670 matches
-
Creșterea jalei românești Și-a patriei belire...! Nu am reușit să fiu original, după cum observ, dar cine mai poate fi original, în limba română, în registru encomiastic? Din cele două cărți amintite mai sus reiese că sunteți de o maximă intransigență, mai ales cu colegii de breaslă și de generație. Cui acordați, totuși, iertare? De ce cu unele nume, recunoscute, drept "colaboraționiste", faceți mici (sau mari?) concesii? Dragă Adrian Alui Gheorghe, cei care, în opinia mea, au comis față de mine un păcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dai seama că numai cărțile nu l-au dezamăgit cu adevărat. Oamenii, prieteni sau nu, au confundat prea adesea vocile molatice ale destinului cu vocile stridente ale intereselor iar Luca Pițu, la intersecția vremurilor, a observat totul suflând în fluierul intransigenței. Cred că această postare l-a făcut enervant pentru multă lume, colegii săi, universitarii ieșeni, au pregătit Marea Revoluție din Decembrie votând, în mare parte, în 1989, eliminarea sa din universitate și trimiterea pe tarlalele învățământului... preuniversitar. Atunci, grozăvindu-ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așteptarea lui Godot devastează la Ionescu, nedebutanți care știu că cea mai sănătoasă morală și, în teatru, este să extragi morala după fiecare scenă - toți, oricât de progresiv le e impozitul, se proclamă martiri. Martir al ideii. Martir al propriei intransigențe. Martir al comitetului. Martir al Europei. Martir al criticii. Martir până și al difuzorilor de bilete în întreprinderi. Orice martiraj e o diversiune. Martiriul autorului de teatru tras pe roata regiei (și reciproca, de când tot regizorul se vrea creator cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cele două-trei țări schimbă ironii grele în apărarea pozițiilor diplomatice. Silvania zice: „Cel mai bun ministru de Externe al nostru este chiar generalul armatelor din Fridonia. Agresivitatea lui...”. Fridonia replică: „Cel mai bun general al nostru este chiar președintele Silvaniei. Intransigența lui...”. Mă întreb dacă din acest schimb de vorbe usturătoare nu s-ar putea ajunge la tratative. În primul rând, oricât de neplăcute sunt ironiile la casa omului, ele sunt oricum mai fertile decât bombardamentele. În al doilea rând, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de ani și, în prezent, pensionat medical, Ioan P. Popa scrie o poezie-discurs îndreptată cu predilecție împotriva comunismului și a democrației caricaturale de după 1989. Volumul Scrisoare către Pacepa (Universul Românesc, București, 2006) este admirabil din punct de vedere moral (dovedind intransigență, clarviziune, participare afectivă la viața colectivității), dar lipsit de valoare din punct de vedere literar. Autorul scrie ca în secolul XIX, și anume ca Bolintineanu, ca Alecsandri și de cele mai multe ori ca Eminescu, ceea ce nu înseamnă că intră în competiție
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și are și o imaginație înfierbântată. Nu mai rămâne decât să aflăm că și Veronica Micle era de fapt un agent CIA, care lucra sub acoperire și că l-a drogat pe poet cu săruturile ei, ca să-i mai tempereze intransigența politică. Vasile Rusu nu este primul „exeget“ care se lansează în ipoteze de acest gen, de un senzaționalism ieftin. „Predecesorii“ săi s-au dovedit însă ceva mai prudenți, păstrând în demonstrații o aparență de rigoare științifică. Autorul cărții Poetul suferinței
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acestora, ai căminului pe care l-a considerat tihnit, care l-a atras ca un magnet către liniște și căldură. Dar iată că totul s-a prăbușit fără nicio urmă de speranță de revenire la normal. Și aceasta nu din cauza intransigenței lui, ci motivat de hotărârea Iosefinei de a-și recupera numaidecât tinerețea pierdută, după cum zicea. Că cele mai multe dintre cunoștințele ei au făcut serviciu și s-au distrat cu colegii, în timp ce ea a crescut copii și a făcut gospodărie pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Personajul este cuprins de o forță ciudată care-l schimbă și îl face să se simtă puternic. Adoarme și în vis, devine Justițiarul. Cel în fața căruia nedreptatea nu mai poate exista. Cel care răspunde violenței sălbatice a vieții cu o intransigență talmudică. Se apropie de unul din dușmani care-l privește îngrozit. Căci, și Justițiarul visului, o știe, e înfiorător ca în vis să te pomenești față în față cu o ființă trează. Dușmanul se bîlbîie, ar vrea să fugă dar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
