. Interogația (Vrei să fii dus cu zăhărelul?) și imaginea acadelei sunt elementele constitutive ale izotopiei unui act tranzacțional în care vânzătorul încearcă să păcălească un cumpărător credul. În acest context, există de asemenea un al doilea vânzător care deține adevărul și
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
conotație negativă. În secolul XX, asistăm la inventarea unui termen cu o interpretare pozitivă: mască este înlocuită de imagine, epoca contemporană transformându-se într-o "goana" după modelarea unei imagini cât mai convingătoare, interesante sau/ și seducătoare. Luând forma unei interogații retorice, expresia idiomatica oferă un dialog implicit între candidatul Alianței D.A. și votanți, ultimii având o aparentă libertate de alegere. L2 A doua legătură motivaționala A2 ("a da țeapă")-L2-B ("a înșela") se bazează pe realitatea extralingvistica redata de candidatul
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
este și cea dintre atitudine și sistemul de credințe (beliefs) asociat ei. Termenul „credință” desemnează pentru analiștii mentalităților, în particular pentru cei americani, unitatea cognitiv-evaluativă cea mai cuprinzătoare. Ea constituie infrastructura ideatică a psihicului uman și a spiritualității omenirii. În afară de interogații, în credințe intră toate genurile de propoziții și judecăți, de la cele pur constatative, până la cele de gusturi și valori sociale. În acest sens, și atitudinile sunt, într-un fel, credințe. Diferența de nuanță este că ele au un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai arătat, majoritatea studiilor - și în cvasitotalitate cele de laborator- se referă la ajutorarea în situații de urgență. Pe asemenea materiale empirice s-au construit și modelul procesului decizional, și teoria responsabilității difuze. Există însă cercetări care au pornit de la interogații și ipoteze privind motivele și efectele actelor prosociale cu bătaie mai lungă. Posibilele efecte asupra beneficiarului de ajutor și studiile aferente au fost invocate în secțiunea anterioară. Cu privire la motivele angajării în voluntariat, mai importante par a fi următoarele constatări bazate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
arată la anumite grupuri, inclusiv în colectivitățile școlare, o considerabilă constanță a rețelelor afinitare și, pe de altă parte, că înseși schimbările merită atenție investigațională. De aici importanța anchetelor sociometrice succesive pe același grup (studii longitudinale). 2) Se ridică grava interogație epistemologică dacă prin destul de laborioasa muncă de cercetare implicată în analizele sociometrice nu „forțăm uși deschise”. Oare simpatiile și antipatiile, indiferențele și falsele percepții nu sunt ele vizibile cu ochiul liber? N-ar fi suficient să stăm de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și, mai ales, a menținerii sale pe respectiva poziție, problemă ce va fi abordată în cele ce urmează. 4.2. Cine devine și cum se menține lider?tc "4.2. Cine devine și cum se menține lider?" Prima parte a interogației de mai sus s-a operaționalizat în aria investigațională prin încercarea de a răspunde la întrebarea dacă există trăsături de personalitate specifice sau cel puțin o configurație unică a celor comune, care să diferențieze liderii de oamenii obișnuiți. (Meta)analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
vizează și date factuale (parametri ca vârsta, sexul, mediul rezidențial, cu cine au votat etc.). Specialiștii din domeniul socioumanului beneficiază de un atu remarcabil. Ei pot întreba direct oamenii, obiectul lor de studiu, despre atributele, comportamentele, intențiile și opiniile lor. Interogația fundamentală este în ce măsură indivizii umani sunt dispuși și capabili să ofere prin chestionar informații corecte, veridice despre ei înșiși (ori despre semenii lor). Răspunsul nu este simplu, veridicitatea depinzând de mulți factori și diverse împrejurări. El este totuși încurajator în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decât de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată laitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fixează reguli de acțiune concretă, În care se recunoaște expresia binelui, pentru atingerea scopului propus. Intrăm Într-o eră profund marcată de preocupări morale teoretizatoare. Când Însă vor fi ele urmate de practici individuale și sociale pe măsură? Este principala interogație În jurul căreia se organizează și se structurează lucrările cuprinse În acest volum, care descriu mai degrabă „preumblări” filosofico-morale printre problemele considerate semnificative ce marchează acest Început de secol și mileniu, decât să se pretindă sistematizări teoretice deosebit de savante. Mai mult
