1,269 matches
-
de lectură și-i defavorizau pe cei care își așteptau rândul. A fost și o încercare de fraudare în timpul unei lecturi. S-au prezentat șapte cititori care au citit impecabil. Unul după altul. Cu dicție, cu pauze de efect, cu intonații, cu respirații lungi. Un adevărat număr artistic de recitat paginile lui Burtăncureanu. O plăcere să-i asculți. Mai ceva ca la radio. Bibliotecarele îi sorbeau din ochi, nedumerite totuși că până atunci niciunul dintre recitatori nu le trecuse pragul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din timpul războiului: teatrul mimat. Credea că dacă înstruiești o echipă de surdo-muți să mimeze că vorbesc, că rostesc replici sau citesc un text, cu o bună sincronizare și cu un magnetofon poți crea iluzia că ei chiar au glas, intonație și dicție. Și aproape că reușise, când trimisese echipa instruită. Fiecare avea un reportofon pe care-l pornea în momentul când începea lectura. Cel care pretindea că citește dădea numai din buze. Sincronic, după vibrațiile transmise de aparat. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vreuna. Oricum, era foarte atent, după cum am spus. Nu și-ar fi făcut în fiecare zi sau mai știu eu cum. Am remarcat că era părea îngrijorată să-și mai amintească cum vorbea de obicei, cu cuvintele-cheie accentuate și cu intonație nobilă. Îmi plăcea mai mult când era așa. — Vrei să zici, spusei eu încet, că probabil mai există încă în circulație două-trei seringi? —Cel puțin, zise Violet. —De ajuns pentru a omorî pe cineva, spusei eu. Așa că dacă Philip nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
evite cu orice preț zonele respective. Dulapul de rechizite e și el inclus în preț, a adăugat el. Gândește-te câte petreceri cu tema Biroul o să poți să dai! Avocatul a dat din cap. — Biroul, a repetat el fără nici o intonație. Da! Super! Fața îi era perfect inexpresivă. —Și uită-te la pereți! Uită-te la toate resturile astea de etichete rămase de la decorațiunile de la Crăciunul de anul trecut. Uită-te cum au fost lipite cu scotch - kitsch-ironic, nu altceva, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Într-o ordine desăvârșită toate socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și Îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, În timp ce eu mă tăvĂleam pe jos. „râzi ca prostu’n târg“, spuse el Închizând caietul, Îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc În sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici Într-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
într-o ordine desăvârșită toate socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Te las pe tine să-i ții de urât. Și, frecîndu-și mâinile, bătrânul o luă mărunt pe scară în jos. - Ți-a cerut bani? întrebă, supărată, Otilia pe Felix. - Nu! minți acesta. - Ba ți-a cerut! întări fata cu o intonație care n-admitereplică. Papa este un om bun, urmă Otilia după oarecare trecere de timp, luând pe Felix de braț, însă are ciudățeniile lui. Trebuie să fii îngăduitor cu el. Vii să-mi ajuți să iau ceva din odaie? Otilia intră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădea seama de excesul de vanitate, după câteva schimburi de cuvinte banale, nu putu să nu mânuiască revista în așa chip, încît s-o vadă Aurica. G. Călinescu - Dar ce-i acolo? Un roman nou? întrebă ea.Felix își sili intonația la modestie: - Este o revistă franceză, în care mi s-a publicat unarticol medical. Cu toate că Felix cunoștea ignoranța celor două femei și lipsa lor de cordialitate, totuși nu s-ar fi așteptat la o primire atât de nepăsătoare. Aurica zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doctoriță să-l examineze pemoș Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine, e bolnav rău, săracul, nu vă uitați pe din afară. Dacă m-aș lua după doctoriță, apoi atunci e grav de tot (Stănică spuse "grav" cu intonația cu care ai zice "strașnic"), îl pierdem și pe el, săracul, firește, dacă nu-l îngrijim. Eu zic că ar fi bine să vă împăcați. - O să văd eu ce fac și cu el! zise Aglae gînditoare,desfăcînd capacul ceasului de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și pe cea a neastâmpăratului taximetrist. - Păi să vă spun... Ar fi fost și greu... să admit... în urmă cu 22 de luni... că, la originea tuturor dezagrementelor prin care voi fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a fost entuziasmat de metoda lui de predare. Poate asta a fost impresia lui însă în primul rând l-a încântat că era printre puținii bărbați la această materie și nu ținea cont prea mult de puncte, punctișoare sau semne, intonațiile care nu se aud când le citești. El aprecia tezele după criteriul ideilor iar Stani nu se împiedica de-o virgulă. Virgulei nu îi dădea nicio atenție, el se considera poetul ascultat, nu scris. A fost singurul profesor de limba
