1,464 matches
-
de acțiune în momentul atingerii pragului de excitație a membranei postsinaptice. Membranele neuronale fiind excitabile, posedă capacitatea de a se depolariza și repolariza pe seama modificărilor de conductanță (permeabilitate) membranară. În condițiile polarizării de repaus, conductanța față de Na+ extracelular și K+ intracelular fiind joasă, încărcarea electrică a membranei este pozitivă la exterior și negativă pe fața internă. Ea crește în momentul depolarizării membranare, datorită deschiderii într-un prim moment a canalelor de Na+ receptor - dependente și pătrunderii în avalanșă a ionului respectiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a căror permeabilitate membranară este modificată. Înregistrarea potențialelor electrice postsinaptice a fost realizată mai întâi la nivelul plăcii motorii (neuromusculare) folosindu-se electrozi de culegere extracelulari (Kuffler, 1942). Ulterior, s-a trecut la înregistrări de potențiale electrice postsinaptice, cu ajutorul microelectrozilor intracelulari, precizându-se bazele electrogenezei acestora atât în placa motorie (Fatt și Katz, 1951), cât și în diferite alte teritorii sinaptice centrale și periferice (Eccles, 1964) (fig. 41). S-au putut stabili astfel natura și proprietățile potențialelor electrice postsinaptice, excitatorii și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
membranei postsinaptice. După cum se știe, concentrația intra- și extracelulară a principalilor ioni diferă în funcție de starea de repaus sau de activitate a celulelor respective. Distribuția inegală a acestora reprezentată de predominanța extracelulară a Na+ și Cl-, dublată de cea a K+ intracelular, asigură potențialul electric membranar de repaus al tuturor celulelor excitabile. În cazul membranelor neuronale, diferențele bazale de concentrație ionică generează potențiale electrice de repaus variabile între -65 și -90 mV. Concentrația diferită a principalilor ioni pe cele două suprafețe ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de ionii de sodiu și potasiu (ATP-aza Na+-K+). Folosind ATP ca principal substrat energetic, aceasta determină extruzia a trei ioni de sodiu pentru doi ioni de potasiu pătrunși în interiorul celulei, asigurând împreună cu ionii negativi proteici și fosfați nedifuzibili, negativitatea intracelulară și predominanța sarcinilor pozitive pe suprafața externă a membranelor neuronale, caracteristică stării de repaus. Sub influența neurotransmițătorului se produce deschiderea sau mai rar, închiderea unuia sau mai multor canale ionice, însoțită de modificarea permeabilității și încărcării electrice membranare. Spre deosebire de membrana
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Eliberarea acetilcolinei se realizează fie sub formă cuantală, în cazul stocului vezicular, fie necuantal, în cazul eliberării spontane. Forma liberă necuantală este eliberatoare de potențiale sinaptice miniaturale. Depolarizarea terminațiilor nervoase colinergice crește influxul de calciu în butonii sinaptici, determinând concentrarea intracelulară a acestuia și fixarea pe membrana veziculelor, urmată de fuziunea lor cu teritoriul membranar presinaptic în vederea eliberării prin exocitoză. După eliberare, acetilcolina este rapid inactivată prin distrugere enzimatică de către acetilcolinesterază (AChE), ca urmare a scindării în acid acetic și colină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de la nivelul veziculelor și granulelor cromafine prin exocitoză. Depolarizarea membranară și prezența ionilor de calciu sunt factori indispensabili eliberării. Potențialul de acțiune ajuns la nivelul teritoriului presinaptic determină atât intrarea calciului prin canalele voltaj-dependente, cât și eliberarea acestuia din depozitele intracelulare cu ajutorul IP3 rezultat din activarea fosfolipazei de către receptorii metabotropi membranari. La rândul lor, ionii de calciu produc dislocarea veziculelor în vederea exocitării conținutului lor în fanta sinaptică. O proteină citoplasmatică denumită anexină, cu sensibilitate deosebită pentru ionii de calciu, intervine la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asemenea, similare cu ale celorlalte