1,119 matches
-
altă interpretare a artei transgenice, în direcție postumană sau postbiologică, vezi Causey, 2002Ă. Deși este entuziast în potențialul artistic al remodelării corpului din perspectivă transgenică, Eduardo Kac chestionează în mod sceptic posibilele probleme ideologic-politice ale biopirateriei cu material genetic, ale intruziunii controlului și ale manipulării informației genetice în alte scopuri decât cele artistice și științific-medicale pozitive. În această viziune paradoxală, arta transgenică este chemată să reflecteze asupra implicațiilor culturale și identitar-umane (ontologice, științifice, sociale, eticeă ale biotehnologiei. Imaginea-organism transgenică, implicată cultural
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe problemele subiectului și ajungând la granița anarhismului liberal. Astfel, deplânge abolirea subiectivității active pe măsura dispariției realității, imobilizarea spectatorului uman în fața vitezei tehnologiilor și motorizarea inertă a trupului. Scrierile sale îl afișează drept un profet al rezistenței umane în fața intruziunii tehnologiilor în toate domeniile vieții, drept un militant care ia atitudine critică radicală, abordând implicațiile teletehnologiilor cu îngrijorare existențială. Avertismentele sale devin uneori extremiste din dorința de a lua o poziție activistă, de a opune rezistență ideologiei entuziaste a vizionarilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să fie destrupate în noile contexte post-transumane ale spațiului virtual și utopiile prin care se exprimă credința în libertatea tehnologică nelimitată, în omnisciență și imortalitate. Provocându-i atât pe apărătorii umanismului, care militează pentru integritatea umanului și a umanității în fața intruziunii tehnologiilor, cât și pe literații care resping cultura tehnologică, acest tip de postumanism este în același timp critic față de pretențiile exagerate și lipsite de precauție ale transumaniștilor. Iată o încercare de definire a acestei direcții teoretice, o posibilă și parțială
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a identității corporal-mentale, o parte deopotrivă integrantă și dezintegrantă. Logica postumană instituie integritatea noului organism tehnologic, însă logica umană păstrează sentimentul anxietății în legătură cu destructurarea corpului și cu destabilizarea identității. E vorba de raportarea tensionantă, conflictuală la prezența ubicuă sau la intruziunea tehnologiilor acutale. Spre exemplu, am văzut în ce măsură impactul subiectiv al inserării tehnologiei în corpul biologic poate consta nu numai în teama față de fragmentarea mașinală a organismului, ci și față de dislocarea tehnologică a eului 25. O concluzie a acestui studiu este
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mișcare a unui teritoriu subiectiv: deteritorializare și reteritorializare a identității. Intensificarea proceselor de conectare, de întrerupere și de reconectare este marca identității poziționate permanent la o interfață sau într-o rețea, ca multiplicitate a întretăierilor nomade, hibride și diferențiale. Suportând intruziuni protezice, interfațări ale alterității, incursiuni ale biogeneticii, postumanul, intermediar și evolutiv, amalgamează interiorul și exteriorul, subiectivul și obiectivul, artificialul și naturalul, ficționalul și contingentul. Deopotrivă identitate și dezidentificare, identitatea postumană este o teritorializare a contradicțiilor: un spațiu al contestării și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și „reformatarea” percepției și a identității, în raportarea la noile mașini comunicaționale, însă aceste fenomene și procese ale virtualizării se derulează în termeni materiali și organici. Modelele tehnoculturale prezentate (cyborgul, avatarul sau mutantul genetică presupun atât prezența biologică, cât și intruziunea protezei, a interfeței cibernetice sau a genei străine, indiferent dacă aceste modele sunt ficționale sau existențiale. Se concretizează, astfel, o paradigmă ontologică hibridă care atrage după sine o schimbare de paradigmă perceptivă, ideologică, socială etc. Trăsături ale spațiului virtual pot
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de estimare a dispersiei emisiilor poluante în atmosferă pri intermediul coșurilor de dispersie. Pe baza acestui model se poate evalua impactului potențial al poluanților asupra calității aerului atmosferic, luând în calcul următoarele condiții ipotetice: există o stabilitate atmosferică uniformă (stratificată), intruziunea poluanțior făcându-se în toată masa atmosferică; turbulența atmosferică se produce conform legilor de difuzie a gazelor, fapt care face ca diluarea poluanților pe direcția orizontală sau verticală să poată fi descrisă de o ecuație gaussiană; emisiile poluante intră în
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]
-
