3,561 matches
-
niște priviri de parcă... Oricum, erau niște priviri pe care nu le mai văzusem, nu prea știam cum să le interpretez, deși, sincer să fiu, simțeam în ele un pic de supărare, ba nu, greșesc, poate că era un fel de invidie... Nici mama n-a vrut să-mi spună ce-i cu plicul acela special. Cred că tata o câștigase inexplicabil pentru mine de partea sa. Tot Nineta m-a luminat, ca de obicei: "Oamenii maturi, Z, sunt niște ființe foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire. Am trăit o mare satisfacție. Totuși, inexplicabil, în spectacolul festiv n-am fost inclus. Misterul a fost dezlegat tot de Nineta: "Invidia, Z, invidia..." N-o să mă convingă nimeni de faptul că există alte vârste, decât cea a puștimii, care cochetează cu adevărata înțelepciune, cu această extraordinară însușire de a dezlega marile mistere ale vieții. La început, când doamna ne-a vorbit despre moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ceva probleme. Asta-i piatra lor miraculoasă. Costă aproape o juma de o pensioară, dar face: rămâi devoratoare pe viață... Foșnet de parale. O ninetistă și-a deschis calea către fericire. N-o văd. Aud doar foșnetul lovelelor, simt invidia mută a celorlalte. O altă ninetistă, Doamne ferește, zice că-i berbec, și i se recomandă onix; sau cam așa ceva. Pe alta o aud că ar fi rac și cumpără piatra soarelui. Pe Nineta am recunoscut-o, după voce, fără niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mândră, sau poate cum îl simțeam al meu și mă făleam cu chestia asta. Însă atunci în biserică, aproape de preoți, de lume, în ochii Domnului, cu inima curată și lângă Angi, el era al meu. Poate și un pic de invidie față de orice părea să-l ia de lângă mine, eram posesivă. Însă Angi era un înger, un scump, și nu lăsa nimic să intervină între noi. Ceea ce îmi provoca o imensă plăcere. Era o anumită intimitate între mine și Angi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de venin, stare care era, cu toată puterea ei de apăsare, îndreptată numai înspre mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci invidia este modalitatea prin care ura omului față de adevărata valoare se manifestă, iar sufletele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci invidia este modalitatea prin care ura omului față de adevărata valoare se manifestă, iar sufletele în care aceasta își găsește locul își refuză singure dreptul la prestigiu și la onoare! Nu poți pretinde Istorisiri nesănătoase fericirii 71 nimic înălțător de la starea de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este modalitatea prin care ura omului față de adevărata valoare se manifestă, iar sufletele în care aceasta își găsește locul își refuză singure dreptul la prestigiu și la onoare! Nu poți pretinde Istorisiri nesănătoase fericirii 71 nimic înălțător de la starea de invidie, deoarece ea este cea mai bună expresie a prostiei; iar prostia, cu toate că stă pe cea mai de jos poziție în ochii tuturor, zidurile puterii sale sunt de netrecut... Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai departe, scria: Ei bine, această invidie odioasă, ce culege mereu putreziciune în locul unde se semănase sămânță vie mai înainte, mi-a tăiat și mie aripile, înfrânând cu totul elanul ce mi-l luasem și micșorând într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și egoiste văd, în orice fac, un beneficiu personal. Privind din nou la carnetul cu însemnări, am văzut că mai erau doar câteva rânduri până la final, dar n-am mai citit; era fără niciun rost. Pentru mine, totul era limpede: invidia curmase o viață și condamnase, fără cruțare, pe o alta. M-am întors de unde luasem carnetul, m-am aplecat și l-am așezat întocmai în poziția în care îl găsisem mai devreme. Apoi, trăgând adânc aer în piept, m-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trufaș, irascibil, impertinent, plictisitor și - chiar dacă nu las să se vadă asta - nu sufăr așteptarea. Fac întotdeauna greșeala de a mă hotărî greu, sunt foarte nestatornic și de-a dreptul stupid de invidios, uneori. Inteligența îmi provoacă cea mai mare invidie. Știu mult mai puține decât las impresia. Parcă decad pe zi ce trece și nu-mi explic de ce oare. Poate că mi se trage de la prea multe păcate, iar acum îmi primesc, pur și simplu, pedeapsa cuvenită. Cine știe, probabil
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
voi răspunde cu promptitudine: Bravo! Ai reușit! Ești un mare creator! Felicitări, dragul meu! Luminița SĂNDULACHE 202 Rareș Tiron CUPRINS PREFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA FERICIRII ................................... 5 Suflet paralel ..................................................... ............................... 13 Metamorfoză divină ..................................................... .................. 21 Bătrân frustrat ..................................................... ............................ 29 Voință împlinită ..................................................... ......................... 39 Patimă primejdioasă ..................................................... .................. 55 Invidie mocnită ..................................................... .......................... 67 Loc predestinat ..................................................... ........................... 77 Activitate mistuitoare ..................................................... ................ 97 Cale regăsită ..................................................... .............................. 117 Experiență aparte ..................................................... ..................... 147 POSTFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA LUMII INTERIOARE ....... 197 Istorisiri nesănătoase fericirii 203 204 Rareș Tiron EDITURA ȘI TIPOGRAFIA PIM Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 4, Iași
