1,225 matches
-
ci și străzile sînt Înțesate... Se precipită cu toții de parcă le-ar fi teamă să nu piardă autobuzul... E un furnicar pe drum... — Dar Într-o asemenea aglomerație nici autobuzul nu poate respecta un program, nu? Bineînțeles că nu, zise ea intrînd În cameră cu o altă sticlă de bere În mînă. Și cu cît Își dau seama mai bine că n-au pe ce conta, cu atît se agită mai mult. Puse sticla pe masă și se Îndreptă, degajată, spre fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ipocrită îngrijorare în voce. Și-mi întinse mâna, lăsând-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum. Foarte bine, continuă. Atunci vin la dumneata. Știu că n-ai nimic împotrivă... si chiar dacă ai nu-mi pasă! Intrând, atinse cu umărul două frunze ale ficusului ornamental de lângă ușă, care se mișcară: primul lor semn de înviorare în primăvara aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cine-a fi, n-are să-i fie moale... Boieru ista-i mare șpion... gândi apoi sluga... Hm! Și-i mânios Dunăre... Unde-a fi fiind, cucoane, hoțul? A fi fiind chiar în tăietura cea nouă... —Pe-acolo l-am zărit intrând... —Atuncea să-i ieșim înainte pe cararea asta... Apucară de-a dreptul printre tufe, și rămurelele începură să-i bată c-o ploaie deasă. Din vreme în vreme boierul mormăia cu mânie. Gavril mergea înainte, deschizând drumul. - Și deodată dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viitoare. Eram îngrozit. — Ai de gând să te duci din nou acolo? I se părea ceva la mintea cocoșului, așa că nici nu binevoi să-mi răspundă. A doua zi mă înființasem la post, iar de data asta l-am văzut intrând. Își făcuse o costumație mai bună. Nu se mulțumise doar să se înfășoare într-o haină neagră și groasă, ci își mai și înfășurase în jurul capului o basma albă care-i acoperea părul, o parte din frunte și din obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tu ești succesorul meu. Nu știu cine va fi împăratul nostru, dar știu că tu vei deveni legatul Legiunii Galbiana. Tu vei comanda legiunea aceasta. — Așa ți-a zis? Valerius stătea lângă foc, în cortul lui Antonius. Când îl văzuse pe acesta intrând, pusese jos un libellus din care citea. — Valerius Mucrus ți-a spus că vei deveni legat? — Da. Ești uimit? Nu. Tu te-ai născut să fii legat, și chiar mai mult. Valerius se ridică și turnă vin pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
praetexta și niște păsări ciudate se roteau deasupra capului său. Nu puteam să-i văd chipul, căci era ascuns de mantie. Când a ajuns în fața mea, și l-a descoperit: era un chip cinic, puternic, masiv... Apoi l-am văzut intrând triumfător în Roma și așezându-se în scaunul cel mai înalt din Senat, în timp ce soldații lui masacrau oamenii, jefuiau casele, distrugeau statuile zeilor noștri, devastau templele și Palatinus-ul... Și în tot timpul ăsta, chipul acela plin de răutate se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de lemn care dădea spre veranda din față și intrând. Și eu, spuse el ferm, am o propunere de făcut. — Ce propunere? întrebă perceptorul districtual, lăsând cuțitul jos. Un val de oboseală îl cuprinse. Fusese o zi lungă. Își scoase ochelarii și se frecă la ochi. — Permiteți-ne să antrenăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dornici de necunoscut, de fabulos, de lumi pe care le inventam din nimicul unor cioburi de imagini răzlețe, din frânturi de ziare străine sau din poveștile auzite pe ici, pe colo în atât de mica lume a acelui orășel. Abia intrând în frizeria domnului Albrechtino i-am simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că mă podidiseră lacrimile când m-am așezat pe scaunul înalt și când, cu obișnuitu-i hârâit în voce, domnul Albrechtino mi-a șoptit la ureche: „Dacă vrei, poți plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că, înfrângându-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt biruitul căruia biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat, mai mult decât toate întâmplările vieții mele, să fiu supus, ascultător, robit vieții, să nu mă semețesc cu nici o izbândă. Mi-a dat acea umilință a așteptării, m-a întărit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