debarale, balcoane, baia. Las-o pe actriță pentru alt joc... Au rămas dependințele și filosoful. Răul lovește în punctul cel mai vulnerabil. Cu o pasivitate care e un al nume al bicisniciei, descumpănite gazdele cedează neașteptat de ușor în fața cinicei intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu o strîngere de inimă, ca un spasm al conștiinței, la rușinosul viol. Pînă și pe răzvrătitul Alex îl surprindem exersînd, la ghitară, acordul rusesc! Ca să nu-i mai supere prea mult pe ocupanți, timorați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația ingenioasă a conflictului, de culoarea ei, iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de bloc, diapedeza lor nestingherită, ocupația amabilă și împăciuitoare la care se dedau vorbesc despre o temă a ingerinței, temă ce s-a mai dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context și cu alte mijloace firește
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
creștere se va fi copt, adică atunci cînd mijloacele de interpretare și rezolvare a vieții se vor fi perimat iar cele care ne-ar trebui nu există încă, fostul echilibru își va reclama agresiunea, dezechilibrul de care are nevoie. Ingerința, intruziunea este o agresiune aplicată omului de către om. Insidioasă și disimulată, traumatizează și desființează. Dar aceasta se întîmplă numai pînă cînd cel agresat reușește să-și declanșeze resorturile autoagresiunii. Smulgîndu-se din imobilitate, dureros dezechilibrat, el intră într-o nouă mișcare, aude
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de limbaj ce impune normele de adevăr ori de validitate a oricărei cunoașteri demne de acest nume na putut să-i lase indiferenți pe cei care sînt responsabili de viața cetății. Puterea de distrugere fără precedent a armelor nucleare și intruziunea biologiei moleculare în ceea ce avem noi mai intim patrimoniul genetic fascinează, derutează, îngrijorează. Prăpastia între elita infimă aflată în posesia "cunoașterii" și cei care suportă consecințele acesteia în viața de toate zilele n-a încetat să se adîncească. A devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
invadeze lumea". Experiența și priceperea sînt importante pentru acești medici și/sau biologi a căror profesie face apel la aceste două componente esențiale. Denunțînd "ignoranța politicienilor și orgoliul filosofilor literari față de această uimitoare aventură a gîndirii pe care o reprezintă intruziunea metodei experimen-tale în viața societăților noastre", cei care voiau să creeze punți între discipline o făceau în modul cel mai agresiv cu putință. Concepțiile foarte pozitiviste din acest text sînt reluate de Alain Laurent într-o notă da-tînd din septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
rapid si mai eficient la rezolvarea conflictului; în mod tradițional, tehnica intervenției terței părți (medierea, arbitrajul, consilierea etc.), este eficientă atunci când intensitatea conflictului e puternică; părțile în conflict pot privi intervenția terței părți si ca pe o inoportună si nedorită intruziune; disputanții pot dori să-si rezolve conflictul printr-un acord între ei. Dispoziția pozitivă reduce comportamentul agresiv, facilitează concesiile si creativitatea; de altfel, trebuie făcută o distincție între rolul profesorului ca mediator si rolul de arbitraj al acestuia (atunci când, în
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
este textul eminescian ca voință auctorială, iar nu textul în convențiile editorilor de până la Perpessicius și ediția sa din 1939: "M. Eminescu. Poezii tipărite în timpul vieții". În spriritul acelei voințe auctoriale a Poetului, și despărțindu-se de Perpessicius ce susține intruziunea lui Maiorescu, N. Georgescu oferă scenariul probabil al ediției princeps, un fel de "Eminescu par lui même", fascinant și convingător ghid de reinițiere în intimitatea artei poetice eminesciene, dar și un manifest de apărare și ilustrare a adevărului textual, formele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prin decizia de a depăși naivitățile începutului, stilul personal(izat), supus unei direcții lirice, ori artificial moralizatoare etc., etc. Realismul impusese modelul absolut în formula "obiectivă": impersonalizarea povestirii, al cărei ideal era să pară o istorie desfășurîndu-se de la sine, fără intruziunea autorului sau a vreunei "conștiințe" intermediare. Utopia romanului stătea în voința depersonalizării. Firește că, ieșit din sfera comentariului "auctorial", genul avea să-și creeze alte instanțe ordonatoare. Însăși "imparțialitatea" presupune rigoarea unei "priviri neutre", "din afară" (exotopice). O asemenea egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
toate unghiurile și din toate punctele de vedere. În același timp, orice formă de indiscreție vizavi de persoana sa, orice întrebare privind gândurile, sentimentele sau planurile sale exprimate de apropiații săi era privită ca o adevărată ofensă și ca o intruziune în intimitatea sa. Nu trebuie însă să uităm că, indiferent de cât de profund și de sensibil era, în anii 1640 Ludovic era totuși un copil și se comporta ca atare. În lucrarea apocrifă intitulată Mémoires inédits de Louis-Henri de
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
