7,824 matches
-
au unul, măcar pentru clipele când sunt la ananghie, măcar ca absență, ca negare. Și oricine folosește, pe lângă, să spunem, repertoriul obligatoriu de rugăciuni, unul foarte personal, mereu în schimbare în funcție de împrejurările vieții. Există un fel de consfințire biblică a intimității rugăciunii, a simplității și limpezimii ei: Ci tu când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați..." (Matei 6, 6-7). Pe de altă parte, literatura este locul în care intimitatea se dezvăluie și se dăruiește celor din jur. Aleg așadar, din istoria literaturii, câteva rugăciuni care mi s-au părut întotdeauna frumoase. Este o antologie pur subiectivă, așezată într-o ordine poetică, cu articulații ascunse care leagă fragmentele unul de
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
moare exercită o fascinație irezistibilă, iar de adevărul acesta îți dai seama surprinzînd atenția cu care contemporanii urmăresc decesul semenilor. E o plăcere pe cît de ilicită pe atît de savuroasă, și chiar dacă de ochii lumii n-o recunoaștem, în intimitate o savurăm. Și nu e doar o Schadenfreude la mijloc, nu e doar frivolitatea perversă de a te delecta pe seama spectacolului suferinței altora, ci e ceva mult mai adînc. E vorba de o pîrghie psihologică universală: tot ce e morbid
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
încercat să glumesc, - la toamnă?... Stănică râse și lăsă capul în jos. Să iei - am zis - o fată frumoasă... - îmi veni să spun, așa, ca Lenuța, care lucra la cantină; dar m-am oprit, nevrând să merg prea departe în intimitatea lui... Dar el parcă îmi ghici gândul și râse iarăși. Ei, atunci rămâi cu bine și să ne vedem sănătoși. Câinii se mișcară, văzând că mă mișc din loc. Dar Stănică-i ținu.
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
dintre artiști, acasă. Întâlnirii i s-a dat, parțial, o notă funestă, prin unele atitudini, veșminte, gesturi ca cel de a vărsa pe jos, dintr-un pahar, câteva picături de vin. Atmosfera a fost completată de excentricități tolerabile doar în intimitatea unui grup. Deși unele nici acolo plăcute, precum, să spunem, tăiatul unghiilor. S-a servit masa și s-a băut, și, pe rând, câte un invitat a citit fragmente din biografia gazdei. Unii s-au amețit către final, precum Florin
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
de aproape o jumătate de ceas. Nu simte atenția mea de părtaș la ritualul său intim. Concentrat excesiv asupra mișcărilor în care-și învăluie ființa, îngăduința ferestrelor e ignorată. Nici eu nu am sentimentul vinovăției de-a fi intrat în intimitatea cuiva. Imaginea bărbatului din baia atît de apropiată sugerează atît de mult perfecțiunea unui ritual încît pare la fel de personalizată ca și construcțiile imagistice create de experții în publicitate." Ședința de sulemenire bărbătească, minuțioasă ca un ritual și tacticoasă ca o
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
orizontului deschis de fiul Livenilor, mai ales în ceea ce privește legăturile cu creația populară și cu cea de factură bizantină, specifice spiritualității românești. Așa cum arată în prefața citată muzicologul Viorel Cosma, documentele originale, scanate și transcrise, dau posibilitatea de a „pătrunde în intimitatea omului”, ele oferind „portretul nefardat al unui artist”, reconstituit pe baza unor amintiri și documente, „peste care timpul, ce se scurge nemilos, le va ascunde în anonimat” dar și șansa salvării unor „lucrări încă necântate și netipărite”. Cea de-a
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
acum zilnic. La toate acestea se mai adaugă și aglomerările, în mare măsură de bună voie, din magazine și din piețe publice, la meeting-uri și la o serie de sărbători, altădată private, astăzi publice, cum este cea de Anul Nou. Intimitatea, izolarea, benefice concentrării de orice fel, dispar treptat. Ne depersonalizăm, reducându-ne la un corp înghesuit între alte corpuri. Poate văzuți de undeva, de sus, putem părea un miriapod uriaș, un singur corp enorm, format dintr-un conglomerat de părți
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
în modalități mai directe: exportul general în Prea multe marfare, furia demolărilor în poemul Într-un alt timp, extinderea spaimei și imposibilitatea salvării în Arca lui Noe, amenințarea iernii cu lipsuri și frig în O toamnă frumoasă și lungă, controlul intimității și "creierul vândut" în Ordinea lucrurilor - toate cuprinse într-o iarnă generalizată, simbol al regimului comunist. Mircea Dinescu avusese și mai mari îndrăzneli în volumul Democrația naturii (încă din 1981). Primul poem din volum, Găinile, introduce un ferm și transparent