catecolamine. Eliberarea se realizează printr-un mecanism calciu-dependent, similar celui descris la noradrenalină. Spre deosebire de sinteză și eliberare, care nu prezintă aspecte diferite de ale noradrenalinei, inactivarea se realizează pe o altă cale atât la nivel intracelular, cât și în mediul extracelular cu ajutorul monoaminoxidazei (MAO) și a catecol-oximetiltransferazei (COMT), formatoare de acid homovanilic, ca principal metabolit dopaminic. Inactivarea se poate realiza și prin procese de captare (uptake) cu participarea unui „carrier” membranar. Un rol independent de cel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spre teritoriul subsinaptic. Cel de al doilea compartiment este reprezentat de fracția veziculară de rezervă, rezultată din excedentul de sinteză. Eliberarea este calciu-dependentă, declanșată fie prin depolarizare presinaptică (Rubin, 1970), fie printr-un mecanism neuronal de pacemaker intrinsec. Cu ajutorul înregistrărilor intracelulare s-a stabilit că unii neuroni serotoninergici, de la nivelul nucleului dorsal al rafeului, posedă capacitatea de a determina schimburi ionice membranare generatoare de potențiale de acțiune graduale de tip depolarizant sau hiperpolarizant (Aghajanian, 1987). Acțiunile sinaptice ale serotoninei. În general
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezența enzimei nitroxid sintetaza calciu-calmodulin-dependentă și a NADPH. Cascada enzimatică formatoare se însoțește de eliberarea concomitentă de citrulină și activarea guanilatciclazei formatoare de ciclic GMP (fig. 57). Cuplul NO-cGMP îndeplinește rol atât de sistem de transducție a semnalelor inter- și intracelulare, realizând funcții atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de modulator sinaptic sau hormon local paracrin și autocrin prevăzut cu proprietăți miorelaxante și vasodilatatoare. La nivel neuronal periferic, NO face oficiul de mediator chimic al fibrelor nervoase nonadrenergice și noncolinergice de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acțiunii lor diferă. Spre deosebire de ET1 (umană) care exercită efecte maxime constrictoare la nivel arteriolo-capilar inclusiv cardiac și pulmonar, VIC acționează îndeosebi asupra musculaturii netede gastrointestinale (Nayler, 1990). Efectele contractile au la bază activarea fosfolipazei C, creșterea IP3 și mobilizarea calciului intracelular. Prin același mecanism al activării proteinkinazei C, formării de IP3 și creșterii influxului de Ca2+ ca depolarizant membranar, endotelinele produc vasoconstricție arteriolo-capilară generală, pulmonară și coronară, însoțită de contracția musculaturii uterine și creșterea reactivității bronșice. Inactivarea endotelinelor bronșice este realizată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care face oficiul de punte între capilare și celulele înconjurătoare, PO2 este numai de 40 mmHg. Ea depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de intensitatea proceselor de utilizare a acestuia de către celule. La nivel intracelular, PO2 este și mai mică, prezentând variații între 5-40 mmHg, cu o valoare medie de 23 mmHg. Diferența mare de presiune parțială a O2 din sânge și celule determină difuziunea rapidă a acestuia din teritoriul arteriolo-capilar la celulele beneficiare. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mmHg. Diferența mare de presiune parțială a O2 din sânge și celule determină difuziunea rapidă a acestuia din teritoriul arteriolo-capilar la celulele beneficiare. La rândul său, CO2 rezultat din combustiile celulare prezintă o presiune parțială de 45-46 mmHg la nivel intracelular și interstițial, în timp ce în sângele arterial aceasta este de 40 mmHg. Deși diferența de presiune parțială a CO2 este doar de 5-6 mmHg, deplasarea acestuia din interstițiu spre capilarul sanguin se realizează exploziv datorită marii sale difuzibilități. În felul acesta