economia ideologiei lui Tintin, omul este privit nu ca o entitate interșanjabilă, producătoare de venituri taxabile, ci este înțeles ca prezența unică, investită cu misiunea de a lumina spațiul din jurul său. Este o variantă de personalism boy scout, responsabilă pentru intransigența cu care Tintin rezistă ispitelor și confruntărilor. Tintin este plasat pe fundalul unui secol XX cu care seria lui Hergé intră în dialog, la nivelul interogațiilor intelectuale și al imaginarului. Scenele din aventurile lui Tintin sunt extrase din realitatea documentabilă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a urmărit să înlocuiască nu numai nedreptatea cu dreptatea, ci să înlăture chiar cruzimea, atunci cer iertare instanței, dar nu pot decât să-mi exprim surprinderea pentru cele auzite ieri în această sală. Domnul procuror a pledat cu înfocare și intransigență pentru ceea ce credeam depășit. Pentru aplicarea legii talionului. Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Crimă pentru crimă, acesta a fost de fapt îndemnul pe care ni l-a făcut domnul procuror. Care e în fond logica sa? A murit victima
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cămașă, viitorul se întorcea din nou în trecut, tot timpul a câte zile are un an, a câți ani are o zi, a câte secole, un deceniu și a câte milenii are așteptarea. Cream Timp asemenea Penelopei. Aveam răbdarea și intransigența ei, știind că toate acestea se vor scurge într-un trecut așa de îndepărtat, încât nu-l poți ajunge nici cu gândul, atunci când voi fi cu tine, iubitul meu! Autorule, șterge-mă din carte pentru că eu sunt propria mea creație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă apucasem s-o ancorez de existența mea. Semeția ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simplă asprime a unei fete inocente, care se apăra cu prea multă vigoare de o primejdie prea mică. În orice caz această intransigență excesivă mă punea atâta pe gânduri, dar îmi trezise ambiții nemăsurate. Am prins de veste că era prietenă cu fata proprietarului. (Familia acestuia locuia într-un mic palat alături de hardughia noastră cu mansarda despre care se vorbea că va fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acolo de unde ai rămas. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia întotdeauna s-o iei de la început. Tot ce clădisem între două săruturi se năruia peste noapte și zidirea trebuia reîncepută de la temelie. Într-adevăr, situația devenise critică. Intransigența ei, împinsă dincolo de orice limite, îmi aminti de eroina din Le Disciple. Ce ar fi dacă aș pune în aplicare faimoasa metodă a lui Robert Greslou? Adică s-o înduioșez prin suferințele mele, să-i trezesc compătimirea de soarta mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trezește suprarealist. Trăim doar în secolul vitezei!”, ceea ce în esență e corect... Mai mult decît un sîmbure de adevăr conține și afirmația potrivit căreia libertatea anarhică a avangardiștilor de la unu și 75 HP (dar, evident, nu numai...) se asociază cu intransigența dogmatică și cu un „colectivism”/anonimat al expresiei: „Tirania anarhicilor este cea mai sălbatică încătușare a libertății, deși aceasta e revendicată violent. Fiecare adept nou se simte fericit dacă activează în sensul și vederile maeștrilor”. O bizar de favorabilă propoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se adunau pe cerul sufletului ei de femeie puternică și frumoasă peste care trecuse atâtea necazuri dintre cele mai grele. Victor Olaru era cercetat de noile organe În legătură cu modul de comportare față de orânduirea ce abia se instaura. Atitudinea sovietică de intransigență față de „dușmanii poporului” era preluată și „Înobilată” cu elemente autohtone ale așa numitei dictaturi muncitorești. O condamnare pe motive politice era inevitabilă. Oamenii marii așezări rurale, localitate a cărei importanță, În noile condiții, crescuse brusc, Începură să arunce cu vorbe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tu, care-ți amărăsc bătrânețea. Oricât de mult te-ar mira că un necunoscut îți spune o vorbă atât de ciudată, mă leagă de tine ceva care, în același timp, mă desparte. Și eu gândesc cu inima, Galilei, chiar dacă, prin intransigența mea, ți-am lăsat, poate, impresia că am o gândire uscată, care nu vede că, în afară de adevăr, viața mai are și alte puncte de sprijin. Numai că inima mea s-a înăsprit într-o împrejurare după care nu mă mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu era prea tare pentru ca să-i turbure credința. Nici o criză nu dura prea mult ca să-i zădărnicească echilibrul. Iubea cartea, pentru că știa că atât inteligența cât și geniul sunt daruri ale lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea lui de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