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
oportunistă, propagandistică, total obedientă față de Partidul Muncitoresc Român, era singura posibilă, singura publicabilă. A gândi și a comunica ceva pe cont propriu, aparte de colectivitate, în secret, comporta un risc enorm. Scriitorul nu avea (nu trebuia să aibă) viața personală, intimitate cu atât mai puțin. Însingurarea, ezitările, gândul morții, îndoielile, dragostea, libertatea opțiunii, speranța în Dumnezeu - considerate reminiscențe burgheze demobilizatoare - încurcau efortul de construcție proletară a noii societăți. Prin urmare, sunt multă vreme teme interzise. Cum ar putea exprima scriitorul ceea ce
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
fixat definitiv înțepenin-du-l în forma constrîngătoare a intuiției inițiale. Din capsula aceasta a identității înguste nu-l mai scoți decît dacă ceva exterior vine să te trezească. De pildă, o carte. Atunci afli că omul acela era polimorf, cu o intimitate clădită pe mai multe etaje și cu un spirit prelungindu-se pe mai multe valențe, că așadar avea mai multe identități decît bănuiseși și că, din ele, tu nu o văzuseși decît pe cea cotidiană. Ba, mai mult, că tocmai
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
sînt sterpi în erudiția lor. Marius Vasileanu ia trăirea de la cei dintîi și cultura de la cei din urmă și, dozîn-du-le, obține singura formă de creștinism pe care o poate răbda o pagină de ziar: misionarismul cotidian ce face apel la intimitatea cititorului. Tot aici, în grupa textelor sa-piențiale, intră cele cîteva mărturii despre oamenii a căror ființă sau operă i-au marcat existența: părintele Cleopa, Annick de Souzenelle, Ioan Ladea, Andrei Scrima (cu întregul fenomen spiritual al Rugului Aprins), Dan Stanca
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
autori consacrați, pe care nu reușește să-i convingă și de atenția cărora beneficiază numai fragmentar. În sfârșit, ideea de a compune, printr-o muncă aproape maniacală și cu rezultate de o nebănuită veridicitate, ipoteticele memorii ale unei doamne din intimitatea lui Maupassant se dovedește salutară pentru nefericitul emigrant. Debutul va urma nu după mult timp și va fi spectaculos: "Primul roman al fostului postulant apare în 1922 la editorul care-l și folosea ca funcționar la serviciul de expediții, Fasquelle
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
cu sânge și venin", "creierul nostru ca o tumoare", care "se umpluse de noapte", inima ca "un toboșar negru", "plaja pustie a minții", "alchimia ororii"... Când tu vii, cu a ei "apă aurie, acidă și moale", deschide o fereastră spre intimitatea poetului care, când nu-și dorește regresia în copilărie (Razor Blade), scrie versuri de dragoste pe șervețele și înalță ode casnice unei soții îngăduitoare. Unul dintre cele mai bune texte ale volumului este un astfel de poem intens, scris după ce
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
care se referă, de regulă, susținînd că imaginarul poartă-n propriul marsupiu "germenii negației". Pentru a-și spori ponderea eului, înțelege a renunța la dialectica interioritate-exterioritate, din care derivă diversitatea, fragmentarea, dispersia. Asumîndu-și statutul viziunii poetice ca parte integrantă a intimității sale, subiectul își asumă implicit relația de martor necesară celui ce se confesează, se comportă, concomitent, și ca un confesor. Negația concepută îndeobște ca exterioară conștiinței poetice e asimilată acesteia, id est dezamorsată: "Descope--rind-o în ea însăși, se intuiește pe
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
colierť care se înfășoară Ťla gâtul Nu-știu-cuiť. Disponibilitatea eului de a se travesti într-o multitudine de înfățișări este o caracteristică a universului autofictiv pe care îl pune în lumină creația lui Gabriel Chifu." (p. 224). La Mariana Marin: "Scrutarea intimității revelează deopotrivă caracterul ineluctabil al acesteia, dar și dedublarea, multiplicarea eului" (p. 254). La un moment dat, Dan Cristea amendează "monotonia hermeneutică" a lui Freud, contrapunând-o "oneirologiei" lui Jung. Se întâmplă să fiu de aceeași părere. Dar previzibile, monotone
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
feminismului, Virginia Woolf, cerea în anii '30: "a room of one's own". Exact în aceeași epocă, țarul roșu de la Kremlin visa la o omenire stivuită după principiul sardelei, în conserve în care uleiul era produs chiar de oameni, iar intimitatea însemna dreptul de a te freca necontenit de inși necunoscuți. Obsesia comunismului de a elimina orice spațiu necontrolabil a transformat societățile bazate pe ideologia bolșevică în veritabile închisori. Gândurile și acțiunile tale erau cunoscute de toată lumea, iar "organul" decidea în ce măsură
