550 matches
-
primejdia colosului asiatic de la Răsărit, atunci ne vom fi înșelat într-o oarecare măsură. Până atunci, prigoana împotriva legionarilor a început cu mai multă furie, arestările sunt tot așa de numeroase ca pe vremea lui Carol și a lui Antonescu, invectivele presei de stânga sunt tot așa de înveninate și alături de adevăr ca acelea de pe vremuri din „Adevărul” și „Dimineața”, ai căror demni urmași sunt „Semnalul”, „Jurnalul de dimineață” și celelalte „tribune” de ambiții mai mult sau mai puțin îndreptățite. Continuitatea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
întors din sud-vest. Ești obsedat. Chiar ăsta e cuvântul: obsedat. Nu se poate chiar așa! Avea dreptate. Îmi venea să intru în pământ de rușine. De ce mă ocup eu de băiatul ăsta care nu merită nici atâtea laude, nici atâtea invective? Un critic oarecare, umflat cu pompa din motive care mie îmi scapă. S-ar putea ca tocmai încrâncenarea mea să-l salveze pentru posteritate. — Acum devii tu megaloman! mă trage Pastenague de mânecă, dar cine mă mai poate opri... — Ai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cetății Neamțu, replică dizgrațioasă la Ruinurile Tîrgoviștii de Cîrlova: Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoșești, Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăvești. Poetul e un misogin sarcastic, cu veleități de witz romantic și cu invectiva ridiculă: Te hlizești, nelegiuito, și îți bați chiar joc de mine, Dar gândește că cuțitul poate fi și pentru tine. DANIIL SCAVINSCHI Oamenii epocii înțelegeau pe poet ca pe o ființă singulară, apăsată de soartă. Ideea damnării există în privința lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mijloace Se supun câte există, Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă, Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera și nu ai teamă. Satira lui Eminescu e swiftiană: în locul invectivei, mitul ermetic. Metoda mitologică e folosită și în așa-zisa "filozofie", unde în locul obișnuitelor divinități apar unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl. Procedeul, și al lui Goethe, nu se deosebește profund de al anticilor, care dădeau zeilor valoarea unor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și suprarealist. Saraha este expunerea unei lupte între două forțe: prudența cărturăresei Saraha și răutatea multiformă a vecinilor. Chiriașa unguroaică din curte și-a pus copilul în geam să spună clienților cărturăresei că Saraha nu e acasă. Cărturăreasa reacționează verbal (invective, insulte). Chiriașa strică soneria de la poartă. Saraha pune în geam un bilet: "Sunați, sunt acasă". Unguroaica strică haznaua spre a împiedica pe clienți prin inundarea curții și amenință că va da foc casei. Saraha desparte curtea în două cu un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și smerenia muntenilor n-are destule cuvinte de laudă. Această deosebire sufletească, dacă e, s-ar putea explica poate și prin deosebirea elementelor etnice care au luat parte la formarea muntenilor și a moldovenilor 1. (Alecsandri 2, întotdeauna gata de invectivă, zice că muntenii sunt romîno-bulgari, ceea ce e fals.) Dar, în sfârșit, acestea sunt ipoteze și elementul etnic-ereditar e greu de calculat. În rezumat. În Moldova există o tradiție pe care o respectă moldovenii. De aceea, depozitară a tradiției, îi este
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca de niște palavragii, care se laudă că ei au făcut totul, cum se laudă Clevetici, când zice: "Vreu mai întîi consacrarea aptului de la 5 și 24 ghenar, ca unul ce este făcut de mine, și numai de mine". Această invectivă la adresa liberalilor revine adesea, în I. Ghica, atunci când el merge spre dreapta. Nu mai vorbesc de Eliade Rădulescu, acest om care a predicat multă vreme "echilibrul între antiteze" și care mai întotdeauna l-a pierdut. În al său Issachar sau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aproape ca pe niște dușmani personali. Rar a avut momente de comprehensiune, ca într-o scrisoare din 18722, în care recunoaște că la 1848, și mai înainte, latinismul a avut rost. Dar, ca și dl Maiorescu, de pe la 1880 încetează cu invectivele împotriva latinismului, pentru că de atunci primejdia stricării limbii încetează. În Iorgu de la Sadagura - întîia manifestare critică a lui Alecsandri - el a criticat aproape tot ce avea să critice în viața sa. A criticat și restul de fanarioți, în Comisul 1
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
bălăcească” (La izvoare); „Despre călăi, mă prind/ Că te întreb, Partid:/ De ce i-ai pus în zid, în loc să-i pui... la zid?” (Zidul Kremlinului). Este la T. o întreagă paletă a atitudinii comice: bonomie și condescendență, ironie, zeflemea, sarcasm și invectivă. Acțiunea de demitizare și demistificare coboară în sfera rutinieră a cotidianului, a familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi costat și acolo mărul/ Cât
