1,058 matches
-
în istoriografia modernă sub numele de hittiți a dominat Anatolia în timpul celui de al II-lca mileniu (vechiul regat, ~ 1740-1460, și Imperiul, ~ 1460 până în jur de ~ 1200). Subjugându-i pe hattieni - cea mai veche populație anatoliană căreia i se cunoaște limba - invadatorii arioibni au inaugurat un proces de simbioză culturală care s-a prelungit mult timp după prăbușirea creațiilor lor politice. La puțin timp după ce pătrunseseră în Anatolia, hittiții au suferit influențe babilonicne. Mai târziiK mai ales în timpul Imperiului, ei au asimilat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
p. 160. 48. Un panteon canaanean: Ugarit Cu puțin înainte de ~ 3000, o nouă civilizație, aceea a bronzului vechi, apare în Palestina: ea marchează prima stabilire a semiților. Urmând modelul Bibliei, îi putem numi "canaaneeni", dar acest nume este convențional 20. Invadatorii se sedentarizează, practică agricultura, dezvoltă o civilizație urbană. Timp de mai multe secole, alți emigranți se infiltrează în regiune și schimburile cu țările vecine, mai ales cu Egiptul, se înmulțesc. Către ~ 2200 civilizația bronzului vechi este ruinată de irupția unei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de o mare diversitate și neasemuită frumusețe. Importanța istorică. Carpații, sunt atât de profund Înrădăcinați În conștiința colectivă a neamului românesc și ca urmare a faptului, că ei au reprezentat dintotdeauna, cetatea naturală de apărare și de rezistență În fața numeroșilor invadatori, care i-au calcat hotarele. Dacă zonele de deal și de câmpie, puteau fi ușor atacate, traversate și cucerite, problema se schimbă magistral În zona montană. Aici românul a găsit și casă, și cetate, dar și izvor al vieții. Văile
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
izolare a procesului, o reacție de „sigilare” prin „bariera fibrino-imunoleucocitară” cu apariția „spălatului plăgii” adică „sectorul al IIIlea”. Celulele reactive elaborează și produc citokine de reacție, radicali reactivi toxici de O2, a căror semnificație biologică ar fi distrugerea germenilor microbieni invadatori. Atunci când acest „al doilea sector biologic” de comandă și autoprotecție cedează, tendința generalizării inflamației devine reală și manifestă. Fenomenul inflamator poate urma mai multe etape: - etapa când fenomenele inflamatorii rămân cantonate în aria focarului inflamator, manifestându-se sub forma fazei
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
microbiană saprofită a unui organ, piele, intestin cu microorganisme care prin ele însele reprezintă o barieră față de infecția cu germeni patogeni. Desigur în caz de apărare scăzută a organismului, neoplasm, HIV/SIDA, sindrom nefrotic, sindrom anemic, acești „paznici” pot deveni „invadatori” provocând infecție așa cum este peritonita ciroticului prin penetrația microorganismelor din intestin în lichidul de ascită în condiții de apărare imunitară scăzută. Aparent, tratamentul peritonitei acute difuze s-ar reduce conform dictonului „Ubi pus ibi e vacuo” la evacuare chirurgicală a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
a pune mâna, prima parte a sintagmei - Gaghal; și „lai” - înrudit cu germanul leute (oameni), rus - liude - și cu româneștele lae, liotă (ceată de oameni), care explică situația inițială a vlahilor - lai cum își mai spun, de oameni ocupanți, coloni, invadator, cuceritor. Cât privește macrotoponimul Llah = Valahia, poate fi evoluția etnonimului german ostrogot și gepid Ualah. Se știe că în secolul al XVII-lea o parte din istroromâni se chemau lahi-lai. Cercetarea atentă a acestei populații ar putea coborî în timp
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
limbă știută din sudul Dunării. Slăbit din cauza luptelor cu care adversarii externi, slavi, avari, bulgari și arabi, dar și de luptele interne dintre inconoduli și iconoclaști, Imperiul nu mai putea să- și protejeze supușii, care erau luați în robie de invadatorii barbari. Așa, de exemplu, Crum, hanul bulgar, după de pradă cumplit Thracia, ia cu asalt Adrianopolul, unde va sta timp de 30 de ani , unde va trăi în simbioză cu dacii sălbatici, organizați în cete . Refacerea Imperiului, începând cu secolul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
numite astăzi în mod denaturat arabe. Cum religia islamică interzice cu desăvârșire orice reprezentare zoomorfă sau antropomorfă în artă, maurii au folosit hârtia pentru a crea, prin pliere multiplă, forme și corpuri geometrice din ce în ce mai complexe. Spaniolii i-au alungat pe invadatori, însă îndoirea hârtiei a rămas ca un obicei popular în sud vestul continentului european, îmbogățindu-se cu reprezentări ale unor vietăți și forme din natură. Un exemplu al creativității spaniole în tehnica origami este pajarita ─ o mică pasăre din folclorul
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