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
rapidă și continuă schimbare este argumentul responsabilității. General vorbind, atunci când cadrele sociale de adaptare și reintegrare a individului, când ierarhiile valorice cunosc modificări neașteptat de frecvente, când Înseși codurile morale ce păreau date o dată pentru totdeauna suferă schimbări radicale, interogația etică regăsește principiul responsabilității ca un concept-cheie al timpului nostru. În afaceri, responsabilitatea trebuie și poate să se manifeste În mai multe sensuri: - În raport cu participanții la realizarea afacerii: acționari, angajați, clienți/beneficiari; - În raport cu generația contemporană, care poate fi afectată direct
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
problema dacă noile modalități de acțiune umană - care fac obiectul unor „etici aplicative”- nu implică datorii și obligații inedite, ce pot antrena și riscuri considerabile, Termenul „applied ethics” apare În anii 60 În S.U.A. cu referire la noile domenii deschise interogației etice de implicațiile dezvoltării științei și tehnologiei moderne, astăzi desemnând bioetica, etica afacerilor, etica profesională, etica mediului Înconjurător și, mai nou, etica riscului. IV. Pentru o etică a responsabilității O interdeterminare inițială care să reclame noi abordări ale filosofiei morale
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de propriile sale invenții, acest lucru se datorează capacității sale de a se Întreba asupra urmărilor acțiunii sale și de a găsi un răspuns la o asemenea Întrebare.” Este obligatoriu de remarcat că responsabilitatea nu este o soluție, ci o interogație, o exigență. dă. Exigența de autolimitare, inclusiv a amorului propriu. Să ne aducem aminte de Kant, care considera că izvorul răului este atenția excesivă pe care o acordăm propriei fericiri și recomanda ca fericirea să fie proporțională cu propriul merit
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
subversive; de pildă, Problema spinoasă a nopților e o pledoarie implicită pentru statutul inalienabil al poetului și poeziei, iar Ieremia, din poemul omonim apărut în volumul Nevoia de cercuri (1966), dând cu oiștea-n gard, este instituit ca simbol al interogației, al încercării și erorii fertile și pus în opoziție cu „ticăloasa spiță a moluștelor grave/ a celor ce nu dau cu nimic în nimic/ de frica îndrăznelii și a înnoirii”: personaj emblematic („un caz de remitizare” - Eugen Simion) pentru situarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
general, copiii sunt capabili să primească slava și binecuvântările pe care Dumnezeu le-o oferă<footnote Professor John Schuetze, op. cit., p. 3 et passim. footnote>. În ce privește credința nou-născuților, am mai putea lansa atât personal, cât și împreună cu Heinrich Vogel două interogații, retorice de altfel: n-am putea oare s-o lăsăm cu deplină încredere în seama slavei și înțelepciunii Aceluia care i-a luat în brațele Sale și i-a pus sub semnul făgăduinței Sale? „Oare singurul lucru necesar pentru cel
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
credinței baptismale, ca ea să se mențină ca o credință perpetuu nouă care se bazează pe începutul făcut de Iisus Hristos cu noi”<footnote Heinrich Vogel, op. cit., p. 57. footnote>. Nașii - garanți ai creșterii în credință a pruncilor O altă interogație adresată anabaptiștilor ar putea fi și aceasta: voi cum îi lăsați pe prunci nebotezați, când ei pot muri și rămâne fără curățirea de păcatul strămoșesc și implicit fără comuniunea cu Dumnezeu pe care numai botezul o dă? Modul înțelept în
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