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
veșnicie. Într-un cuvînt, de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu o intonație liturgică, depunînd în fața catafalcului lui Lenin un adevărat jurămînt religios: "Părăsindu-ne, tovarășul Lenin ne-a poruncit să ridicăm cît mai sus și să păstrăm neîntinat titlul măreț de membru al partidului. Jurăm, tovarășe Lenin, că-ți vor urma cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
putut fi evaluat. O altă problemă a reprezentat-o calitatea transcrierilor. Așa cum s-a menționat deja în capitolul 3, tipuri diferite de analiză implică niveluri diferite de precizie în transcriere. Deși cercetătorii lingviști merg până acolo încât notează lungimea tăcerilor, intonațiile și așa mai departe, în cazul de față eu am preferat transcrierile complete, fără detaliile extraverbale. După identificarea episoadelor dificile din relatările noastre, am căutat aspectele lingvistice formale pe care le-am expus mai sus. În următoarele pagini sunt oferite
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
agățată, ca un liliac, de grinzile tavanului. — Dă-mi hârtia, ceru Iacob. Să vedem ce-i de făcut mai departe. — Astăzi nu mai am niciun petic de hârtie să-ți dau. — Socotim așadar problema încheiată ! — Nu, răspunse Vocea, cu aceeași intonație seacă. Numai că de data asta hârtia rămâne la mine. — Știi bine că nu se poate ! ridică glasul Iacob. Eu sunt cel care... Nu mai ești ! i-o reteză Vocea, umblând prin întuneric ca demonul de amiazăzi. Iacob se ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochelarii groși, legați cu sfoară de melcii urechilor, se vedea dinăuntru spre afară tot atât cât se vedea din afară spre înăuntru, atunci pentru Jenică nu mai era nicio scăpare. — Ieri am primit pensia, anunță bătrânul, căutând să compenseze prin intonația gravă lipsa dinților. Jenică îl lăsă să-și caute un loc în pătratul strâmt al ghișeului. Nimeni n-ar fi rezistat prea mult acestei încercări. Pensia nu mai e ce-a fost odată, spuse Jenică, încurajator. Abia dacă ajunge de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se dădu jos din pat, și acum își petrecea vremea aci într-un fotoliu, aci întins pe o canapea, în speranța de a ieși cât de curând din casă. - Să dea Dumnezeu să fie bine! Îi ură Gonzalv Ionescucu asemenea intonație, încît scepticismul bătea la ochi. Pomponescu se despărți de părintele iubitor, felicitîndu-l pentru copii și promițîndu-i toată solicitudinea în cazul când... Și înlocui gândul cu un zâmbet și o fluturare a degetelor în semn de ipoteză. Gonzalv însă înțelese îndată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dă ființelor mediocre atâta instinct de adaptare? În-tr-adevăr, prințesa Hangerliu, persoană bonomă și caritabilă, de înfățișarea cea mai modestă în relațiile diurne, nutrea un amor propriu voievodal cu totul deplasat și era de o ambiție de putere nemăsurată, revelabilă în intonația groasă a vorbirii, semănată cu "dă ce, pă ce" în pretenția de a fi o prințesă autentic "rumînă" până și în pronunție. Ea se vâra în toate, intriga politicește și, deși era admisă la curte, afecta o anume opoziție și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