pe cât se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au fuzionat cu figura Sfintei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe cât se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au fuzionat cu figura Sfintei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bărbații, de la adolescent la bătrân, adunând 40000 de osteni. În acest număr sunt cuprinși și străinii: 5000 secui și 2000 de polonezi. Oastea lui Ștefan s-a arătat la hotar, dar nu a intrat direct în luptă, au început hărțuirea invadatorilor, otrăvind fântânile, podurile erau distruse, grânele au fost îngropate, stogurile de fan pârjolite, satele erau distruse, astfel încât turcii și animalele lor răbdau de foame. A lăsat întregi satele înspre Bârlad și Vaslui. Ștefan i-a atras astfel cu viclenie, pe
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
un viguros temei etic, așa cum și eticul, la anumită altitudine, devine operă de artă“. Din atare lectură, Ibrăileanu iese restituit, lămurindu-se în sfârșit acele stranii discontinuități neexplicate de monografii confiscați fie de „socialismul“ (fals!) al criticului, fie de estetismul invadator al scrisului său târziu. Adela sau dragostea și actul lecturii Piesa de rezistență este, bineînțeles, interpretarea Adelei. Aici, Antonio Patraș operează o lectură atentă, beneficiind de toate armele unui subtil vânător, a romanului lui Ibrăileanu, în paralel cu însemnările critice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de la Plevna. Bărbatul nu are privilegiul eroismului. Iubirea nu este singura care preocupă gândurile femeii. Și aceasta este bravă uneori și nu prețuiește nimic mai mult decât curajul și forța, atât de necesare în această țară de nesfârșite lupte împotriva invadatorilor. Există o legendă în care o prințesă este atât de eroică încât trece drept prinț. V-am spus povestea în care o soție asistă la duelul dintre soțul ei Ghiță și rivalul său Aram, gata să se dăruiască învingătorului. Și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în realizarea RI. Recunoașterea antigenului (Ag) de către anticorpul (Ac) corespunzător conduce la realizarea complexului Ag-Ac. Formarea acestuia mobilizează alte componente ale sistemului imunitar cum ar fi limfocitele T, care stimulează limfocitele B să producă și să secrete anticorpi specifici antigenului invadator. Asemenea limfocite T, capabile de a induce limfocitelor B capacitatea de a secreta anticorpi, s-au numit celule T helper. Formarea complexului Ag-Ac declanșează totodată procesul de distrugere a antigenului, proces în care rolul major revine complementului. Acesta este o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
capacitatea de recunoaștere a componentelor self normale să fie eliminate. Fenomenul acesta s-a numit deleție clonală. Efortul coordonat al tuturor acestor componente celulare și moleculare ale sistemului imun este concretizat în realizarea unui răspuns imun eficient cu atacul asupra invadatorului și distrugerea acestuia, precum și repararea leziunilor provocate. Punerea la punct a unui test simplu numit testul limfocitotoxicității (fig. 1.4) în care se utilizează reactivul albastru tripan a permis evidențierea reacțiilor pozitive sau negative pe care sistemul imunitar le poate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu avantgardă și ariergardă, cu cercetași, informatori și spioni, cu ambuscade și răpiri, cu infanteriști și artilerie grea, cu luptători din linia întâi și din spatele frontului, o luptă pe viață și pe moarte, un război nemilos al „stelelor” imunocitare, cu invadatorii distrugători de „civilizații” celulare. Descriem astfel sistemul imunitar, nu neapărat prin prisma amprentei puse asupra intelectului nostru de civilizația tehnocrată și belicoasă, în a cărei pânză de păianjen suntem captivi, ci mai curând, sub imperiul profundei impresii pe care ne-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
După nașterea organismului, toate elementele figurate ale sângelui își au originea în măduva osoasă hematopoietică. Etapele inițiale ale diferențierii celulei B mature circulante, dar neproliferative, se desfășoară în absența antigenului. La contactul cu antigenul, clona de limfocite B specifică antigenului invadator proliferează și se angajează în sinteza de anticorpi complementari antigenului. Prin diviziunea fiecărei celule activate rezultă două celule: una se diferențiază în celula plasmatică producătoare de anticorpi, iar cealaltă rămâne nediferențiată, ca o celulă de memorie pentru antigenul stimulator. Celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a unei populații specifice de celule B sau de celule T generată de prima expunere la un antigen, poartă numele de răspuns imun primar . Se produce un număr mare de limfocite B sau de limfocite T cu specificitate pentru antigenul invadator. Fiecare populație de asemenea limfocite reprezintă o clonă a celulei care a răspuns inițial la prezența antigenului. Celulele B secretă mari cantități de anticorpi, aceștia fiind dominanți în populația de imunoglobuline a organismului. După ce se realizează un răspuns imun primar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