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în monomeri cu greutate moleculară mică, capabili de a pătrunde prin absorbție în mediul intern (digestia) și de trecere și transport al acestora la organele beneficiare. Digestia propriu-zisă se efectuează în mod diferit în seria animală. La unicelulare are loc intracelular, în vacuolele digestive, cu ajutorul echipamentului enzimatic lizozomal; substanțele preluate din mediul extern prin fagocitoză (ingerarea de particule) și prin pinocitoză (ingerarea de substanțe solvite) sunt astfel descompuse până la substanțe elementare, care trec prin membrana vacuolară pentru a fi orientate spre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glucoză, săruri, ioni (Na+, Cl-), unii acizi aminați, săruri biliare, vitamine, baze azotate. Proprietatea absorbantă a intestinului gros este utilizată în terapeutică în cazul administrării de medicamente pe cale rectală și în cazul clismelor nutritive. În afară de digestia clasică cavitară extra- și intracelulară, s-a pus în evidență o a treia formă de digestie, digestia de contact (sau de membrană). Ea apare ca etapă obligatorie în momentul în care substanțele alimentare vin în contact cu suprafața externă a membranei celulare intestinale și este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pare influențată de alimente. Rezultă că sucul gastric este un amestec de suc acid cu suc alcalin. În timpul formării de acid clorhidric, celulele oxintice eliberează în sânge câte 1 mol bicarbonat pentru fiecare mol de acid clorhidric format. La nivel intracelular, atomii de hidrogen rezultați din metabolizarea glucidelor sunt preluați de sistemele respiratorii de transport. Din reacția lor cu oxigenul activat, rezultă apă care, disociind, generează OH- ce este reținut în celulă și H+ care este transportat activ în sistemul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de 300-400 ml/24 de ore de apă provenită din sursă endogenă. În condițiile privării intense de lichide, setea devine intensă și se însoțește progresiv de neliniște, teamă și delir. Apariția senzației de sete este determinată de: - deshidratarea extra- și intracelulară, cauzată de pierderea de lichide și hiperosmoză, în general; - scăderea debitului cardiac și a masei sanguine, în caz de hemoragie, insuficiență cardiacă acută etc. Centrul setei se află în hipotalamusul anterior, latero-caudal față de nucleul supraoptic și suprapus parțial pe nucleul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de osmolaritatea plasmei în aceeași manieră ca și vasopresina (vezi capitolul “Glande endocrine”) s-a reușit, totuși, să se obțină prin stimulări diferențiate separarea senzației de sete de reducerea diurezei apoase. O consecință importantă a hipertoniei lichidului extracelular este deshidratarea intracelulară, care contribuie, de asemenea, fundamental la necesitatea ingerării de lichide, setea de natură hiperosmotică mai fiind denumită și sete intracelulară. Deshidratarea celulară este percepută nu numai de osmoreceptorii hipotalamici, ci și de cei de la nivelul mucoasei buco-faringiene, sub formă de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin stimulări diferențiate separarea senzației de sete de reducerea diurezei apoase. O consecință importantă a hipertoniei lichidului extracelular este deshidratarea intracelulară, care contribuie, de asemenea, fundamental la necesitatea ingerării de lichide, setea de natură hiperosmotică mai fiind denumită și sete intracelulară. Deshidratarea celulară este percepută nu numai de osmoreceptorii hipotalamici, ci și de cei de la nivelul mucoasei buco-faringiene, sub formă de uscăciune a gurii, care, obișnuit, este asociată cu senzația de sete. Stimulii buco-faringieni sunt considerați a fi declanșatori ai comportamentului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminale a tubului distal și a tubilor colectori. Legarea vasopresinei de receptorii V1 este urmată de activarea fosfolipazei C-membranare, care stimulează producerea intracitoplasmatică de 1,2-diacilglicerol și de 1,4,5-inozitol trifosfat, urmată de activarea proteinkinazei C și mobilizarea Ca2+ intracelular. Creșterea concentrației Ca2+ intracelular determină activarea calmodulinkinazei, urmată de suita de procese finalizate prin răspuns celular. La nivelul tubului renal, cuplarea vasopresinei (hormonului antidiuretic) cu receptorii de tip V2 este urmată de activarea adenila ciclazei, care determină creșterea concentrației intracitoplasmatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și