provincie la o rudă, fără a da vreo indicație. Aurora era tot așa de sibilină ca și el. Se întîmplase totuși ceva serios. Într-o seară, Hangerliu dădu un telefon lui Suflețel. . - Am să te rog ceva, zise el cu intonația sa ostentativ prostească. Am un prieten care vine incognito la București și n-am unde să-l găzduiesc. Nu vrea să meargă la hotel, să nu fie ambetat de cunoscuți. Să-i dai acolo la dumneata o cameră G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în persoană la reuniunile Asociației din sala Montesquieu. Discursurile sale, în formă de apologuri, erau întotdeauna puternic aplaudate. În același timp, Bastiat nu era un orator înnăscut; vocea sa era surdă și învăluită, îi lipsea animația în gest, siguranța în intonație. Dar cuvântul său era spiritual, fizionomia sa expresivă și accentul său impregnat de o convingere atât de puternică, încât auditoriul uita imperfecțiunile oratorului, aplaudând stilul scriitorului și lăsându-se câștigat de convingerea comunicativă a apostolului. Spre sfârșitul lui 1847, ducându
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
au acea pronunție nazală, acele prelungiri a sfârșitului cuvintelor care rezultă din împrejurarea că limba franceză nu are alt accent decât numai pe ultima silabă. De acolo actorii noștri deprinsese a cânta ultima silabă a cuvintelor românești, încît auzeai următoarele intonații: "Ei bine, domnuleee! " "D-zeul m e e e u" ș. a., pe când urechea românească cunoaște îndată că tonul vorbirei în esclamația dentîi cade pe bi (în bine), în a doua pe ze (în Dumnezeul). Din această pronunție rutinată a mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mediul preoțesc, era sobru în tot ce făcea, un exemplu demn de urmat ca soț și tată, ca gospodar în sa t. Predicile de la sfârșitul slujbei erau profund ancorate în învă țătura creștină dar făcute pe înțelesul tuturor. Logica coerentă, intonația, totul era perfect. S‐ a stins din viață la 8 mai 1988 și a fost înmor mântat în cavoul familiei din cimitirul „Eternitatea” Bâr lad.” Căminul cultural „N. Iorga”, înființat și afiliat F.R. din 1931, la care preotul este președinte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
multe detalii Socki D.S., Hunter M.D., Wilkinson I.D., Woodruff P.W.R., „Male and female voices activate distinct regions in the male brain”, în NeuroImage, nr. 27 (3), 2005, p. 572-578. Prozodia este ansamblul de fenomene de accentuare și de intonație a fonemelor (durată silabică, intensitate sonoră, înălțime melodică). Ce influență au părinții asupra limbajului copilului lor? Influența pe care o are tatăl în achiziția limbajului la copil Mult timp, specialiștii au studiat influența mamei asupra diferitelor achiziții ale copiilor. Dar
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
de multă vreme, din repertoriul școlar. Fosta învățătoare Elena Mărculescu (născută în 1910), amintindu-și despre activitatea sa din perioada interbelică, s-a oprit cu încântare asupra ei. Purtată de nostalgie, a început "să recite fără efort [...], repede, dar cu intonație, ca la o serbare școlară" prima strofă din poemul lui Bolintineanu (pe care l-a confundat, însă, cu George Coșbuc): "Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel / Unde plânge-n vale un râu mititel [...]". Legat de aceste versuri, și-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fi dificil, dacă nu chiar imposibil să cităm un caz de indice absolut pur sau să găsim un semn lipsit de calitatea indicială" (C.P. 2.306). Tipuri de indicialitate Actualizare Cod Raport referențial oral scris homo materialitate hetero-ma-terialitate LINGVISTICA paralingvistică intonație + + propriu-zisă deixis-ul + + + FIGURATIVĂ săgeți, vectori + + OSTENSIVĂ primară obiectul real + gestul indicării + secundară urme, amprente, simptome, urme fotografiate + + + + + + + Ca și iconicitatea, indicialitatea cunoaște o gradație în raportul față de referent (așa cum o mică fotografie în alb și negru a Giocondei seamănă mai
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un model de receptare a glumei ca actualizare a principiului interpréter c'est dériver (C. Kerbrat-Orrechioni, 1982); aceste repere vor fi de natură sociolingvistică și praxiologică, pentru că abilitatea noastră de a infera intențiile locutorului (din forma în care se spune: intonație și mimică specifică în cazul glumei orale și mai ales din ceea ce se găsește dincolo de ceea ce se spune) nu este o capacitate strict lingvistică, ci este mai degrabă o aplicare a unor foarte generale common-sense strategies (J. Morgan, 1978). Într-
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]