număr uriaș de celule bacteriene (circa 1014), chiar mai multe decât propriile sale celule. La vertebrate, apărarea este asigurată de complicate mecanisme celulare și umorale, de rezistență și imunitate. Funcția esențială a sistemelor de apărare este protecția față de agenții patogeni invadatori. Interacțiunea permanentă cu microorganismele are un rol hotărâtor în dobândirea complexității structurale și funcționale a sistemului imunitar. Dovada o constituie faptul că la animalele germ-free (axenice), numărul limfocitelor B și titrul anticorpilor (Ac) serici naturali sunt de 5-10 ori mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu microbi. Injectarea bacteriilor Gram-negative și Gram-pozitive în cavitatea corpului insectei induce diferite pattern-uri de expresie genică antimicrobiană, ceea ce s-a considerat a reprezenta dovada că mecanismele de recunoaștere a microbilor au capacitatea de a diferenția între diferiți patogeni invadatori. Ciuperca entomopatogenă Beauveria bassiana activează selectiv expresia anumitor gene precum gena drosomicinii care codifică peptide cu activitate antifungică, iar infecția naturală cu bacteria Gram-negativă Erwinia carotovora carotovora induce preferențial expresia genelor antimicrobiene precum gena diptericinei. Dimpotrivă, injectarea sporilor de Beauveria
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de suprafață, bacterian sau la alt parazit, IgA poate lega receptorii pe celule inflamatoare, ducând la distrugerea antigenelor prin mijloacele citotoxicității mediate celular, dependente de anticorpi (ADCC). Mai mult, legarea sa de antigenele suprafeței virale sau microbiene poate limita mobilitatea invadatorilor și preveni astfel legarea acestora de epiteliul mucoaselor, fenomen denumit „excludere antigenică”. În acest context, IgA secretoare poate juca rolul primei linii de apărare a organismului față de nonself. Structura unică a IgA îi conferă acesteia rezistență la proteoliză. Ea joacă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
răspunsul imun conferă speciei capacitatea ereditară de a da un răspuns imun la orice element non-self, materializată prin conturarea unei norme de reacție imunitară. Natura răspunsului imun dat într-un anumit moment al vieții individului, este determinată de natura antigenului invadator în acel moment și presupune ca din spectrul normei de reacție imunitară să fie selectate acele elemente care vor avea capacitatea de a contracara antigenul prezent, recunoscând cu înaltă specificitate natura acestuia. Teoria selecției clonale admite că rearanjamentul de segmente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gena rezultată va fi transmisă stabil, în cursul diviziunilor mitotice succesive, pornind de la celula B inițială, care s-a angajat pe calea maturației, adică a diferențierii tuturor celulelor-fiice ale sale, rezultând clona de celule B producătoare a anticorpului corespunzător antigenului invadator. Toți componenții clonei de celule astfel rezultate vor avea o aceeași specificitate de antigen codificată de cistronul recompus, rearanjat, din segmente genice imunoglobulinice individuale, distincte. Această conservare a rearanjamentului de segmente genice imunoglobulinice este posibilă datorită mitozei, care conservă „memoria
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasică” și calea „alternativă” (fig. 7.1);lincajul lui C2, cât și al factorului B, cu complexul major de histocompatibilitate (Allen, 1974). În ambele cazuri redate în figura 7.1, reacțiile complementului au loc, de obicei, pe suprafața unui patogen invadator, cum ar fi o bacterie. C1-C9 și factorii B și D sunt componente reactive ale sistemului complement. Sistemul este reglat și de alte componente care nu sunt arătate în figura 7.1. LIZA CELULARĂ Este tentant să se admită că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
antigenelor extracelulare. Dacă antigenele prezentate prin intermediul moleculelor CMH clasa I sunt molecule endogene, deoarece ele derivă din molecule sintetizate în interiorul celulei prezentatoare de antigen, antigenele asociate cu moleculele CMH clasa II sunt molecule exogene, deoarece provin în urma hidrolizei componentelor patogenilor invadatori. În plus, celulele T capabile să recunoască și să răspundă la antigenele asociate cu moleculele CMH clasa I sunt diferite de cele care răspund la antigenele prezentate în asociație cu moleculele CMH clasa II. Recunoașterea antigenelor asociate cu moleculele CMH
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]