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bărbatul care i-a provocat cumplitul sfârșit, ea se transformă într-o fantomă, ivindu-se, desfigurată, în fața soțului ei, pentru a-l blestema". Acesta este, pe scurt, și subiectul filmului Ju-on (titlul semnificând blestemul personificat de o fantomă încărcată de invidie): bolnav de gelozie, un bărbat își ucide cu brutalitate soția și copilul, iar aceștia, plini de ură, caută să se razbune pe oamenii care le calcă pragul casei. Dacă, în Night of the Living Dead, Romero insista și pe efectele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
făcea simțită prezența, așa cum se face vizibilă o murdărie pe fundul unei ape clare, dacă te uiți de undeva de sus". Masako este flămândă de mitul care, încolăcit în inima ei, o face să mă urmărească, împărțită între curiozitate și invidie, cu coada ochiului, atunci când, lângă ea, îmi aleg banalul demachiant pe bază de plante. Și uimirea că, deja, trăind în Japonia sub teroarea constantă a acestor priviri, deconstruită și reconstruită fără încetare, în propriul meu corp neștiutor și suferind, am
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tinere; lor așa le place să fiu mai activ și nu brutal, cum motivează dânsul. Ceea ce afirmă domnia sa nu sunt decât scorneli ca să nu spun aiureli gândite de cineva ca dânsul care nu poate fi ca mine și din această invidie al dânsului a luat naștere această situație neplăcută. Asta ca să nu folosesc cuvântul care nu-și are locul în ocazia de față numit conflict. -Cocone! Cocone! S-au auzit mai multe glasuri păsărești din mulțime. -Spun pentru ultima oară; închidem
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
opuneau celor care erau deasupra lor, chiar și lui Petru. Desigur, atunci nu purtau nici o aureolă doar după aceea le-au așezat-o deasupra capului care să pună într-o lumină bună atitudinea lor hotărâtă. La rândul lor au resimțit invidia și neînțelegerea fără ca pentru aceasta să piardă conștiința de sine. Trebuie să recunosc totuși, că îmi pare dificil a manifesta detașare fața situația deplorabilă a Bisericii și a teologiei. Lângă ura profană este și cea sacră. Unele cuvinte tăioase ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
parte, fumătorii și sportivii de înalt nivel nu trebuie să îl învinovățească pe Dumnezeu dacă suferă un infarct. Deseori nu ne dăm seama îndeajuns de câte ori oamenii înșiși sunt cauza suferinței lor. Cauză ce izvorăște din eșecul moral, din ură și invidie între vecini sau colegi de serviciu, până la războaiele între anumite etnii și națiuni. Dar știm, totuși, câtă suferință suportă omul fără să o merite. Mai ales faptul că nu există argument care să justifice suferința nemeritată a copiilor. Ce valoare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Îi era Însă absent, ca și cum căpitanul nu aștepta nici un răspuns. Dar celălalt ridică un deget În aer. Ochelarii Îi alunecaseră de pe nas și atârnau de capătul șnurului, exact deasupra cănii cu gură largă. — Cu prostia, cu răutatea, cu superstiția, cu invidia și ignoranța, zise rar, atent parcă numai la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tot felul de dispute, mergând de la gelozii și vorbe grele până la păruieli, cu mulți din colegii lui rivali, lucru foarte obișnuit În vremea aceea și În toate vremurile În țara asta a nostră de Abeli și Caini, de dușmănii și invidii, unde cuvântul ofensează și omoară mai ceva decât spada. Unii, ca Luis de Góngora sau Juan Ruiz de Alarcón, doreau să-i facă felul, și nu numai În scris. De exemplu, iată ce zicea Góngora de don Francisco de Quevedo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Marklund. O face destul de des. întotdeauna întreabă: Cum merge cartea aceea? Cea despre Doré? Merge bine, spun eu. Dar ia timp. Subiectul este nespus de cuprinzător. Nu știam cât de cuprinzător este. Ei, sigur, spune el cu o umbră de invidie în glas. O carte e cu totul altceva decât o corespondență. Timp de mulți ani, continuă el, am fost un mare cititor de cărți. Era la sanatoriul din Hällnäs. Biblioteca de acolo este mare cât patinoarul din Malå. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ale celor două facultăți pe care le urma și din care doar pe una avea s-o finalizeze cu examen de licență. Cu toate că nu erau decât logodiți, colegii îi priveau ca pe soț și soție, unii cu admirație, alții cu invidie, cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, mai ales că la Conservator Irina mai fusese curtată și de alții, care rămăseseră cu buzele umflate și cu sentimente de frustrare. Poate că nu era Irina cea mai talentată și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe un așa bărbat. Se lăuda colegelor de studio, fără să își dea seama că nu trezea doar simpatii și bune gânduri în legătură cu ea, dar nu-i păsa ori se prefăcea că nu observă. Principiul era: cu cât mai multă invidie și scandal, cu atât mai multă notorietate publică. Părinții ei pregăteau de zor o nuntă ca-n povești, cu tot tacâmul, mai bine zis masa de nuntă avea să aibă pe puțin cinci sute de tacâmuri; toată floarea cea vestită
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe un fir de păianjen, traversând peste capetele oamenilor dacă nu un bulevard, măcar o uliță. Și, în aceeași măsură, să picteze așa cum numai eu știam. Degeaba, era greoi și stângaci. Dar toate acestea nu ar fi însemnat nimic: simple invidii. Capricii ale vârstei. Mici vanități nesatisfăcute. Se pare însă că a fost vorba de o predispoziție aparte. Distrugerea fratelui de către frate a fost un act atât de metodic, atât de consecvent și de rafinat, încât cred că și aici am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]