considerau că puteau fi smulse din somn fără să reacționeze cu o iritare excesivă, și era foarte posibil ca situația complicată să sfârșească prin a se rezolva în modul cel mai fericit pentru fugarii îngrijorați, dacă n-ar fi fost intransigența feroce a ministrului apărării, care a pus, simplu, piciorul în prag, Fără ordinul meu nu trece nimeni, a spus el. Așa cum, desigur, v-ați dat seama, comitetul uitase de el. Se va spune că un ministru al apărării nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decît simple, ori așa, ori altminteri, tertium non datur ! și exemplele ar putea să curgă pe încă multe pagini. Dar nu acest gen de discuții amicale mă interesează sau nu ele în sine, ci faptul că un anumit soi de intransigență pripită, care este de mult regula în spațiul public, a ajuns să se reverse și în astfel de contexte private, în afara oricărei mize reale. Nu psihologia unor persoane este problema, ci fenomenul social de masă. În acest sens, a devenit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ani nespovedit, neîmpărtășit și fără lumînare. L-au găsit vecinii căzut deasupra ligheanului În care urina noaptea. Se pare că schizofrenia nu este ereditară, În schimb vocația eșecului i s-a transmis prompt primului urmaș odată cu onestitatea, cu discreția, cu intransigența, cu fuga de societate, cu dezinteresul lui pentru exterior - Își neglijează nu numai ținuta vestimentară, dar și respectarea unor convenții indispensabile care consolidează relațiile dintre oameni, mici atenții, contraservicii, cadouri, felicitări. CÎnd mă conduce pînă la stație ca să-și cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înțeles că nu putea accepta să intre În arena gladiatorilor. Neputința de a juca rolul eroului a făcut din el un erou adevărat. Poate că resentimentele lui de moment Împotriva celor care pășiseră zgomotos În arenă au fost replica unei intransigențe nemotivate sau a unei incompatibilități. țOare de ce nu putem despărți arena gladiatorilor de arena circului și de ce clovnul și mortul au În ochii noștri trăsături atît de asemănătoare?) Dar acest exil, acești oameni Își asumaseră riscul, pactizaseră cu o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
burgheză", ajunsese să predea la o școală elementară din cartierul Tei, l-a avut elev pe fiul lui. L-a lăsat corigent, bruftuluindu-l în fața clasei, după care, acasă, i-a explicat că a vrut să dea un exemplu de intransigență. Oricum, grija "unchiului George" de a mă ignora (îmi zicea "Paler" când îmi făcea vreo observație) a fost, inutilă. După o vreme, s-a aflat că eram nepotul lui "Șoacățu". Faptul m-a făcut, brusc, interesant în ochii unora, care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prețul abject al comodității. Hai, gîndește-te... În curînd am să-ți arăt ce Înseamnă curajul. Viața nu trebuie trăită oricum”. „Nu Înțeleg ce vrei să spui” Îngăimai. „Ai să Înțelegi În curînd!” Îmi răspunse. Rostirea nu-și pierduse nimic din intransigența pe care i-o știam, dar căpătase tonuri plușate, Încetinite alunecări intime, o anumită știință a pauzelor ce puteau fi reprezentate (datorită respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
continuă jurnalul printr-o anchetă asupra morții lui Ladima. Scrierea este dominată de o întrebare fundamentală, care pare a fi și ideea esențială a cărții: " Adică soarta poetului în societate să fie ridiculizată și să fie sortită eșecului? "Talentul și intransigența lui morală", adică elementele prin care se detașează de ceilalți, să Întrebările lui Fred Vasilescu rămân simple ipoteze neliniștitoare și profunde, dar misterul lui Ladima rămâne nedezlegat. Se accentuează chiar și misterul celui care-și pune întrebările, pentru că nu poate
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
căutate în formele mai modeste de organizare și manifestare a vieții religioase. Astfel, în sudul Banatului și Olteniei, reintegrate Imperiului, în secolele IV-VI, credințele vechi păgâne au fost încurajate un timp de politica religioasă tradițională a unor împărați, de intransigența față de creștini și de staționarea unor trupe, instrumente ale politicii imperiale. Așa de exemplu un altar roman de la Drobeta dedicat lui Jupiter, de către un tribun pentru oamenii săi din trupă, este o manifestare a păgânismului oficial într-o localitate aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]