furat doar de cadența textului care se naște. Este viața mea și, cu fiecare cuvânt, știu aceasta, este altceva decât viața mea. Este textul care de-acum mă scrie, mă limpezește, mă ordonează, face coerentă Moartea spre care zoresc. Abia intrând în Moarte, știu, încep să trăiesc. V.V. a murit și el acum câțiva ani. La firmă, la el la birou, vorbind la telefon, i-a explodat pancreasul. N-a publicat vreodată ceva. După povestirea pe care i-o pierdusem, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mergi cu pași care, poate ei, îți vor adeveri că acele inexistente clipe sunt totuși trecătoare, lesne de biruit. Voi fi plecat din ușa crâșmei, știind că birui, fără să simt biruința. Voi traversa și voi urca spre „Tic-Tac“, intrând fără nici o ezitare de data aceasta în localul aproape pustiu. La masa de lângă masa mea, tot lângă geam, va fi venit nea Dumi Ochiîntors. Sosește pe la prânz și stă până spre seară. Ne cunoaștem de mulți ani. Nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o acum, în nepăsarea clipelor de acum, și ele albe, nesfârșit de albe și fără de gând, simt cum se luminează parcă și noaptea aceea de demult. Fata cu ochelari încă șovăie cu tortul ei în mână. Dar acum o văd intrând. Ducându-se, parcă dezorientată, într-o direcție aiurea, apoi revenindu-și, găsind în cele din urmă drumul bun, adevărat, așezând tortul pe masă, în timp ce femeia aceea de lângă mine face ordine între farfurii și tacâmuri, iar Veturia împarte feliile de tort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o lași să se mai gîndească, ești pierdut. Adu-ți aminte: inima fierbinte și mintea rece. Codul seducătorului. Fermín se pregătea să-mi detalieze particularitățile și aspectele tehnice ale artei seducției, cînd sună clopoțelul de la ușă și l-am văzut intrînd pe prietenul meu Tomás Aguilar. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Providența mi-o refuza pe Bea, Însă mi-l trimitea pe fratele ei. Funest herald, mă gîndii În sinea mea. Tomás avea o Înfățișare sumbră și un aer oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am Întrebat dacă acela era un compliment sau o pedeapsă. — Nu putem fi văzuți Împreună, Daniel. Nu așa, În plină stradă. — Dacă vrei, putem intra În librărie. În spate avem o cafetieră și... — Nu. Nu vreau să mă vadă nimeni intrînd sau ieșind de-aici. Dacă cineva mă vede vorbind acum cu tine, tot mai pot spune că m-am Întîlnit din Întîmplare cu cel mai bun prieten al fratelui meu. Dacă sîntem văzuți de două ori Împreună, vom stîrni bănuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Clara. Îmi Întinse un prosop curat. L-am luat și m-am Înfășurat Îl el cu pudoarea unei eleve de pension. Chiar În penumbra plină de abur, am putut vedea cum Clara zîmbea, ghicindu-mi mișcările. — Nu te-am auzit intrînd. — N-am bătut. De ce faci duș pe Întuneric? — De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu te-ai mai Întors să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
grupului, a cărei fațadă dădea către strada Joaquín Costa, de unde puteam ajunge pe terasă și, de acolo, puteam să sar peste zid și să ajung la edificiul din Ronda de San Antonio astfel Încît nimeni să nu mă poată vedea intrînd sau ieșind din imobil. La un moment dat, am primit o scrisoare de la administrator, care Îmi spunea că vecinii auziseră zgomote În apartamentul familiei Fortuny. Am răspuns În numele avocatului Requejo, invocînd faptul că, din cînd În cînd, cineva de la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
49 categorie psihologică a micii burghezii birocratice române” footnote>. B. Elvin explică ridicolul acestui personaj din care mecanismul social a făcut un „bufon într-o bufonadă”. Cetățeanul, care nu poftește pe nimeni, dacă e vorba de pofte, se lasă mințit intrând în jocul celor ce conduc mașinăria puterii și astfel devine încă un personaj ridicol, dar o figură, memorabilă, una din cele mai vii din întreaga suită a timpurilor caragialești, un „homo comicus” ce nu poate ieși din spațiul ridicolului. În
