1,350 matches
-
Baudelaire la Ungaretti ori Pessoa. Eul poetic care se cere descoperit printr-un simț poetic practic nou, numit încă din titlul unui poem Galactica vedere, inclus în prima Astralie (Editura Junimea, Iași 1976), își mărturisește sub forma unei suite de interogative dramatice desfacerea într-o entitate corporală și într-una supracorporală, accesibilă în spațiul unde se face auzită doar muzica sferelor: " Începi atunci să strigi: cine respiră/ în carne și în nervi? din care parte?/ și spațiul sferic cine îl împarte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sentințe. Această poezie, o miniatură compactă și autosuficientă, și-a câștigat un statut emblematic și a devenit un monument mult superior altor versuri de acelasi poet sau de alti creatori ermetici.371 Ea conține răspunsul autorului la un îndelungat excurs interogativ și pare să dovedească nu numai faptul că el meditase îndelung asupra condiției umane, ci și ca acceptase adevărurile dureroase privind singurătatea și efemeritatea oricărei ființe, teoretizate și de Leopardi, a cărei moștenire, după toate aparențele, a rămasă apropape intactă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1997, pp.121-125) operează cu analogia dintre organizarea mitică și organizarea poetică a Timpului și diferențiază proto-ritmul de cvasi-ritm: în tabloul "A-interval-A // A-interval-A-interval-A", atenția este reținută de interval. Pentru interesele prezentei cercetări, accentul se mută pe "A". Rămâne în formă interogativă posibilitatea de a cuantifica elementul repetat, de a stabili ori cel puțin de a ne apropia de limita (dimensională) inferioară a submultipilior lexiei. Ce este sentimentul de déjà-vu? Intertextualitatea înregistrată la polul lectorului, înainte ca acesta să devină coenunțiator, îmbracă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
târziu, în aceeași operă). Mărimea fiind numai relativă... (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 33, 52). Interogația formulată de narator în Sărmanul Dionis curge egal și sfârșește cu un semn de întrebare mai curând retoric. În schimb, în [Archaeus], tonul interogativ trădează un interes autentic de a afla răspunsul: care este criteriul realității? (h1) O băutură preparată dintr-un burete mărește proporțiile lucrurilor. Un pai pare mare cât o bârnă și omul, în reminiscența figurei ce o avuse înainte de asta, sare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se cenzurează vizibil, ulterior, transformându-se, treptat, într-o cunoaștere realizată, prin "interiorizare și densificare lirică. Meditațiile interogative asupra sensului existenței se resorb, în cezuri prelungite, sugerând absența răspunsului. Destinul uman devine o înglobare progresivă transfinită a ciclurilor, într-o frumoasă imagine de mitologie orientală, iar, în spiritul unei metafizici romantice, ochiul întors înlăuntru devine, în simbol obsesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lexico-semantic ( particularități lexicale arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o analiză pe volume de poezie, urmată, de una pe niveluri de expresivitate și de originalitate ale limbajului, realizând în cadrul a trei părți în câte este dispusă lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și respirând numai,/ Zvâcnesc de durere/ Numai ochii ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu pupilele întoarse înăuntru." (Ochii statuilor). Volum de "interiorizare și densificare lirică, dominat de meditații interogative asupra sensului existenței, resorbite în cenzuri prelungite, sugerând absența răspunsului"85, A treia taină "este în măsura în care comunică neliniștea sufletului poetei ce se confruntă cu dilema sau cu misterul existenței"86: "Durere limpede, moartea m-a-ntors,/ În brațele tale supus, aproape copil
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