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
va perpetua de la sine, ca într-o rutină ce-și întreține singură ciclul, așa cum mărturisește Anton Holban: "A citi pe Proust este a te cerceta pe tine însuți: travaliu de infinită răbdare în timp îndelungat și de cea mai perfectă intimitate. ș...ț Acum, cînd deschid un volum de Proust, la întîmplare ales, la orice pagină, găsesc cîte un rînd care se pretează la paranteze, la comparații, la întrebări. Astfel că nu există decît un mijloc de cunoaștere a operei acesteia
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
spirit care-și clădește singură argumentele și tezele". Mai cu seamă poezia, cu starea ei de grație, reclamă o receptare proaspătă a ineditului ei, a capacității ei de invenție. Categoric, arta literară, poezia cu deosebire, e un act de profundă intimitate, cu "destin interior", precizează Nichita, însă ea se oferă lumii și, de aceea, se supune estimării mai ales prin oglinda cititorului avertizat/profesionist. În fine, critica literară, conclude Nichita, este "un act de intelectualitate și de recepție", judecă valorile și
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
Artistul plonjează în adâncul propriului suflet, acesta îi este principal șantier de lucru - spre deosebire de savantul care prelucrează o materie din afara lui, putând să-și păstreze autonomă interioritatea: deseori, la treabă e unul, în viața privată - relativ altul. Pentru un artist, intimitatea e hotărâtoare pentru tot ce va ajunge cândva public. De aceea, "uzura psihică" e, îndeobște, uriașă la artist. Gândește-te la câte urmări grave a dus auto-torturarea implicată de meserie, la mari creatori de artă. Prin consumul uriaș de energie
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
cu eul profund, cu experiența particulară chemată să intre în povestea celuilalt. Ieșind din haos și din zgomotul cotidian cu asupra de măsură de iritant și epuizant, spațiul acestei expoziții, puțin obișnuite la noi, aduce o ordine interioară binecuvîntată. O intimitate a liniștii tot mai pierdute. O tihnă ochiului și minții. Un alt ritm. O altă așteptare. Regăsire. Sau sublima ei iluzie. Departe de lumea dezlănțuită și, totodată, parte din ea. Am privit chipul celui care a născocit expoziția. În veghea
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
care și-o asumă acest Inventar al iernilor, iată masochismul de bună calitate în care plonjează, de foarte sus, fără precauții, un autor aproape necunoscut. Loisirul nu există, nici în lumea romanului, nici în litera lui. Imediat ce invadarea emoțională a intimității se relaxează, apare, masiv, dominator, cu caractere înclinate, știrea: "Și zice el acolo că Ťnu avem timp de pierdutť și uite, tu îți pierzi timpul și citești toate bazaconiile astea, mâine este duminică, ai timp liber și o să te duci
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
jocurile aparente cu acorduri mărunte și-n praful gros cu vișinile împreună și-n turma bogată a munților din zare căutam esența unui parfum. în râuri și lacuri și flori se revărsau toate culorile - cu somnul alături și o senină intimitate. pe stradă, minunea era o expresie a forței. pe stradă, zidul de lângă poarta aceea era tatuat cu tot felul de semne. ochii nu mai simțeau privirea și eu nu mai inventam soarele mâine - simțeam doar golul sălbatic dincolo de umbră, ca
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
observă, ne-am apropiat unul de celălalt, pășind pe un culoar de lumină caldă, galbenă, strecurat acolo nu am să știu niciodată de unde. Noi doi printr-o mare de scaune goale, într-o sală pustie. Înaintarea noastră avea ritmul unei intimități reciproc acceptate. Nu se auzea nimic. Doar pașii inițierii mele. De la Sean Hudson am învățat mult despre teatru și fotografie. Am învățat ce înseamnă răbdarea, discreția, starea, modelarea emoției, a luminii, suspendarea în timpul imaginii. Am învățat ce este extazul trăit
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
o zicală periculoasă: “capul plecat sabia nu-l taie”... CREATORUL - compozitor a deschis porți spre suflete. S-a întâlnit pe căi doar de el știute, cu Eminescu, Arghezi, Blaga, a “meditat la Enescu”, a iubit vocea cântată, glasurile orchestrei și intimitatea camerală, semnând cu viața sa fiecare sunet gândit, șoptit, strigat, trăit. CREATORUL - compozitor a fost pus la zid de minți înfierbântate, de grupări “alese”, primitive și frustrate, care, atunci când li s-a deschis puțin ușa cuștii, au sărit asupra celor
S? nu uit?m by Vasilica Stoiciu-Frunz? () [Corola-journal/Journalistic/84215_a_85540]