a tubilor colectori. Legarea vasopresinei de receptorii V1 este urmată de activarea fosfolipazei C-membranare, care stimulează producerea intracitoplasmatică de 1,2-diacilglicerol și de 1,4,5-inozitol trifosfat, urmată de activarea proteinkinazei C și mobilizarea Ca2+ intracelular. Creșterea concentrației Ca2+ intracelular determină activarea calmodulinkinazei, urmată de suita de procese finalizate prin răspuns celular. La nivelul tubului renal, cuplarea vasopresinei (hormonului antidiuretic) cu receptorii de tip V2 este urmată de activarea adenila ciclazei, care determină creșterea concentrației intracitoplasmatice de 3'5'-cAMP
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o dovadă a activității paratiroidiene. II.5.7.4. Calcitonina stimulează moderat reabsorbția tubulară de calciu la nivelul ansei Henle și al tubului distal. Și acest hormon acționează la nivelul rinichiului prin intermediul unor receptori membranari specifici, activând sinteza de cAMP intracelular. În acțiunea sa la nivelul rinichiului, parathormonul se găsește în strânsă corelație cu vitamina D. Este știut faptul că vitamina D3 (colecalciferolul), forma absorbită la nivelul intestinului, nu este activă asupra metabolismului fosfo-calcic. Forma activă prezintă doi oxidrili în pozițiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de minute, celelalte efecte necesită ore sau chiar zile. Acțiunile multiple ale TSH hipofizar asupra celulelor secretoare tiroidiene se realizează prin mecanismul activării sistemului adenilat ciclază-cAMP, cu participarea receptorilor membranari de la nivelul suprafeței celulelor foliculare. cAMP rezultat, acționând ca mesager intracelular de ordinul al II-lea, intensifică biosinteza și activitatea principalelor enzime celulare tiroidiene, secreția hormonală și creșterea țesutului glandular. La rândul său, secreția de TSH hipofizar este sub controlul neurohormonului hipotalamic TRH (hormon eliberator de tireotrofină) sau tireoliberină. Acesta este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tipul hiperemiei din efortul fizic, hipertermiei, inflamației etc. Tot ca hormon local, histamina stimulează musculatura netedă gastro-intestinală, bronșică și uterină, precum și unele secreții glandulare (gastrică, intestinală, pancreatică, salivară, lacrimală etc.). Activarea receptorilor histaminergici produce modificări ale conținutului în nucleotide ciclice intracelulare. Prin intermediul receptorilor H1, blocați de antihistaminicele clasice, histamina activează adenilatciclaza membranară, determinând acumularea de cAMP la nivel celular. Se pare că prin același mecanism se realizează efectele de tip H2 (gastrosecretorii), inhibate de burimamidă și metiamidă. La nivel central, histamina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul ET2 și ET1 decât ale ET3 și VIC (constrictor vasointestinal) (Nayler, 1990). Efectele constrictoare privesc atât musculatura netedă vasculară, cât și pe cea gastrointestinală, cardiacă, pulmonară și uterină, având ca factor comun activarea metabolismului fosfoinozitolului și mobilizarea Ca++ intracelular. Intensitatea efectelor biologice ale endotelinelor depinde de densitatea receptorilor membranari specifici care, fiind de două tipuri, deservesc funcții diferite. Deși nivelul plasmatic al endotelinelor este foarte redus (1,5 pg/ml), rinichii și plămânii sunt cei mai implicați în reacțiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acetilcolinei este, de asemenea, inhibată. Pe plan metabolic, prostaglandinele exercită efecte antilipolitice, reducând eliberarea glicerolului și acizilor grași din țesutul adipos, și împiedică acțiunea lipolitică a catecolaminelor, ACTH, TSH, STH, glucagonului și teofilinei. La baza acestor efecte stă scăderea cAMP intracelular, produsă de inhibarea adenilatciclazei membranare. În comparație cu modificările metabolismului lipidic, cele ale glucidelor sunt mai puțin importante. De menționat doar hiperglicemia tranzitorie produsă prin acțiunea directă, glicogenolitică, a PGE1 la nivelul celulei hepatice și stimularea reflexă a eliberării de catecolamine, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]