536 matches
-
mîndrie, îngîmfare, trufie și alte neascultări... A douăsprezecea vamă este aceea a mîniei... A treisprezecea vamă este a ceea a răzbunării... A patrusprezecea vama este aceea a uciderii... A cincisprezecea vamă este aceea a magiei: vrăji, amestec de otrăvuri, farmece, invocația demonilor, spiritism, etc... A șaisprezecea vamă este aceea a necurăției și a tot ce se raportă la acest păcat: gînduri scîrboase, dorinți și acte necurate, iubire trupească a persoanelor neunite prin căsătorie legitimă, priviri la lucruri necurate, priviri voluptoase, pipăiri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor liric: de la elanul și exuberanța naivă a invocației din zori („Scoală-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a ta putere, / Grije când am multă, / Tu, Doamne, mi-ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
acest scop, ca și numele frumoase cu care se decorează această gândire sunt irelevante. Că se urmărește realizarea sa prin mijloace directe sau indirecte, prin restricție sau prin impozit, prin tarife sau prin Dreptul la muncă; că este plasat sub invocația egalității, a solidarității, a fraternității, acest lucru nu schimbă natura lucrurilor; jaful proprietăților nu este mai puțin jaf deoarece este îndeplinit cu regularitate, prin ordin, în mod sistematic și prin acțiunea legii. Adaug că acesta este, în epoca noastră, Comunismul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
drumuri. Multe bunuri despre care se presupune că este imposibil să fie furnizate pe piață au fost sau sunt în momentul de față furnizate prin mecanisme de piață de la faruri maritime la educație, de la poliție la transport, ceea ce sugerează că invocația comună în favoarea presupusului caracter de bun public este nejustificată sau cel puțin exagerată. O formă comună a argumentului că anumite bunuri ar putea fi produse doar prin acțiunea statului se bazează pe ideea de "externalități" care nu sunt contractate prin intermediul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poftesc... O, lume! Eu decât aceasta și mai mare cinste îmi poftesc: și între stăpâniri să mă învrednicesc. Lumea îl sfătuiește să ucidă, să jefuiască. Înțeleptul ar voi și împărăția cerului, gloria pământească părîndu-i-se șubredă. Acum scriitorul izbucnește într-o invocație furtunoasă a gloriilor apuse: Unde este Kyros și Cresos? Unde este Xerxes și Artaxerxes?" Iar Lumea îi răspunde cu blând sarcasm: "Să știi, că numai cu o feleagă de pânze învăliți, ca cum ar fi în cămeașa cea de mătasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
realismul fantastic. Figura de bricabracoleur a lui Kir Costea e proiectată pe un fundal minuțios. De asemenea amănunțită este imaginea camerei lui Păturică, viitor câmp de acțiune al ciubucciului. Ca analist, Filimon este însă mediocru. El recurge la dizertații, la invocații, iar eroii sunt de tipul infernal, din aceia care-și strigă teatral izbânda, acoperiți de o paloare demonică, sau, dimpotrivă, de genul angelic. Rezistența romanului se explică prin marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Totul formează un album
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! Melcii, de care e vorba mai departe, sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație: Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara SoareluiMarelui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
l-am văzut de mai multe ori în timp ce predica și îl lăuda pe Dumnezeu. Își începea laudele sale în acest mod, spunând în limba populară: «Lăudat și binecuvântat și glorificat să fie Tatăl!». Iar copiii repetau cu voce tare acea invocație. Apoi repeta aceleași cuvinte adăugând: «să fie Fiul!». Copiii începeau și cântau aceleași cuvinte. El repeta pentru a treia oară, adăugând: «să fie Duhul Sfânt!». Iar apoi spunea: «Aleluia, Aleluia, Aleluia». Atunci suna trâmbița și apoi predica, rostind câteva cuvinte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
peisajul, locul meditației), după care intră actorul (subiectul, cel ce evocă trecutul zidurilor), din nou cadrul, cu introducerea, acum, a unor elemente premonitoare, specifice romantismului negru: umbrele care „trec și retrec”, păsările de noapte, zidurile ce se lățesc etc; urmează invocația (justificarea temei) și, partea cea mai Întinsă, evocarea istoriei și a păstorilor ei mari, „martiri ai vitejiei”, de la Traian la Minai; vine, din nou, tema autorului (interpretarea simbolurilor): „O ziduri! rămășiță din slava strămoșească! O, turn! de unde ochiul de mii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Paris, Aubier, 1962, p.747-748. Acest document este o cartă provenită din abația de la Saint-Denis. Cartele constituie, alături de cronici și de alte texte narative, esențialul izvoarelor medievale. Acestea se supun în compoziția lor unor reguli imuabile, avînd la început o invocație pioasă și un salut adresat destinatarilor, urmate de o expunere de motive. Urmează apoi partea principală a actului, hotărîrea. Carta, care este autentificată cu o pecete, se termină aici cu elementele datării. Nu avem originalul ei, ci o copie din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