lui V. nu se reduce însă la această tematică și la paradoxul - aparent - iscat de ilustrarea ei: sunt transfigurate, în decupaje ce au cuprinderi variabile, centre de focalizare tematică obișnuite în poezia modernistă: copiii, casa, locuirea, devenirea, nostalgia rădăcinilor ancestrale, interogația metafizică, contemplația existențială, deliberarea lăuntrică, celebrarea femeii și erotismul, abordat, în cele mai vechi, într-o modalitate care îmbină fervoarea mistuitoare cu reticența aluziv-sentimentală, iar în cele mai recente în chip mai explicit și viguros, recurgând la o simbolistică fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
mea emoțională și intelectuală pe care eu nu mi-o pot explica, dar care se datorează faptului că și eu sunt În lume și că sunt Împreună cu celelalte obiecte și persoane ale acestei lumi. Neliniștea mă Închide, mă izolează, fiind interogație. Răspunsul, dimpotrivă, mă deschide, mă face să nu mai fiu singur, plasându-mă Într-o relație inteligibilă, cel puțin pentru mine, cu lumea. Răspunsurile pe care mi le dau la Întrebările mele sunt „punți de comunicare” interioară a mea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
toate: „De ce trebuie să mor?”. Cunoscându-se pe sine și cunoscând lumea, Eul personal realizează raporturile sale directe și imediate cu sine și cu ceilalți, dar cu toate acestea el va continua să fie neliniștit. Această neliniște va da naștere interogației, continuu repetată: „Cine sunt Eu?” și „Care este destinul meu?”. Ori această neliniște este expresia raportului Eului cu sine Însuși. Ea este de fapt neliniștea metafizică la care persoana trebuie să răspundă, răspunsul fiind acordul Eului cu el Însuși sau
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aspir să fiu sau cum ași vrea să fiu. Acest raport este un act de voință pură și totală, În care Eu mă Împlinesc și mă regăsesc, dincolo de orice limite, ca libertate totală. Neliniștea metafizică este dată de efortul formulării interogației, care trebuie să fie Întemeiată și clar exprimată. Răspunsul pe care-l aștept la Întrebările mele despre mine Însumi reprezintă momentul eliberării către care tind și care mă proiectează Într-un registru superior, cel al spiritualității pure, deschizându-mi perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
numai atunci când Eul are dubla semnificație psihologică și morală, Întrucât cele care fac posibil acest proces sunt valorile morale, fapt rezervat exclusiv omului. Admițând această atitudine reflexivă, prin care Eul personal se gândește pe sine Însuși, printr-un act de interogație, Încercând să se autoexplice și să se autoînțeleagă, rezultă faptul că Eul este nu numai un centru spiritual al aparatului psihic, ci și motorul personalității, În care vom recunoaște, În spiritul Metafizicii lui Aristotel, acel „primum movens imobile” (Metafizica, XIIĂ
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceea ce afirmă despre ea psihologia. Ea este și un sistem complex organizat În conformitate cu valorile morale, care-i dau nota specific umană. Dar, concomitent, ea este și spirit. Revenind la neliniștea persoanei, aceasta este consecința aptitudinii Eului de a se Întreba, interogație care este corelată cu raportarea Eului la sine Însuși. Această neliniște, pentru S. Kierkegaard, apare În două situații: „când persoana nu vrea să fie ea Însăși, dorind să se debaraseze de Eul său” și atunci când persoana Își manifestă „voința disperată
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cine sunt?”. Departe de a fi un act nefiresc, o criză morală sau chiar o stare patologică, ea trebuie considerată ca reprezentând concentrarea maximă prin care Eul se caută și dorește să se descopere lui Însuși, să se autoînțeleagă. Neliniștea interogației este dată de dorința de a-și revela sieși propria identitate. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm În mod deosebit. Problema identității persoanei Numai neliniștea este cea care mă determină să mă Întreb „Cine sunt Eu?”. Neliniștea, ca stare interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fundamentală a filosofiei”. Prin Întrebarea pe care mi-o pun, eu de fapt mă caut pe mine. Încerc să Înțeleg care este sensul meu. Încerc să mă cunosc pentru a mă putea conduce și pentru a fi propriul meu stăpân. Interogația, În cazul acesta, nu mai vine numai dintr-o neliniște interioară. În spatele neliniștii mele stă revolta. Această revoltă este, de fapt, refuzul meu de a fi ceea ce sunt și dorința mea de a fi ceea ce vreau. În acest moment se
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]