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
din satele vecine, ar trebui căutată. Prin posibila ei aversiune față de „domnu’ Învățător“ ar putea oferi amănunte interesante. Nu poți aprecia cât timp a trecut până ce l-ai auzit din nou pe bătrân orbecăind prin tindă și l-ai văzut intrând pe ușa camerei de curat ci o sticlă de vin ridicată deasupra capului și strigând: — Eheheheee, 95 Infanterieeee! După aceea ai amestecat bolboroselile lui cu zgomotul și mirosul furtunii. Erai Împreună cu alți băietani de o vârstă cu tine sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se ridica o statuie pe a cărei frunte stătea scris: 27 “ Pârăul cu ape violate și trandafirii Duce de aici la castelul cu vrăjitorii”. Pornind pe malul acestei ape curgătoare și fermecat de frumusețile grădinii, Roland a ajuns la castel ; intrând în castel, el a găsit-o pe stăpâna casei, îmbrăcată în alb, cu o coroană de aur pe cap, dând tocmai să se oglindească în lama paloșului fermecat. Roland a surprins-o mai înainte ca ea să poată fugi și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Angela era acum departe. Deși-și da prea bine seama de ceea ce datora cavalerului, ea plecase fără a mai privi în urmă, căci avea acum mare nevoie de îmbrăcăminte, de hrană și odihnă. Ajunse curând la coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând-o, simți renăscându-I
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tău astral este tras în afara corpului fizic prin voință, la fel cum ai facut cu corpul tău mental. Marimea corpului astral trebuie să fie la fel cu cea a corpului mental și fizic. Acum unește-te cu corpul tău astral intrând (din mental) în el. Făcând aceasta vei avea senzația ciudată, de parcă corpul astral n-ar fi al tău, astfel că trebuie să conectezi conștient matrița mentală cu cea astrală. Altfel nu vei reuși să simți corpul astral în imaginația ta
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
dacă Îl voi vedea pe Philip mai târziu, la petrecere, și ce s-ar putea Întâmpla. M-am retras devreme de la Întâlnire și m-am schimbat Înainte să plec la Duvet. Unde, firește, prima persoană pe care am văzut-o intrând a fost domnul Weston În persoană. —Bette, iubire, vino să-i saluți pe amicii mei care au venit În vizită din Anglia, spuse el, plantând un sărut scurt, dar fără Îndoială delicios, direct pe buzele mele. Nu m-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apartamentul mortului. Ceea ce însemna că dacă oamenii legii nu-și făceau apariția în forță pe Tamarind Street, asasinul putea aduce și alte victime acolo. Ține informațiile pentru tine, stai la pândă, roagă-te ca asasinul să nu te fi văzut intrând - pe tine sau pe Bordoni - și nici să nu fi remarcat interogatoriile de astăzi, stai cuminte și s-ar putea ca tipul să apară agale în viața ta, cu numărul patru la braț. Danny rămase cu ochii pe casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
elevi seminariști.! * La afișarea listelor la clasa a VIII-a modernă particulară, a fost un freamăt de bucurie în rândurile noastre, bieții oropsiți, când am văzut că nu rămăsese nimeni repetent! Dar ne-a impresionat extraordinar când l-am văzut intrând pe poarta seminarului pe Barosanul, cu pașii lui mari și greoi... ― E, ce ispravă ați făcut, mă? ne-ntrebă el, bătîndu-ne pe umeri, în semn de simpatie. Sper că nu m-ați făcut de rîs?! Dealtfel, mi-a spus omonimul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să cadă Încet și un vânt ușor tulbură pădurea. Poate că Yamabushi avusese dreptate și iarna lui 1475 avea să fie grea. Dar primăvara avea să vină, iar atunci Oan-san avea să-și continue lunga călătorie, trecând munții Chinei și intrând În fostul imperiu al lui Gingis han, străbătut de triburile mongole și de negustorii de blănuri. Până atunci, se afla din nou sub ocrotirea unui zid. Energia magică a templului Shaolin Îi ștergea urmele. Pentru toți clarvăzătorii care aflaseră, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]