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
declamatoriului sau a derizoriului; ESCG: efect silogistic de Concluzii Grave și de Mare Emoționalitate; GREX, EP, OȘ, ASBC etc.). Analiza, în interiorul spațiilor definite în chipul acesta, este normală și pertinentă. S., care l-a osândit pe Bogza la apariția Poemului invectivă, îi află acum justificarea estetică în stilul său de excursie livrescă. Stilul criticului, care nu se teme să admire autorii comentați - vorbește, într-un loc de „neteama de admirație” -, continuă în eseurile, editate postum, din Monologul polifonic (1991). Se află
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
în stimabilul dv. ziar. Societatea «Românizarea», compusă din tinerimea israelită română, ale că rei tendințe sunt: propagarea simțimintelor de patriotism, de limbă și moravuri românești, declară că respinge cu indignare orice solidaritate cu ziarele străine care au răspândit injurii și invective contra României. Societatea «Românizarea» protestă cu energie contra oricărei bănuieli de complicitate atât cu autorii, cât și [cu] propagatorii acelor insulte, menite să discrediteze demnitatea Statului român, în momentul când evenimente supreme par a-i impune lupta pentru existența națională
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe bătrâni, strigându-le: Lapte vă trebuie? Ați făurit socialismul, acum mâncați-l! Ce să mai spunem despre momentul în care casierițele au anunțat că nu mai fac bon pentru că s-a terminat laptele!? Cele mai aspre cuvinte și multe invective și expresii murdare la adresa Partidului! Că vă înjură pe dvs., am înțeles o, și încă mai demult, dar au ajuns să înjure și Partidul, iar asta numai din cauza celor care îl conduc așa cum îl conduc! Faceți bine și scutiți pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu acest gen de festivități și că nu sunt, de fapt, pregătit nici pentru această alternativă, flagrant opusă injuriilor și suspiciunii cu care mă obișnuisem. Excesiv flatantă, cum se arăta, fastuoasa Întâmpinare mă obosise mai repede chiar decât reușeau obositoarele invective de rutină. Mi-aș fi dorit o convorbire simplă, directă, onestă, atât. Am tăiat, nepoliticos, frișca vorbelor spuse din inimă, nu mă Îndoiesc, deși atât de ceremonioase. Momentele acide nu au lipsit, până la urmă, dar adunarea mi s-a părut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a partidului În care crezuse. Fixația ideologică schizoidă nu bloca, trebuie spus, vibrația artistului Paul Georgescu, nici susceptibilitatea sa, iar opțiunile sale conjuncturale depășeau, nu o dată, principiile. La fel, simpatiile literare, rapidele schimbări de umoare, energia teribilă a intrigii și invectivei. For ever de stânga, ca atâția alții, În felul de a gândi realitatea, nu și În felul de a o scrie. În pofida aparențelor frivole și a contradicțiilor fertile sau nu, a re-lecturilor anuale din Proust și Tolstoi... reafirma, iar și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care trebuia aliniată, disciplinată, transformată Într-o simplă unitate În subordine. Un vitalism primar mobiliza simboluri „ancestrale” sau universalismul vag și naiv al „viitorului luminos”, pervertite de sistematica mașinărie propagandistică. Isteria nazistă și fascistă afișa deja embleme tenebroase, sloganuri barbare. Invectivele se Îndreptau nu numai Împotriva așa-ziselor „rase inferioare”, ci Împotriva omului de oricând și oriunde care nu voia să devină „supra-om” sau „om nou”, ci să rămână om, pur și simplu. Batjocura se Îndrepta, desigur, mai ales Împotriva argumentelor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
da Vinci, București, 1969; Francis Carco, Prietenul pictorilor, București, 1970; Stéphane Mallarmé, Album de versuri, București, 1988; Edward Lear & Comp, Limeriks, Timișoara, 1992; Serge Gainsbourg, Evghenii Sokolov, Paris - București, 1996; Salvador Dali, Încornorații vârstnicei picturi moderne, București, 1997; Paul Verlaine, Invective, Timișoara, 1998; Guillaume Apollinaire, Cântecul celui neiubit, Timișoara, 2000; A. Adam, Versuri, Timișoara, 2002 (în colaborare cu Ildiko Gabos). Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 14-15; Grigurcu, Poeți, 472-476; Ciobanu, Însemne, II, 224-227; Zaciu, Cu cărțile, 211-218; Iorgulescu, Critică, 85-86
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
G. nu înfățișase cu atâta luciditate și amărăciune traiul subuman al țăranului român. Când dă la iveală umilitoarea înapoiere a țării, tonalității blânde și cumpătate îi ia locul vibrația patetică, transmisă într-o frazare intens afectivă, aflată sub grifa durerii. Invectiva alternează cu ruga pioasă, duritatea cu exhortația creștinească sau cu apelul energic, mobilizator. Se schițează, de altfel, și un program de reformă morală, după paradigma luministă, în numele căreia G. și-a croit activitatea. Însemnare a călătoriii mele..., important document social, ideologic