precum intonație, accent, timbru, durată, intensitate și înălțimea sunetelor, care capătă valențe stilistice, sugerând trăiri afective diferite 255. Cu alte cuvinte, "prin intrare în relația cu accentul dinamic al cuvântului, accentul muzical devine accent stilistic și, în acest fel, intonația interogativă, exclamativă sau neutră ascendentă sau egal distribuită se constituie în mărci stilistice, sugerând diverse trăiri afective"256. În acest sens, menționăm prezența frecventă a aliterației 257, în majoritatea textelor interzise, redată prin repetiția nazalei dentale n, care accentuează strigătul: "Un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmăreste starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă si iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". Diana Tâlvâc, op cit., p. 5 (Rezumat). 34Luiza Bratu, op. cit., p. 90. 35Luiza Bratu, op. cit., p. 178. 36Vezi, Michael Riffaterre, Essais de stylistique structurale, Paris, Editions Flammarion, 1971. 37Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă și fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmărește starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă și iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". 106Ibidem, p. 5. 107Luiza Bratu, op. cit., p. 65. 108Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura Amarcord, p. 123. "Pe o oglindă chinezească dintr-un muzeu de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de constrîngerile realității? Că există un unic, cel mai bun posibil pentru toți, cel pe care îl propun ei? Ceea ce numim mondializare nu e, oare, o serie de istorii infantilizante? Am început acest studiu cu invitația de a ne apleca interogativ asupra dorinței noastre, în aparență atît de naturală și de pozitivă, de a explica ființa umană. Această dorință este ambiguă, contradictorie, periculoasă. A dori să înțelegi realitatea (istorică, economică, sociologică...), a vrea să cunoști trecutul și prezentul înseamnă a te
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ziarele a luat mită? Tendința de afirmare „Deputatul X a luat bani pe sub mână în afacerea piețelor imobiliare din Île-de-France?”, „Primarul Y a beneficiat de sprijin politic pentru construirea unei vile în zona protejată?”: exemple de titluri formulate la forma interogativă prezente în presă. Cel mai adesea rezultatul este catastrofic pentru cel interesat. Opinia publică rămâne cu certitudinea că deputatul X e corupt sau că primarul a încălcat legea. Însă de ce avem tendința să derivăm spre afirmație atunci când este vorba de
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
o întrebare? Un efect psihologic numit tendință de afirmare pare a fi la originea acestei supărătoare deformări, lucru evidențiat de un experiment. Doi psihologi, Mario Pandelaere și Siegfried Dewitte au distribuit unor voluntari liste cu fraze formulate fie la modul interogativ (întrebări), fie la modul afirmativ (afirmații). Aceste fraze erauz luate din domenii precum matematica sau biologia și aveau o complexitate variabilă. După ce le-au citit, voluntarii au primit un alt document în care fiecare frază apărea la ambele forme, afirmativă
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fie la modul afirmativ (afirmații). Aceste fraze erauz luate din domenii precum matematica sau biologia și aveau o complexitate variabilă. După ce le-au citit, voluntarii au primit un alt document în care fiecare frază apărea la ambele forme, afirmativă și interogativă, una lângă alta. Voluntarii trebuiau să indice sub ce formă au văzut fraza în prima parte a experimentului... Pentru foarte multe fraze care apăreau la forma interogativă în prima versiune voluntarii au indicat că ea ar fi fost la afirmativă
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un alt document în care fiecare frază apărea la ambele forme, afirmativă și interogativă, una lângă alta. Voluntarii trebuiau să indice sub ce formă au văzut fraza în prima parte a experimentului... Pentru foarte multe fraze care apăreau la forma interogativă în prima versiune voluntarii au indicat că ea ar fi fost la afirmativă. Între cele două faze ale experimentului (doar câteva minute) mintea lor a șters semnul întrebării. Întrebarea a devenit o afirmație. Fenomenul a fost astfel botezat tendință de
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ale experimentului (doar câteva minute) mintea lor a șters semnul întrebării. Întrebarea a devenit o afirmație. Fenomenul a fost astfel botezat tendință de afirmare. Când auzim o întrebare la radio sau citim în ziare un titlu care prezintă o formă interogativă sunt foarte mari șanse ca acesta să devină o realitate pentru creierul nostru în orele și zilele următoare. Psihologii consideră că explicația acestui fenomen este următoarea: când ne întrebăm dacă deputatul X a luat mită, creierul trebuie mai întâi să
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
unui deputat care ia mită... M. Pandelaere și S. Dewitte au confirmat această ipoteză printr-un alt experiment: M. Pandelaere și S. Dewitte au distribuit din nou voluntarilor o listă cu fraze formulate fie la modul afirmativ, fie la cel interogativ, dar propunând de această dată fraze mai mult sau mai puțin ușor de înțeles. Anumite fraze din matematică erau de-a dreptul incomprehensibile, în timp ce alte probleme de biologie erau ușor de înțeles (de exemplu: „țiparii înoată jumătatea timpului invers”). S-