continuă să relateze evenimentul:,,Asemeni unei statui de marmură, a stat dreaptă, plină de fermitate, fără să se miște. Și băiatul-rege, urmând exemplul reginei mamă, a rămas nemișcat, cu ochii închiși, ca și cum odihna nu i-ar fi fost tulburată de intruziunea supușilor rebeli. A fost un eveniment unic și care a marcat viața mamei și a fiului.“31 (trad. n.) După eliberarea prizonierilor de rang înalt și plecarea lui Mazarin în exil, prințul de Condé devenise din ce în ce mai arogant. Într-o lucrare
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
din fața poștei din București nu o poate vedea decât în alb și roșu. La fel și personajele care populează piațeta. Prin transfer atributiv, domnul cu baston și mustață, măturătorul și doamna cu rochie roșie prezintă aceleași însușiri cromatice. Toate aceste intruziuni ale visului în real și ale realului în vis nu fac decât să ,,zdruncine cu totul credința într-o realitate bine închegată și sigură de dânsa"318, în care personajul se pare că poate ,,introduce oricând schimbarea"319 care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
coloane a poștei și în față Casa de Depuneri, cu aceleași magazine și aceeași grădiniță, cu trecători și automobile, exact cum se prezintă în realitate, dar toată, până în cele mai mici amănunte, albă, cu totul și cu totul albă"426. Intruziunea agresivă a socialului în vis, prin culoarea specifică bolii, alb, exprimă clar, în cazul de față, existența unui alt ,,nivel de realitate" care păstrează însă reminiscențele realității din care eul provine. Pentru ca eul să aibă experiența unică a unui ,,subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
felurite, mefistofelice travestiuri, atribuindu-și și asumându-și a posteriori ideile cele mai iscusite sau cele mai pustiitoare din istoria omenirii, preluate și puse în practică de conducătorii lumii. Jean d'Ormesson este și un expert în biografia romanțată, dovadă intruziunea în biografia lui Chateaubriand, menită, evident, să acrediteze versiuni compatibile cu temperamentul, geniul și viața amoroasă a poetului catolic (o fixație și un reper absolut pentru autorul romanului "Din voia Domnului" Editura Univers, 1993), punându-l pe jidov să-i
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de vreme ce el accepta ca pacienta să facă uz de antidepresive și barbiturice, să facă parte din familia lui, să-i negocieze contractele și încasările, și de ce nu, să-i supervizeze decupajele și replicile din câteva filme. Dacă aceste probe de intruziune și transfer sunt neîndoielnice, persistă întrebarea: ce rol a avut Greenson în moartea actriței? De ce și-ar fi dorit celebra vedetă de cinema, nu atât prin roluri, cât mai ales prin viața sa alimentată premeditat sau nu, de scandaluri sexuale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
matern cu care are o relație aproape conjugală, cuibul protector din care copilul fusese smuls și la care adultul Jonathan în chip subconștient tânjise. Traumatismul sufletesc la care fusese supus îl va fi marcat definitiv, spaima lui de schimbări și intruziuni devenind de-a lungul deceniilor un sindrom. Așa se face că într-o bună zi, când dă cu ochii de un porumbel intrat pe geamul uitat deschis, Jonathan realizează că pentru el e sfârșitul. Intrusul venise, după mintea protagonistului, în calitate de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la un evantai de senzații infinitezimale, vertij și derealizare, efectul de binoclu, tot acest arsenal psihotic este adus în pagină spre a zugrăvi tabloul clinic în care Jonathan e captiv, strivit între simțul paranoid al datoriei (prestigiul profesional) și obsedanta intruziune a porumbelului. Indiferența bine temperată la spectacolul lumii devine ură și mizantropie cosmică, ce se revarsă într-un climax al înfierării tuturor celor ce nu erau ca el, stăpânul exigent al propriei puteri simbolice. Monologul interior, doldora de revoltă teoretică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
alt tărîm, unei alte mitologii. La nivelul regimului diurn intervine „complexul supravegherii” al ochiului care explorează și scanează realitatea. În fond Cătălina nu este altceva decît mitemul „comorii ascunse” vegheată de pajul Cătălin care se opune, cum este și firesc, intruziunii eroului salvator, al căutătorului de Graal, al războinicului, al temerarului care În orișice scenariu mitic vrea să-și Însușească sau să salveze din regatul maurilor prințesa Înlănțuită. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. O metafizică sublunară ochiul „ Ware nicht das Auge
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
În vis ființa se dezlipește de mundan pentru a putea zbura În sensibil, În noumenal, astfel Hyperion este desemnat ca “operator pneumatic” și totodată ca „modelator oniric” ... „iară ochiul Închis afară Înlăuntru se deșteaptă”. Citim aceste versuri În următoarea cheie : intruziunea eroului pe cale onirică pregătește apariția sa corporală. Puntea onirică este un element de persuasiune, de Întărirea legăturilor Între magician și fata de Împărat. În vis se șterg toate determinările iar fata de Împărat este smulsă din tectonica Împotrivirii, este un
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]