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
autorul trecând cu ușurință de la meditația asupra vieții și a morții la lirismul sensibil al evocării viețuitoarelor mărunte (Șopârla, Balada broaștei, Vrabia). Cultivă și pamfletul în versuri, cu adresă bine precizată, poezia sa socială fiind de cele mai multe ori una a invectivei, dar cuvintele triviale sunt adesea, ca și la Tudor Arghezi, înnobilate artistic. Dacă prima carte conținea in nuce toate posibilitățile lirice ale lui G., poemele din La poarta din urmă atestă o maturitate remarcată de multe voci ale criticii literare
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
poate desprinde dintr-o relație care capătă aspectul unui coșmar, deși simultan conviețuiește cu o altă femeie, care întrunește toate așteptările. Renunțând la izbucnirile lui răzbunătoare din presă, în roman C. reușește să adopte o atitudine calmă, consemnând faptele fără invective și acuzații grave, reprimându-și chiar și tendința spre persiflare. Cu toate acestea, contemporanii i-au reproșat ineleganța gestului, nerecunoscând romanului vreo calitate. Totuși, dincolo de geneză și de construcția deficitară, neunitară și parazitată de secvențe superflue, această proză rezistă parțial
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
deschise”, ca și în ciclul, de cruntă batjocură, „Viața romanțată” (a unor politicieni ai momentului), el spune pe șleau ce are de spus „mahărilor”, „lichelelor” ori cutărui „găgăuță”, împroșcându-i pe „dezmățați” și „profitori” cu expresii tari ce merg până la invectivă. Șarjele distrugătoare îndreptate împotriva lui Stelian Popescu le va strânge în broșura Stelian Popescu din toate punctele de vedere (1937), ce pune în relief virtuțile de pamfletar ale publicistului. Inclement se dovedește a fi și în cronicile lui dramatice. Afirmându
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
și comportamentale la cei doi adolescenți criminali, de unde supoziția, nu suficient blindată cu probe obiective, că ei fac parte din această categorie. Cert este că asasinii respectivi au fost frecvent „avortați”psihic de colegi prin tirul de persiflări, critici și invective la care erau supuși. în contrapartidă, și cei doi inculpați au recurs la avortul psihologic a celorlalți elevi, promovând atitudini și gesturi dintre cele mai sadice, mai oripilante ce au atins apogeul în cele 6 ore de tortură psihică, în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de evrei - iar armata română primise ordin să facă peste tot acest lucru. Capitolul doisprezece Comunitatea din Iași „Comunitatea câinilor” - așa a numit un ofițer român Comunitatea evreiască din Iași În fața secretarei Comunității când a observat-o În clădirea Poliției. Invectivele și Înjurăturile rostite Împotriva Comunității „jidanilor și comuniștilor” au speriat-o pe secretară, care a fugit din clădire. În lipsa unei autorități care să-i trateze pe evrei ca pe niște cetățeni - sau cel puțin ca supuși cu drept de protecție
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
că Satana este evreul (s.n.-O.T.). De aici enormele noastre pierderi. Fără comisarii evrei eram demult la Odessa"53. Simpla lectură a acestui document este suficientă pentru a infirma caracterul presupus conjunctural al antisemitismului antonescian. Virulența limbajului și a invectivelor folosite de mareșalul Ion Antonescu la adresa evreilor, precum și acuzațiile aberante aduse acestora relevă caracterul eminamente rasial al concepțiilor antisemite promovate de Ion Antonescu. Am insistat în privința directivei citate anterior, deoarece în opinia noastră aceasta a avut urmări majore asupra soartei
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
soția reclamantului - fiind anunțată prin telefon - a sosit la sediul poliției. L-a văzut pe reclamant întins pe pardoseală, cu capul însângerat, ochii umflați și ud. Repeta strigând "nu am făcut nimic!" și, într-un limbaj relativ incoerent, presărat cu invective ("măgarii"), acuza polițiștii că l-au arestat ilegal și că l-au torturat. Soția reclamantului a solicitat informații despre motivele pentru care soțul său se afla acolo și unul dintre polițiști i-a răspuns că acesta fusese implicat într-o
HOTĂRÂRE din 12 octombrie 2004 în cauza Bursuc împotriva României (Cererea nr. 42.066/98). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167794_a_169123]
-
nou îngerul cu palton negru fugărit de spaima mea din urmă. Îngerul alerga înainte, ținându-și aripile la urechi. Alerga, alerga înainte. Eu îmi pierdusem din nou cumpătul, fiindcă îmi pierdusem ireversibil îngerul. Îngerul meu alerga speriat înainte fugărit de invective. " Ești nebun băiatule!" mai strigă odată îngerul și făcu colțul blocului. Alerg ca un nebun după un înger pierdut. ... Pe acest înger pierdut privindu-l în gol ochiul meu stă și plânge. III " Oare îngerul ăla mai știe că exist
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]