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
deputatul este nevinovat rămânem cu această imagine în minte. Concluzie Tendința de afirmare are consecințe profunde asupra viziunii pe care o avem despre politică. În toate scandalurile și afacerile în care există îndoieli presa începe prin a folosi un ton interogativ pentru a nu da motive să fie dați în judecată sau acuzați de defăimare. Însă asta nu împiedică ca acuzațiile, fie și sub o formă interogativă, să-și facă loc în mintea oamenilor. De altfel, cei acuzați știu bine asta
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
scandalurile și afacerile în care există îndoieli presa începe prin a folosi un ton interogativ pentru a nu da motive să fie dați în judecată sau acuzați de defăimare. Însă asta nu împiedică ca acuzațiile, fie și sub o formă interogativă, să-și facă loc în mintea oamenilor. De altfel, cei acuzați știu bine asta și nu rareori putem auzi un om politic care atenționează un jurnalist: „Vă rog să încetați cu insinuările dumneavoastră”, la care jurnalistul răspunde invariabil: „Nu am
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
probleme de intertextualitate"18. Utilizarea intertextuală ferește interpretul de capcana unui "discurs pseudoistoric" (care, în cazul unor termeni de factura postmodernismului, nu face prea multă lumină în înțelegerea lor) și, poate lucrul cel mai important, menține conectat interesul asupra "naturii interogative" a acestor termeni, care au capacitatea de a renova/reînnnoi problematicile și modul de reflexivitate caracteristic lor19. La polul opus acestor câteva caracteristici pozitive ale actului de a periodiza se găsesc și câteva pericole, dintre care M. Călinescu alege două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un concept în întregime fixat, astfel încât spiralele revenirilor și ale evaluărilor sunt încă posibile. De asemenea, preluând recomandarea metodologică a lui Matei Călinescu 22, în calitate de termen periodizant, postmodernismul poate fi cercetat cu mai multe rezultate atât timp cât prevalează dimensiunile strategică, euristică, interogativă în scopul unei comprehensiuni focalizate. În strânsă legătură cu eroarea mimetică, "eroarea teatrală" constă în eliminarea etapelor critice și în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
neomodernism"), chiar dacă trăsăturile lor ar fi aproape identice, tocmai pentru faptul că postmodernismul pare a accentua mai degrabă ruptura decât continuitatea cu modernismul. Împotriva acestei opinii, Matei Călinescu nu conferă o realitate nouă postmodernismului, ci doar îi subliniază funcția accentuat interogativă asupra condițiilor modernității. Această funcție induce o perspectivă importantă, dar insuficientă pentru a preschimba postmodernismul într-o nouă viziune asupra lumii: "În lexiconul modernității, postmodernismul pare a avea o natură chiar mai explicit interogativă decât alți termeni-cheie. Sau, altfel spus
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci doar îi subliniază funcția accentuat interogativă asupra condițiilor modernității. Această funcție induce o perspectivă importantă, dar insuficientă pentru a preschimba postmodernismul într-o nouă viziune asupra lumii: "În lexiconul modernității, postmodernismul pare a avea o natură chiar mai explicit interogativă decât alți termeni-cheie. Sau, altfel spus, între fețele modernității, postmodernismul este poate înzestrat cu cel mai mult spirit critic: autosceptic și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și fapta norocului în artă se numește minune...") căci "dacă n-ai talent, toate, toate sunt... degeaba" și arta nu mai e posibilă: "artistul poate avea sau nu tendință, însă artă fără talent peste putință". De aici și marea mirare interogativă a lui Caragiale ("Cum o să poată ieși din conservatorie talente mari cîtă vreme nici unul nu vrea măcar să intre? Ce să iasă, dacă n-a intrat nimica?") și concluzia sa emblematică ("Am rămas [...] partizanul neînduplecat al tendinței cu artă") care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ce, cu precizarea că propoziția astfel introdusă ar trebui numită „atributivă completivă”, pentru că - corespunzând unui complement - nu mai exprimă o circumstanțială față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]