căsătoriilor și adesea al concepțiilor. În mod cert, asistăm imediat după criză la o viguroasă reluare a nupțialității și a fecundității, dar nu este vorba decît de un fenomen de recuperare. Criza poate avea diverse origini pe care le amintește invocația: "De ciumă, de foamete, de război, scapă-ne Doamne". Ciuma se menține în stare endemică pînă la mijlocul secolului al XVII-lea, izbucnind din cînd în cînd în epidemii brutale și ucigătoare. Celelalte boli epidemice, pulmonare sau digestive, sînt adesea agravate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la... "creație" (acolo, la "creație", la Cumpătu, cereai, de-o viață, taximetristului să te ducă la cele cîteva vilișoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geanta, faci, cum altfel!, o promenadă de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbită), în care intrau, pentru cumpărături frugale,doamnele și domnii pictați de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lovit de o boală incurabilă, a fost salvat de intervenția directă a zeului El, protectorul său (KTU 1.16.V-VI). La fel și intervenția vindecătoare a îngerului Rafael (al cărui nume semnifică „Dumnezeu vindecă”) în Tob 3,17 sau invocațiile de felul „O, Dumnezeule, te rog, vindec-o!” (Num 12,13) se inserează într-un context cultural în care se considera că boala face parte din universul religios. În Biblie boala este deseori considerată efectul mâniei divine provocată de păcat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
25.31-32). E posibil ca Isus să fi avut în minte întregul psalm, inclusiv concluzia optimistă, dar simțământul său de singurătate nu trebuie diminuat. Isus nu și-a pierdut credința în Dumnezeu, așa cum pare să sugereze în sine această dublă invocație: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu”. În orice caz, cu siguranță, se simțea complet părăsit. Nu e de mirare că, pentru următorii evangheliști, ultimele cuvinte ale lui Isus sunt diferite: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu” (Lc 23,46); „S-a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu sunt oamenii În puterea vârstei, ci fetițele (nici măcar fetele mari, ca În riturile asemănătoare ale Antichității grecești analizate de M. Detienne, 1997b). Ca În jocurile cu măști, ele par a performa o Înmormântare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lumea de dincolo. A porni de la masca teatrală presupune a renunța la o parte substanțială și determinantă a originilor. Masca teatrală presupune un teatru pre-literar, adică contextul ritual al dansului și al muzicii, în care cuvintele se referă la anumite invocații religioase, lucru specific pentru lumea greacă și romană. Termenul de persoană, care desemnează masca în limba latină, se suprapune cu un ansamblu de cuvinte vechi care fac referință și la masca folosită în contextul ritual în teatrul pre-literar, fapt din
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și „aducerea-aminte”), visul (cu funcțiile lui - existențială, creatoare și gnoseologică), însă cea mai importantă cercetare se referă la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu - poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu - poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și a absurdului ori preiau discuția asupra unor mituri, instituie paralele (Luceafărul și Legenda ciocârliei de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
icoane nouă (Pagini de ziar) (1975), alcătuită în colaborare cu Gh. Bulgăr, are meritul de a fi inclus articole ce nu mai fuseseră reeditate în timpul regimului comunist. SCRIERI: Traian Demetrescu, Craiova, 1983; Eminescu - univers deschis, București, 1987; Mihai Eminescu - poezia invocației, București, 1999; Polemici implicite, București, 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă (Pagini de ziar), introd. edit., București, 1975 (în colaborare cu Gh. Bulgăr); Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
Șt. Cazimir, Viorica Diaconescu, Florin Manolescu și Petre Nicolau). Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, „Traian Demetrescu”, CNT, l983, 32; Z. Cârlugea, „Eminescu - univers deschis”, LCF, l988, 3; Valeriu Anghel, Imperativitatea modelelor, „Dialog” (Focșani), 2000, 2; E. Budău, „Mihai Eminescu - poezia invocației”, ATN, 2000, 5; Teodor Vârgolici, Poezia invocației la Eminescu, ALA, 2000, 4; Dicț. scriit. rom., III, 167-168. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
Petre Nicolau). Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, „Traian Demetrescu”, CNT, l983, 32; Z. Cârlugea, „Eminescu - univers deschis”, LCF, l988, 3; Valeriu Anghel, Imperativitatea modelelor, „Dialog” (Focșani), 2000, 2; E. Budău, „Mihai Eminescu - poezia invocației”, ATN, 2000, 5; Teodor Vârgolici, Poezia invocației la Eminescu, ALA, 2000, 4; Dicț. scriit. rom., III, 167-168. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
fi avut un centru de greutate tangibil În folosirea idolilor și a unor instrumente: statui și statuete, altare și miresme arse, ofrande votive, costumații și măști. S-au descoperit reprezentări ale unor dansatori și nu este dificil să ne imaginăm invocațiile și rugăciunile. După cum o indică edificiile de cult descoperite În unele situri, cel puțin o parte a acestui scenariu este corectă. Chiar dacă noțiunea de panteon este poate anacronică, În măsura În care aceasta se bazează prin ricoșeu pe o societate umană diferențiată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tab. XII a poemului akkadian despre Ghilgameș. 2) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Arbore și Trestie (giș și gi). 3) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic akkadian Viermele durerii de dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul creator. 6) Lucrarea creatoare a lui Ea, În akkadiană, reprezentată de două texte. 7) Rugăciunea pentru reconstituirea unui templu, În akkadiană. 8) Prologul Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o versiune sumeriană și două akkadiene. 9) Prologul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetăți și În anumite perioade istorice (două zeilor din Uruk În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri, psalmi penitențiali etc. Multe dintre aceste rugăciuni sunt cuprinse În riturile divinatorii și magice (cf. subcapitolul 6.5-6). 2) Rugăciunile private - fie că sunt individuale, familiale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]